Brevet de inventie aplicat in procesul de productie in afara unui cadru contractual

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 27-Sep-2011

Tags: brevet de inventie, inventator, drepturi patrimoniale, despagubiri



In lipsa unui acord al partilor concretizat intr-un contract, revine instantei de judecata posibilitatea ca, la sesizarea oricareia dintre parti, sa stabileasca cuantumul drepturilor banesti cuvenite inventatorilor, urmare a aplicarii inventiei de catre unitate.
La calcularea acestor drepturi, trebuie sa se aiba in vedere efectele economice rezultate din exploatarea brevetului sau aportul economic al inventiei, asa cum prevede art. 36 alin.(2) din Legea 64/1991.
 Instanta trebuie sa aplice pe cat posibil criterii obiective in determinarea acestui cuantum, criterii care pot viza utilitatea si valoarea inventiei, rationalizari si economii obtinute in procesul de productie ca urmare a aplicarii inventiei sau, eventual, valorificarea produselor obtinute prin aplicarea inventiei.
 
Nota : Legea nr. 64/1991 a fost republicata in baza Legii nr. 28/2007, in M.Of. nr. 541 din 8.08.2007, iar in urma renumerotarii articolelor, art. 62 a devenit art. 63, pastrand acelasi continut.
 
 
ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 2551 din 15 aprilie 2008
 

Legea 64/1991 : art. 5 alin.(6), art. 36,
art.62 (art. 63 in urma republicarii)


 Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau, reclamantii A.V., D.I., N.M. (in calitate de mostenitoare a defunctului N.G.), O.I., P.M. si V.M. (in calitate de mostenitoare a defunctului V.N.) au chemat in judecata S.C. C. S.A. Borzesti si au solicitat sa se dispuna obligarea paratei la plata sumelor cuvenite reclamantilor, rezultate din aplicarea in productie fara acordul reclamantilor, a  brevetului de inventie nr. l10038-Bl  pentru  anul  2003, sume ce se ridica la valoarea de 324.480 lei.

Reclamantii arata ca la data de 29.12.1995 a fost emis brevetul de inventie nr. 11 0038-B1 pentru "procedeu de obtinere a gamabutirolactonei, prin hidrogenarea anhidridei maleice".

In fiecare an s-a efectuat un calcul al drepturilor banesti cuvenite inventatorilor, dupa cum urmeaza : pentru anul 2000 s-a convenit 7% din valoarea avantajelor economice obtinute, afectate de cheltuielile financiare aferente, avand ca reper anul 1991, cu o pondere de cheltuieli financiare de 26,81 % ; pentru anul 2001, a fost pastrat  procentul de 7% din valoarea avantajelor economice care au fost de 4.412.394.542 lei vechi, cu cheltuieli financiare de exploatare de 25,8% rezultand 3.273.996.175 lei vechi ; pentru anul 2002 s-au calculat avantajele economice in cuantum de 3.047.953.856 lei vechi. In schimb, de aceasta data, ponderea cheltuielilor financiare cu exploatarea a fost de 83,94%.

Dat fiind procentul foarte ridicat al cheltuielilor financiare, reclamantii nu au fost de acord cu incheierea unui alt contract si, in aceasta situatie, parata a folosit inventia fara acordul reclamantilor.

Reclamantii au solicitat ca la stabilirea drepturilor ce li se cuvin sa nu se fie luate in calcul cheltuielile financiare, ci numai cuantumul avantajelor economice si au aratat ca, data fiind atitudinea paratei, in anul 2003 nu s-a putut finaliza un nou contract de cesiune a brevetului.
   
Se solicita ca parata sa fie obligata la plata unei cote de 40% din avantajele economice rezultate in urma aplicarii inventiei in anul 2003.
   
Prin sentinta civila nr. 1466/2006, Tribunalul Bacau a admis actiunea si a obligat parata sa plateasca reclamantilor suma de 1.367,046.941,31 ROL, cu titlu de despagubiri civile.
     
Tribunalul  a  avut  in  vedere  prevederile  art. 61, art.  66 si  art. 67 din
Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie si dispozitiile Regulamentului de aplicare a acestei legi aprobat prin HG nr.152/1992, care prevad ca drepturile autorului unei inventii se stabilesc prin contract incheiat intre acesta si societatea care o aplica, iar in caz de neintelegeri despagubirile se determina in functie de rezultatele economice obtinute de acea societate.

