Actiune pentru restituirea unui imobil preluat in mod abuziv de stat intemeiata pe dispozitiile Legii nr.33/1994. Recurs in interesul legii

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 27-Sep-2011

Tags: Recurs in interesul legii, imobil



Decizia Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata intr-un recurs in interesul legii, este obligatorie de la data publicarii sale in Monitorul Oficial in conditiile art.329 alin.(3) Cod procedura civila.
Asadar, in cazul in care o asemenea decizie se pronunta anterior solutionarii unui litigiu in faza apelului, caracterul obligatoriu al elementelor de drept dezlegate de catre instanta suprema se impune a fi analizat de catre instanta respectiva, cu atat mai mult cu cat apelul este o cale devolutiva de atac. Aceasta inseamna ca toate elementele de fapt si de drept trebuie avute in vedere de catre instanta de apel, inclusiv problemele de drept dezlegate in interesul legii printr-o decizie intervenita pana la finalizarea dosarului de apel.
De asemenea, nu se poate pune problema ca persoanele indreptatite ar fi fost lipsite de dreptul de acces la justitie, reglementat de dispozitiile art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, intrucat legea romana prevede posibilitatea retrocedarii imobilelor expropriate in temeiul legii speciale, a carei procedura insa trebuie urmata in conditiile legii respective.
 Nici speranta legitima nu poate fi retinuta ca argument pentru solutionarea pe fond a cererii de chemare in judecata intemeiata pe un alt temei juridic decat cel in vigoare la data promovarii actiunii si pentru inlaturarea deciziei pronuntate in interesul legii.
 
 
I.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 5101 din 19 septembrie 2008

C.proc.civ. : art. 329
Legea nr. 33/1994: art. 33-36
Legea nr. 215/2001

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau reclamantii S.V., V.M. si A.M.D. au chemat in judecata Primarul municipiului Bacau, solicitand instantei sa dispuna obligarea acestuia din urma sa retrocedeze suprafata de teren de 500 m.p. situat in intravilanul municipiului Bacau.
           
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca, prin Decretul Consiliului de
Stat al R.S.R. nr.161/1981, s-a dispus exproprierea suprafetei de teren sus-mentionate, apartinand proprietarilor S.V. si V.M; ca la aceeasi adresa, exista si o casa cu etaj, apartinand reclamantilor, constructia care nu a format obiectul exproprierii; ca numele proprietarilor si imobilul figureaza la pozitia 76 din anexa nr. 4 la decret.
           
Conform art. 3 din actul de expropriere, trecerea in proprietatea statului a terenului s-a facut in scopul „construirii a 1174 apartamente si a dotarilor comerciale si tehnico-edilitare aferente, in zona de  locuinte George Bacovia”.
           
Pentru imobilul expropriat, s-a stabilit o valoare a despagubirilor de 1125 lei, achitate reclamantilor la data de 22 februarie 1982.
           
Desi statul a realizat in zona stabilita un ansamblu de constructii, terenul in litigiu nu a fost afectat de noile constructii, nefiind ocupat nici macar partial
de blocurile construite.
           
Acesta a ramas in intregime in folosinta reclamantilor, care sunt inregistrati in evidentele fiscale, ca platitori de taxe si impozite, pentru imobil.
           
In consecinta, terenul poate face obiectul retrocedarii, conform dispozitiilor din Legea nr.33/1994.
           
Terenul a fost dobandit de reclamanta S.V. in anul 1945, prin act dotal, in vederea casatoriei cu G.V.; in anul 1973, aceasta a donat fiului sau, V.M., etajul casei situate la aceeasi adresa si 130 m.p. teren, conform actului de donatie autentificat sub nr.367/1973, la fostul Notariat de Stat Bacau, iar, prin donatia autentificata sub nr. 18441 din 13 octombrie 1992, aceeasi reclamanta a donat fiicei sale, A.M.D., parterul casei si o suprafata de 360 m.p. de teren, aferenta constructiei.
           
Actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art.35-36 din Legea nr. 33/1994.
           
Paratul, prin intampinare, a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii fata de dispozitiile art.11 din Legea nr. 10/2001.
           
De asemenea, s-a invocat si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei A.M.-D., care nu figureaza in actul de expropriere, acesta nu are calitatea de mostenitor al fostilor proprietari, iar contractul de donatie a fost incheiat intre primii doi reclamanti.
           
Pe parcursul procesului a decedat reclamanta S.V. V.M. si A.M.-D., participand in proces, in dubla calitate, respectiv in nume propriu si in calitate de continuatori ai mamei lor, a fost introdus in cauza, in calitate de mostenitor, sotul supravietuitor al reclamantei, S.C.
           
Prin sentinta civila nr. 1644D/2006 a Tribunalului Bacau, s-au respins exceptiile invocate, s-a admis actiunea formulata de reclamanti si s-a dispus retrocedarea suprafetei de teren intravilan, de 440,30 m.p., situata in Bacau.
           
Prima instanta a retinut ca exproprierea terenului in litigiu a avut loc prin
actul normativ mentionat in actiune, proprietar fiind V.M. si S.V., in prezent decedata si avand ca mostenitori pe descendentii de gr.I si pe sotul supravietuitor, S.C.
           
Conform expertizei efectuate in cauza, a rezultat ca suprafata de teren in litigiu este in realitate de 440,30 m.p., aceasta fiind libera de constructii, terenul nefiind utilizat pentru scopul in care s-a realizat exproprierea si nici pentru un alt scop de utilitate publica.
           
Potrivit art. 35 din Legea nr.33/1994, daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de 1 an pentru scopul pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrarile nu au fost incepute, proprietarii pot cere retrocedarea lor, daca nu s-a facut o noua declaratie de utilitate publica.
           
Dupa cum s-a stabilit cu putere obligatorie prin Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999 a Curtii Supreme de Justitie, pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii, dispozitiile legale sus-mentionate sunt aplicabile si in cazul cererilor avand ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi, daca nu s-a realizat scopul exproprierii.
           
Legea nr. 10/2001 isi defineste domeniul de aplicare, procedura si exceptiile, determinand inaplicabilitatea in afara sferei sale de cuprindere referitor la actiunea in revendicare, intemeiata pe dispozitiile art. 480 C.civ., nu si retrocedarea in baza Legii nr.33/1994. Aceste argumente au fost avute in vedere la respingerea exceptiilor invocate si la admiterea actiunii, astfel cum a fost modificata.
           
In ceea ce priveste restituirea despagubirilor acordate de primarie reclamantei, in dosar nu s-a formulat o cerere reconventionala in acest sens.
           
Impotriva acestei sentinte a declarat apel Primarul municipiului Bucuresti, criticand-o ca nelegala deoarece in mod gresit s-a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii fata de dispozitiile art.6 alin.(2) din Legea nr.213/1998, care mentioneaza posibilitatea revendicarii imobilelor preluate de catre stat, daca acestea nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.
           
Un alt motiv al inadmisibilitatii il constituie aplicabilitatea art.2 din Legea nr.10/2001, lege care prevede o procedura speciala si instituie necesitatea formularii unei notificari in vederea restituirii imobilului.
           
Invocarea de catre reclamanti a dispozitiilor Legii nr.33/1994 este inadmisibila, intrucat aceasta reprezinta cadrul general pentru restituirea imobilelor expropriate, care exclude insa imobilele care fac obiectul Legii nr.10/2001. Acest aspect rezulta si din Decizia pronuntata in interesul legii nr.53 din 4 iunie 2007.
           
Mai invoca si imposibilitatea retrocedarii imobilului de catre Primarul municipiului Bacau, in raport de dispozitiile art.62 din Legea nr.215/2001, care nu prevede printre atributiile stabilite in sarcina acesteia, si pe cea avand obiectul pretins prin actiunea de fata.
           
Prin decizia  civila nr.385/2007  a  Curtii  de  Apel  Bacau,  s-a   respins
exceptia inadmisibilitatii actiunii si s-a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Bacau.
           
Instanta de apel a retinut in ceea ce priveste exceptia invocata, faptul ca decizia pronuntata in interesul legii nu este incidenta in cazul situatiilor litigioase ivite anterior pronuntarii ei, in caz contrar, incalcandu-se principiul neretroactivitatii legii civile, consacrat si in Constitutia Romaniei.
           
Pe de alta parte, la data promovarii actiunii, exista o practica neunitara in materie, constatata inclusiv in jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ceea ce a determinat si promovarea recursului in interesul legii.
           
Imprejurarea ca, in cauze similare, s-au acordat altor persoane drepturile prevazute de art.35 din Legea nr.33/1994, a creat reclamantilor o speranta legitima de a obtine recunoasterea creantei lor pe aceasta cale.
           
De asemenea, atat legea mentionata mai sus, cat si Legea nr. 10/2001, ofera reclamantilor cadrul juridic pentru promovarea unei actiuni in recunoasterea dreptului de proprietate, iar legea speciala nu abroga efectele Legii nr.33/1994 sub acest aspect, ceea ce reprezinta si din acest punct de vedere o speranta legitima pentru reclamanti.
           
Respingerea actiunii ca inadmisibila, intrucat reclamantii nu au urmat procedura Legii nr.10/2001, cu privire la care nu se mai afla in termenul de a o declansa, reprezinta o incalcare a principiului consacrat prin art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, privind accesul la justitie.
           
Caracterul obligatoriu al deciziei pronuntate in interesul legii poate fi retinut numai daca litigiul s-a ivit dupa pronuntarea deciziei date in interesul legii.
           
In ceea ce priveste atributiile conferite paratului, Curtea de Apel a retinut ca art.62 din Legea nr.215/2001 este abrogat, iar prin art.67 din acelasi act normativ, se stabileste competenta primarului de a reprezenta unitatea administrativ teritorial, printre altele, si in justitie.
           
Pe fond, reclamantii se regasesc in situatia prevazuta de art. 35 din Legea nr.33/1994 si sunt indreptatiti la retrocedarea imobilului care face obiectul actiunii.
           
Impotriva acestei decizii civile a declarat recurs Primarul municipiului Bacau, criticand-o ca nelegala pentru urmatoarele motive:
           
Decizia Curtii de Apel nu tine seama de faptul ca actiunea este inadmisibila in raport de dispozitiile art.6 alin. (2) din Legea nr.213/1998 si de art.2 din Legea nr. 10/2001, lege cu caracter special care se aplica prioritar fata de legea generala, respectiv Legea nr.33/1994.
           
In acelasi sens, prin Decizia nr.53 din 4 iunie 2007 s-a admis recursul in interesul legii, stabilindu-se ca dispozitiile art.35 din Legea nr.33/1994 nu se aplica actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945
– 22 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001.
           
Pe de alta parte, paratul nu poate proceda la retrocedarea imobilului in raport de atributiile stabilite in sarcina Consiliului local pentru administrarea domeniului public si a domeniului privat al comunei sau a orasului. Primarul municipiului Bacau nu are drept de dispozitie asupra terenului, astfel cum rezulta si din interpretarea art.63 din Legea nr. 215/2001.
           
Analizand decizia civila recurata, in raport de criticile formulate si de dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Inalta Curte a constatat ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
           
Astfel cum deja s-a aratat, recurentul a invocat doua motive principale de recurs, cel referitor la inadmisibilitatea actiunii, fata de dispozitiile Legilor nr.213/1998 si nr.10/2001, precum si referitor la inexistenta atributiilor legate de acte de dispozitie asupra imobilului, critici care se subsumeaza in esenta, lipsei calitatii procesuale pasive a paratului in retrocedarea bunului.
           
Dintre cele doua aspecte evocate mai sus, are prioritate exceptia inadmisibilitatii actiunii deoarece vizeaza imposibilitatea declansarii litigiului, indiferent de calitatea procesuala a persoanei antrenate in proces, in calitate de parat.
           
Verificand acest aspect, Inalta Curte a constatat ca sustinerile recurentului sunt fondate.
           
Astfel, potrivit dispozitiilor art.6 alin.(2) din Legea nr.213/1998, persoanele interesate pot solicita revendicarea sub orice forma a unor imobile preluate de catre stat, in temeiul acestei legi sau a dreptului comun, cu exceptia cazului in care nu exista o lege speciala de reparatie.
           
In cazul imobilelor preluate abuziv de catre stat prin expropriere, o asemenea lege o reprezinta Legea nr.10/2001, care, in art.11 reglementeaza toate cazurile si modalitatile de reparare a prejudiciului creat persoanelor ale caror bunuri au fost expropriate.
          
Aceasta lege are caracter special, in consecinta, se aplica in mod prioritar fata de legea generala, nr.33/1994 si este incidenta tuturor actiunilor introduse dupa intrarea sa in vigoare (14 februarie 2001).
           
Actiunea promovata de reclamanti a fost inregistrata pe rolul primei instante la data de 11octombrie 2005, asa incat sunt incidente dispozitiile Legii nr.10/2001, care prevad in mod obligatoriu procedura speciala de urmat, pentru obtinerea imobilelor preluate abuziv de catre stat, inclusiv prin expropriere.
           
Promovarea actiunii de catre reclamanti in temeiul Legii nr.33/1994 este inadmisibila fata de caracterul special al actului normativ sus-mentionat si de data introducerii actiunii.
           
Contrar argumentelor instantei de apel, Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.53 din 4 iunie 2007, este obligatorie de la data publicarii sale in Monitorul Oficial in conditiile art.329 alin.(3) C.proc.civ.
           
Asadar, in cazul in care o asemenea decizie se pronunta anterior solutionarii unui litigiu in faza apelului, caracterul obligatoriu al elementelor de drept dezlegate de catre instanta suprema se impune a fi analizat de catre instanta respectiva, cu atat mai mult cu cat apelul este o cale devolutiva de atac. Aceasta inseamna ca toate elementele de fapt si de drept trebuie avute in vedere de catre instanta de apel, inclusiv problemele de drept dezlegate in interesul legii printr-o decizie intervenita pana la finalizarea dosarului de apel.
           
De asemenea, nu se poate pune problema ca reclamantii ar fi fost lipsiti de dreptul de acces la justitie, reglementat de dispozitiile art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, intrucat legea romana prevede posibilitatea retrocedarii imobilelor expropriate in temeiul legii speciale, a carei procedura insa trebuie urmata in conditiile legii respective.
           
Nici speranta legitima nu poate fi retinuta ca argument pentru solutionarea pe fond a cererii de chemare in judecata intemeiata pe un alt temei juridic decat cel in vigoare la data promovarii actiunii si pentru inlaturarea deciziei pronuntate in interesul legii.
           
Astfel cum a retinut si instanta de apel, jurisprudenta instantelor, inclusiv a Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu a fost unitara in solutionarea aspectului referitor la incidenta Legii nr.33/1994 sau a Legii nr.10/2001 in cazul imobilelor expropriate, ceea ce inseamna ca au fost pronuntate si solutii de respingere a actiunilor introduse dupa intrarea in vigoare a celei din urma legi privind caracterul inadmisibil, in raport de incidenta legii speciale.
           
Decizia pronuntata in interesul legii a clarificat temeiul juridic care trebuie urmat in cazul pretentiilor referitoare la imobile expropriate promovate prin actiuni introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001. Cum aceasta decizie a fost pronuntata intr-o cale devolutiva de atac, caracterul obligatoriu trebuie avut in vedere de catre instanta de apel.
           
In concluzie, Inalta Curte a constatat ca actiunea formulata de reclamanti in temeiul Legii nr.33/1994 pentru un imobil care cade sub incidenta Legii nr.10/2001 este inadmisibila, fata de data introducerii acesteia,
ulterioara intrarii in vigoare a actului normativ special.
           
Fata de solutia care s-a pronuntat, in legatura cu caracterul inadmisibil al actiunii, Inalta Curte nu a mai verificat criticile referitoare la competenta primarului municipiului Bacau de a proceda la retrocedarea imobilului in litigiu.

---

     » Cerere de desbagubire pentru imobilul expropriat 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Titlu executoriu emis pe dispozitiile legii fondului funciar 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 07-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Evacuare dintr-un imobil dobandit ca mostenire 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 07-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Impartire bunuri si valori imobiliare 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 07-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Revendicare imobiliara. Evacuarea paratilor cu cheltuieli de judecata 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 07-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil