Administrarea probelor. Aplicarea corecta a legii

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 09-Aug-2011

Tags: administrare probe, expertiza



Potrivit art.129 alin.5 C.proc.civ., „judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului, pe baza stabilirii faptelor si pentru aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale” iar pentru realizarea acestei finalitati „ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc”.
 
Completul de 9 judecatori, decizia nr.146 din 9 decembrie 2002

Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala, prin sentinta civila nr.2309 din 3 mai 1999, a admis in parte actiunea reclamantei SC „S.S.C.” SRL si a obligat pe parata Parohia Bisericii Romano-Catolice „A.M.D.” sa plateasca  sumele reprezentand debitul neachitat si daunele interese. 

S-a retinut ca potrivit prevederilor art.9 din contract, in caz de nerealizare a remedierilor la lucrarile executate, parata avea dreptul la deducerea contravalorii acestor remedieri, precum si la penalitati de 0,1% pe zi din valoarea lor, fara a rezulta existenta unei clauze de garantie si o cota de retinere din contravaloarea lucrarii, reprezentand garantia si ca urmare, sumele ce fac obiectul litigiului nu pot fi considerate ca au fost retinute cu titlu de contravaloare a reparatiilor si  penalitatilor. 

Apelul declarat de parata a fost respins prin decizia  nr. 447 din 11 februarie 2000 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia comerciala, retinandu-se ca in situatia in care  reclamanta nu ar fi efectuat lucrarile de remediere, in termen de 30 de zile de la data comunicarii defectelor de executie, parata ar fi fost indreptatita sa procedeze, in baza art.9 din contract, la reducerea platii si sa pretinda penalitati de intarziere de 0,1% pe zi din valoarea acelor lucrari.

Ca urmare, din moment ce parata nu a respectat aceste conditii, in mod corect i s-a respins cererea de efectuare a unei noi expertize si a fost obligata de prima instanta sa plateasca reclamantei sumele retinute cat si daunele interese.

Recursul declarat de parata  a fost respins prin decizia nr.2656 din 9 mai 2001 a Curtii Supreme de Justitie - Sectia comerciala retinandu-se ca din actele dosarului rezulta ca rezilierea contractului a avut loc din initiativa paratei, astfel incat sistarea lucrarilor nu ii este imputabila reclamantei, si ca fata de aspectele examinate cu privire la calitatea lucrarilor, prin capitolul IV din raportul de expertiza, instanta de fond si cea de apel au solutionat cauza in limitele investirii si in conformitate cu probele administrate.

Nerespectarea termenului de 30 zile pentru remedierea lucrarilor nu putea fi constatata cat timp parata, in calitate de beneficiara a lucrarilor, nu a respectat prevederile din contract referitoare la modul de constatare a defectiunilor de constructie astfel ca dreptul paratei de a propune probe nu a fost incalcat.     
 
S-a declarat recurs in anulare, in temeiul dispozitiilor art.330 pct.2 C.proc.civ., sustinandu-se ca admiterea actiunii s-a facut fara a fi avute in vedere apararile paratei  cu privire la aplicarea dispozitiilor art.9 din contract, prin care  s-a stabilit ca orice remediere a lucrarilor trebuia realizata pe cheltuiala constructorului, in termen de 30 de zile de la data constatarii deficientelor de executie, si ca, in cazul nerealizarii remedierilor, beneficiarul putea reduce plata fiind stabilit prin art.10 din contract un termen de garantie de 18 luni pentru remedierea viciilor aparente pe cheltuiala constructorului.    
        
Parata a comunicat reclamantei, ca incepand cu data de 17 octombrie 1997 se reziliaza contractul datorita stadiului intarziat al lucrarilor si repetatelor intreruperi in executarea lor, insa reclamanta a procedat la predarea   lucrarilor fara sa fie de fata si reprezentantul paratei, pentru a putea formula obiectiuni cu privire la calitatea constructiei, si ca urmare parata a fost indreptatita sa solicite reclamantei, la data de 29 octombrie 1997, refacerea lucrarilor cu defectiuni in contul sumei de bani retinute cu titlu de garantie.      
                          
Din moment ce nu rezulta ca deficientele au fost remediate de constructor in termen de 30 de zile de la data cand i-au fost comunicate, parata era indreptatita sa reduca suma cuvenita reclamantei, potrivit prevederilor art.9 din contract; Pentru stabilirea contravalorii lucrarilor de remediere era necesara efectuarea unei noi expertize de catre expertii tehnici, astfel ca nejustificat nu s-a administrat aceasta proba, ci s-a considerat ca, pentru verificarea pretentiei formulate in aceasta privinta de reclamanta, trebuia formulata o cerere reconventionala.      
           
In concluzie, relevandu-se ca solutia de admitere a actiunii a fost determinata de aprecierea gresita a materialului probator administrat cat si de insuficienta probelor, s-a cerut casarea hotararilor atacate si trimiterea cauzei, spre rejudecare, la prima instanta.

Recursul in anulare nu este fondat.
Potrivit art.129 alin.5 C.proc.civ., la care se face referire prin recursul in anulare, "judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale", iar pentru realizarea acestei finalitati "ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc".

Instantele au fost preocupate sa-si indeplineasca aceasta indatorire, considerentele celor trei hotarari reflectand preocuparea judecatorilor de fond, in apel si in recurs de a actiona pe linia aflarii adevarului, pentru stabilirea unei situatii de fapt care sa corespunda realitatii si  pentru aplicarea corecta a legii.

In aceasta privinta, este de observat ca, prima instanta a dispus, la termenul din 27 aprilie 1998, sa fie efectuata o expertiza tehnico-economica, avand obiectivele solicitate in scris de cele doua parti. 

Ca urmare, concluziile raportului de expertiza si raspunsurile expertului tehnic la obiectiunile partilor au dat posibilitate celor trei instante, sa determine corect natura pretentiilor formulate de reclamanta si masura in care acestea precum si sustinerile formulate de parata, in aparare,au fost dovedite.

Considerentele avute in vedere de instante, a caror concordanta cu imprejurarile rezultate din materialul probator este indiscutabila, justifica neindoielnic solutia de admitere a actiunii.

Sub acest aspect, din raportul de expertiza tehnica si completarile aduse prin precizarile facute in cadrul raspunsurilor la obiectiuni, coroborate cu prevederile contractului rezulta ca instantele au fost indreptatite sa ajunga la concluzia ca parata a refuzat sa plateasca fara justificare suma totala, din care suma retinuta ca garantie pentru lucrarile din luna octombrie 1997, cat si suma neachitata pentru perioada iunie - octombrie 1997, la care se adauga   dobanda bancara la depozitul ce s-ar fi realizat cu cele doua debite neachitate .

La sumele neachitate se inscriu si sumele neplatite pentru mijloacele de transport folosite la executia lucrarilor, pentru transporturi extracontractuale efectuate in perioada iunie-septembrie 1997, precum si pentru demontarea, evacuarea si transportul schelelor si utilajelor la inchiderea santierului.

Pe de alta parte, din precizarile aceluiasi expert rezulta ca, reprezentantul paratei nu a cerut evaluarea lucrarilor de remediere privind rezistenta si stabilitatea cladirii, ci numai ulterior a formulat obiectiuni in aceasta privinta, nefiind exclusa posibilitatea ca acest reprezentant sa fi invocat noi situatii greu de verificat sau chiar neverificabile pentru o anumita perioada, cu scopul de a obstructiona stabilirea realitatii in legatura cu pretentiile reclamantei, ceea ce explica atitudinea de a solicita efectuarea de expertize in etape.

De asemenea, asa cum s-a relevat si in considerentele celor trei  hotarari, daca se are in vedere ca parata, in calitate de beneficiar, nu s-a adresat constructorului, cum era firesc, pentru a efectua remedierile pe care le-a considerat necesare, ci a cerut sistarea lucrarilor si a retinut sumele datorate, se impune concluzia ca, datorita atitudinii sale, nu s-a mai recurs la caile stipulate prin contract si s-a creat o stare conflictuala ce a determinand-o pe reclamanta sa formuleze cererea de chemare in judecata.

Ca atare, in raport cu ansamblul materialului probator administrat, cu prevederile contractului incheiat intre cele doua parti, de la care parata s-a abatut prin determinarea reclamantei sa sisteze lucrarile si oprirea unor sume datorate, fara a cere mai intai remedierea lucrarilor despre care a pretins ulterior ca nu ar fi fost efectuate corespunzator, nu mai prezinta relevanta daca sustinerile paratei trebuiau verificate pe calea unei cereri in revendicare, cum s-a considerat de instanta de recurs, sau in cadrul examinarii apararilor paratei si nici nu se justifica aprecierea ca era necesar sa fie dispusa o noua expertiza tehnica.

Hotararile pronuntate in cauza reflecta o situatie de fapt reala cu privire la natura relatiilor dintre parti, la evolutia executarii contractului incheiat si la sumele pe care parata a refuzat sa le plateasca, desi le datora, fara a putea fi considerate "vadit netemeinice", in acceptiunea art.330 pct.2 din C.proc.civ..

In consecinta, recursul in anulare fiind nefondat, a fost respins.

---

     » Omor. Cruzimi. Conditii ca fapta sa fie considerata ca savarsita prin cruzimi 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 09-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Dreptul Uniunii Europene