Instanta a retinut ca parata a aplicat in cursul anului 2003, in procesul de productie, brevetul de inventie al carui autori sunt reclamantii si fata de imprejurarea ca negocierile dintre parti cu privire la suma cuvenita autorilor-reclamanti au esuat, a apreciat ca procentul de 40% solicitat de reclamantii autori ai brevetului de inventie este corect, astfel incat a obligat parata la plata catre acestia a sumei de 136.704,69 RON, stabilita prin raportul de expertiza contabila efectuat in cauza.

Prin decizia civila nr. 322 din 3 septembrie 2007, Curtea de Apel Bacau a respins ca nefondat apelul declarat de parata S.C. C. S.A. Borzesti.
Raspunzand motivului de apel prin care se invoca incalcarea de catre prima instanta a principiului contradictorialitatii si al dreptului la aparare, Curtea de Apel a retinut ca acesta este neintemeiat, intrucat  parata a fost legal citata, a depus intampinare si acte in sustinerea apararii si a fost reprezentata.

Motivul de apel conform caruia reclamantilor li s¬au acordat neintemeiat drepturile de autor pe anul 2003 in procent de 40% din valoarea avantajelor economice, fara a se avea in vedere cheltuielile financiare, a fost deasemenea considerat ca neintemeiat.
   
Instanta de apel a retinut ca in absenta unui cadru contractual, drepturile banesti cuvenite autorului unei inventii se stabilesc in conditiile Legii nr.64/1991 si ale Regulamentului de aplicare a Legii, aprobat prin HG. nr. 152/1991,   in   raport   de   rezultatele   economice   obtinute   de  societatea utilizatoare a brevetului.

In speta, potrivit expertizei contabile efectuate la instanta de fond, avantajele economice obtinute de aceasta, in urma utilizarii brevetului intimatilor au fost stabilite la cuantumul de 3.417.617.358,29 lei, cuantum apropiat celui stabilit de insasi apelanta pentru anul precedent.
   
S-a considerat ca nefiind pertinenta sustinerea conform careia in cursul anului 2003 a utilizat brevetul de inventie doar pentru o perioada limitata de timp si nu la parametrii optimi intrucat, din inscrisul inregistrat la societatea apelata cu nr. PO 229/22.02.2005 rezulta ca in anul 2003 instalatia a functionat conform parametrilor din descrierea brevetului.
   
Impotriva acestei decizii, a declarat recurs  parata S.C. C. S.A. Borzesti,
formuland urmatoarele critici de nelegalitate, intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C.p.c.:
   
Se arata ca plata drepturilor de autor pentru anul 2003, in procent de 40% din valoarea neta a avantajelor economice, este lipsita de fundament deoarece pentru functionarea acestei fabricatii, S.C. C. S.A. Borzesti a efectuat cheltuieli financiare, care se regasesc in valoare neta a avantajelor economice.
        
Solicitarea reclamantilor de a li se plati " 40% din avantajele economice rezultate in urma aplicarii inventiei in anul 2003", este total neintemeiata si pentru ca anterior anului 2003, s-au acordat drepturi banesti in urmatoarele procente : 10% din valoarea economiilor realizate, cu conditia sa nu se depaseasca 10% din valoarea profitului net, valabil pentru anii 1995, 1996, anul 1997 fiind fara profit  si  7% din valoarea avantajelor economice afectate cu cheltuielile financiare aferente pentru anul 1998.

Recurenta sustine ca in raport cu anii precedenti, pretentiile inventatorilor depasesc limita rezonabilului, cu atat mai mult cu cat procedeul a fost folosit doar in ultimele trei luni ale anului 2003 si nu la parametrii din brevet.
 
Se mai arata ca raportul de expertiza contabila nu este concludent intrucat nu ia in calcul cheltuielile financiare, iar instanta de apel a solutionat cauza in baza acestui raport, luand in considerare doar drepturile pretinse de reclamanti, fara a tine cont de faptul ca inventatorii aveau si obligatii corelative acestor drepturi si anume obligatia sa suporte o parte din cheltuielile financiare facute cu exploatarea inventiei, respectiv o cota de 40% din valoarea cheltuielilor financiare.

Analizand decizia recurata in limita criticilor formulate, Inalta Curte retine ca recursul este fondat si determina admiterea recursului pentru urmatoarele considerente:

Asa cum rezulta din continutul brevetului nr. 110338B1, inventia "procedeu de obtinere a gamabutirolactonei, prin hidrogenarea anhidridei maleice" a fost realizata de catre A.V., D.I., N.G., O.I., P.M. si V.N. la solicitarea paratei S.C. C. S.A. Borzesti.

Prin contractul de negociere nr. 173 din 15.02.1996 s-a convenit ca drepturile banesti cuvenite inventatorilor conform art. 39 din Legea 64/1991 sa se acorde „pentru o perioada de 5 ani, incepand cu anul 1995” si sa reprezinte ”10% anual din valoarea economiilor rezultate, comparativ cu anul anterior aplicarii inventiei, cu conditia sa nu se depaseasca 10% din valoarea
profitului net.”

Drepturile cuvenite inventatorilor s-au renegociat, incheindu-se contractul nr. J287 din 24.11.1998, prin care parata s-a obligat sa plateasca reclamantilor drepturi banesti reprezentand „7% din valoarea avantajelor economice afectata cu cheltuielile financiare aferente.” Durata contractului a fost stabilita pentru o perioada de 5 ani, incepand cu anul 1998.

In anul 2003 inventia a fost aplicata in ultimele 3 luni ale anului. Prin adresa nr. PO 1286 din 7.10.2003, inventatorii solicita unitatii negocierea unui nou contract, fara insa a preciza care este valoarea drepturilor banesti pe care le pretind sau modalitatea de calculare a acestora.

Aceeasi pozitie a reclamantilor este exprimata si prin adresele  din 24.11.2003 si  din 20.01.2005, pentru ca prin adresa  din 25.04.2005 sa se solicite „reluarea discutiilor”, facandu-se referire la „cele stabilite in intalnirea din 22.02.2005” si sa se solicite stabilirea unei date pentru negocieri si comunicarea ponderii cheltuielilor financiare in cheltuielile de productie.

In urma comunicarii ponderii cheltuielilor financiare ca fiind de 40%, prin adresa nr. 6109/31.05.2005, inventatorii aduc la cunostinta paratei ca nu pot semna „actul aditional”. Parata comunica inventatorilor, prin adresa din 10.06.2005 invitatia „de a analiza impreuna cu compartimentul specializat problemele de natura economica in vederea detensionarii situatiei si semnarii actului aditional si ulterior negocierea unui nou contract”.

In raspunsul comunicat la 20.06.2005, reclamantii isi exprima acordul de a participa la o intrunire a Comisiei de Negociere, asa incat sunt invitati la data de 29.06.2005 la sedinta Comisiei de Negociere care isi propune „negocierea drepturilor cuvenite autorilor ca urmare a aplicarii brevetului 110338 in anul 2003 si incheierea unui nou contract pentru intreaga perioada de valabilitate a brevetului incepand cu anul 2004.”

In urma sedintei Comisiei de Negociere, se incheie „procesul verbal nr. 2” din cuprinsul caruia rezulta ca „autorii brevetului au propus ca drepturile cuvenite autorilor pentru anul 2003 sa fie in procent de 40% din valoarea neta a avantajelor economice”, mentionandu-se ca „valoarea neta a avantajelor reprezinta valoarea bruta a economiilor minus 40% din cheltuielile financiare”. Pozitia paratei a fost aceea de a propune incheierea unui act aditional la contractul anterior care sa cuprinda acelasi conditii de plata a drepturilor banesti.

Inalta Curte apreciaza ca au relevanta in solutionarea litigiului urmatoarele dispozitii legale:
”Pentru inventiile create si realizate in conditiile art. 5 alin.(1) cu clauza contrara si, respectiv, ale art. 5 alin.(2) inventatorul beneficiaza de drepturi patrimoniale stabilite pe baza de contract incheiat cu solicitantul sau, dupa caz, cu titularul brevetului.

Drepturile patrimoniale se stabilesc in functie de efectele economice si/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau in functie de aportul economic al inventiei”(art.39 din Legea 64/1991, in numerotarea existenta la data sesizarii instantei).
  
In cauza, asa cum rezulta din inscrisurile depuse, pentru perioada pentru care reclamantii solicita plata drepturilor banesti cuvenite, raporturile contractuale anterioare incetasera, prin expirarea termenului pentru care acestea fusesera convenite.
  
Instantele au fost chemate in prezentul litigiu sa determine intinderea drepturilor banesti cuvenite inventatorilor in lipsa unor raporturi contractuale si, din aceasta perspectiva, se impune ca in prealabil sa se stabileasca  daca instanta poate avea o astfel de prerogativa, de suplinire a unui acord contractual in aceasta materie, care este baza (modul de calcul) si  care sunt
criteriile de determinare a cuantumului acestor drepturilor banesti.
 
In acord cu instantele anterioare, Inalta Curte apreciaza ca, in lipsa unui acord al partilor concretizat intr-un contract, revine instantei de judecata posibilitatea ca, la sesizarea oricareia dintre parti, sa stabileasca cuantumul drepturilor banesti cuvenite inventatorilor, urmare a aplicarii inventiei de catre unitate.
  
In acest sens sunt prevederile art. 5 alin.(6) din Legea 64/1991 care permit instantei de judecata sa stabileasca, in lipsa acordului partilor, pretul contractului privind inventia salariatului ca si dispozitiile art.62 din acelasi act normativ.
  
In ceea ce priveste modul de calcul al acestor drepturi si cuantumul lor, Legea stabileste numai ca: ”drepturile patrimoniale se stabilesc in functie de efectele economice si/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau in functie de aportul economic al inventiei”, fara a preciza insa si care este procentul in limita caruia aceste drepturi salariale pot fi recunoscute.
 
Este insa indiscutabil ca la calcularea acestor drepturi instanta trebuie sa aiba in vedere efectele economice rezultate din exploatarea brevetului sau aportul economic al inventiei, asa cum prevede art. 36 alin.(2) din Legea 64/1991.
 
In aplicarea acestui text legal in cauza, instanta avea obligatia de a stabili, in prealabil, care este cuprinsul criteriilor prevazute de lege si anume: ”efectele economice si/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului” si „aportul economic al inventiei” iar apoi, pe baza de expertiza sa determine care este, in cauza, intinderea acestor parametrii.
 
Prima instanta a incuviintat ca obiectiv al expertizei contabile „stabilirea valorilor economice rezultate ca urmare a aplicarii inventiei pe anul 2003”, fara insa a argumenta de ce acesta ar reprezenta sensul notiunilor de ”efectele economice si/sau sociale” si „aportul economic” folosite de legiuitor in cuprinsul art. 36 alin.(2) din Lege.
 
Totodata, instanta a ignorat pozitia exprimata de reclamanti sub acest aspect in cuprinsul procesului verbal intocmit la data de 28.06.2005, in care autorii inventiei solicitand 40% din „valoarea neta a avantajelor economice”, au aratat ca prin „valoare neta a avantajelor” urmeaza a se intelege „valoarea
bruta a economiei minus 40% cheltuieli financiare”.
 
In ceea ce priveste cuantumul drepturilor solicitate de inventatori, instantele au incuviintat cererea reclamantilor de fixare a acestui cuantum la 40% din valoarea economiilor, fara a argumenta in vreun fel care sunt criteriile in raport cu care acest cuantum solicitat de reclamanti apare ca fiind legal.
 
Este adevarat ca in cauza nu exista un acord de vointa al partilor in determinarea cuantumului drepturilor cuvenite inventatorilor, insa aceasta nu trebuie sa lase loc arbitrariului. Instanta trebuie sa aplice pe cat posibil criterii obiective in determinarea acestui cuantum, criterii care pot viza utilitatea si valoarea inventiei, rationalizari si economii obtinute in procesul de productie ca urmare a aplicarii inventiei sau, eventual, valorificarea produselor obtinute prin aplicarea inventiei.
 
Nu in ultimul rand vor putea fi avute in vedere, sub aspectul intinderii drepturilor cuvenite inventatorilor, raporturile contractuale anterioare existente intre parti precum si raporturi contractuale ale unitatii cu alti salariati inventatori pentru inventii apropriate ca natura si importanta cu cea realizata de reclamanti.
 
In toate cazurile insa, instanta va trebui sa-si motiveze hotararea atat sub aspectul criteriilor in functie de care s-a oprit la un anumit cuantum al drepturilor stabilite pentru inventatori, cat si sub aspectul intinderii acestor
drepturi.
 
Pe cale de consecinta, retinand ca in cauza s-a facut o gresita aplicare a prevederilor art. 36 alin.(2) din Legea 64/1991, ca instanta a incuviintat acordarea drepturilor banesti cuvenite inventatorilor in cuantumul solicitat de acestia, fara a administra probe pentru stabilirea acestui cuantum si fara a identifica criterii de determinare a cuantumului acordat, Inalta Curte apreciaza ca nu a existat o cercetare a fondului litigiului, astfel incat in baza art. 304 pct. 9 C.p.c. raportat la art. 312 alin.(3) C.p.c., a admis recursul declarat de parata si a casat hotararea recurata. In baza art. 297 C.p.c., a fost admis apelul declarat de parata, a fost desfiintata sentinta Tribunalului Bacau si a fost trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

---

     » Raspundere civila delictuala. Daune morale 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere de desbagubire pentru imobilul expropriat 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Expropriere pentru utilitate publica. Data de la care se stabilesc despagubirile datorate ca efect al exproprierii 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere intemeiata pe dispozitiile art. 2811 C.pr.civ. prin care se solicita reactualizarea unei sume de bani acordata ca despagubiri 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 28-Sep-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Drept de autor. Neexecutarea culpabila de catre editor a obligatiei de a publica opera 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 28-Sep-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil