Cerere de desbagubire pentru imobilul expropriat

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011

Tags: imobil nationalizat, notificare, drept de proprietate, drepturi reale



Legea nr. 10/2001, art. 23
 
In situaÈ›ia  in care titularul notificarii nu a depus actele doveditoare ale dreptului sau de proprietate pana la data solutionarii, instituÈ›ia investita se pronunta prin decizie/dispozitie administrativa doar pe baza actelor depuse in fata Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Este adevarat ca art. 23 din Legea nr. 10/2001 prevede ca actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum si, in cazul mostenitorilor, cele care atesta aceasta calitate, pot fi depuse pana la data solutionarii notificarii, insa sintagma „pana la data solutionarii notificarii” nu are in vedere numai etapa administrativa a solutionarii notificarii.
Aceasta sintagma trebuie inteleasa ca referindu-se la solutionarea notificarii in oricare din cele doua etape – administrativa, inaintea entitatii notificate, sau judiciara – prin hotarare irevocabila a instantei de judecata, deoarece legiuitorul nu face nici o distinctie intre cele doua faze procesuale de solutionare a notificarii, iar instanÈ›a investita cu solutionarea contestatiei impotriva dispozitiei/deciziei administrative de solutionare a notificarii, are competenÈ›a de a verifica legalitatea si temeinicia acesteia prin raportare È™i la alte acte decat cele prezentate de titularul notificarii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
De altfel, nici o prevedere a Legii nr. 10/2001 nu interzice completarea probatoriului in etapa judiciara, iar a considera altfel ar insemna sa se aduca atingere principiului liberului acces la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie. Rolul instantei nu se poate rezuma la verificarea probelor administrate in etapa administrativa de solutionare a notificarii, pentru ca ar fi contrar principiului aflarii adevarului pentru o buna infaptuire a justitiei.
           
ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 6373 din 23 septembrie 2011
 
    Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, reclamantii S.S. si S.D.C. au chemat in judecata Primaria municipiului Bucuresti, prin Primarul General si Prefectul municipiului Bucuresti, solicitand sa se dispuna anularea Dispozitiei nr. 3601/2004 emisa de Primarul General al Municipiului Bucuresti, prin care a fost solutionata notificarea formulata in temeiul Legii nr. 10/2001, trimisa Prefecturii Municipiului Bucuresti, iar in urma analizarii notificarii, sa se pronunte o hotarare prin care sa se constate calitatea reclamantului S.D.C. de persoana indreptatita la despagubiri banesti, a dreptului de proprietate al acestuia si sa se stabileasca cuantumul despagubirilor banesti ce i se cuvin acestuia pentru imobilul situat in Bucuresti, sector 3.
Reclamantii au aratat ca la data de 14.11.2001, in temeiul Legii nr. 10/2001, S.S. a trimis Prefecturii Municipiului Bucuresti, o notificare prin care a solicitat sa-i acorde despagubirile banesti care i se cuvin pentru imobilul situat in Bucuresti, ai carui proprietari au fost parintii sai, imobil de care au fost deposedati in anul 1966, in baza Decretului nr. 1050/1966.
Reclamantei S.S. i-a fost comunicata Dispozitia nr. 3601/2004 prin care a fost solutionata notificarea, prilej cu care a constatat ca aceasta a fost emisa inca din anul 2004 si este nefavorabila, in sensul ca solicitarea de a primi despagubiri banesti pentru imobilul expropriat a fost respinsa, pe motiv ca nu a facut dovada proprietatii si a calitatii de persoana indreptatita sa solicite despagubiri.
Prin sentinta civila nr. 859/2009, Tribunalul Bucuresti a admis cererea formulata de reclamanti in contradictoriu cu Primaria municipiului Bucuresti, prin Primarul General, a respins cererea formulata in contradictoriu cu paratul Prefectul municipiului Bucuresti, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, a dispus anularea Dispozitiei nr. 3601/2004 si a obligat Primaria Municipiului Bucuresti sa emita dispozitie prin care sa acorde reclamantilor masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul, compus din teren in suprafata de 265 mp si pentru constructia demolata de pe teren, in suprafata de 130 mp din valoarea acestora, urmand a se scadea valoarea despagubirilor de 1200 lei (ROL) incasate pentru constructie la 12.01.1968, actualizata cu coeficientul de actualizare prevazut de art. 1 alin. 1 din Titlul II din OUG nr. 184/2002.
Tribunalul a retinut ca imobilul a fost trecut in proprietatea statului in baza Decretului de expropriere nr. 1050/1966 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Romania de la autorii reclamantilor, fiind afectat in prezent de elemente de sistematizare, pe locul acestui imobil aflandu-se in prezent B-dul Camil Ressu.
         Potrivit dispozitiilor art. 10 alin 2 din Legea nr. 10/2001, in cazul in care pe terenurile pe care s-au aflat constructii preluate in mod abuziv, s-au edificat noi constructii, persoana indreptatita va obtine restituirea in natura a partii de teren ramase libera, iar pentru suprafata ocupata de constructii noi, cea afectata servitutilor legale si altor amenajari de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent.
Tribunalul a avut in vedere ca potrivit dispozitiilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, in absenta unor probe contrare, existenta si dupa caz, intinderea dreptului de proprietate se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive ori s-a pus in executare masura preluarii abuzive.
Prin decizia nr.69 A din 2 martie 2010, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IX a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala, a respins apelul declarat de parata Primaria municipiului Bucuresti.
Instanta de apel a retinut ca este nefondata critica paratei in sensul ca, in mod gresit instanta de fond a apreciat ca reclamantii au facut dovada dreptului de proprietate și a calitatii de persoana indreptatita la masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul in litigiu, dovada care in opinia sa trebuia realizata pana la data de 30.06.2003, intrucat conform art. 23 alin. 1 din Legea 10/2001, in termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la depunerea actelor doveditoare, potrivit art. 22, unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata asupra cererii de restituire in natura.
      In aplicarea datei depunerii actelor doveditoare, pct. 23.1 alin. 4 din Norme, precizeaza ca termenul de a se pronunta asupra notificarii de restituire se poate proroga cu acordul expres sau tacit al persoanei indreptatite, daca unitatea detinatoare comunica acesteia, in intervalul de 60 de zile, faptul ca documentatia depusa este insuficienta pentru fundamentarea deciziei de restituire.
     Prin urmare, pentru a avea beneficiul acestei prorogari, este necesar ca unitatea detinatoare sa comunice in scris persoanei indreptatite, faptul ca emiterea deciziei de restituire este conditionata de depunerea probelor solicitate, in acest caz, persoana indreptatita fiind obligata sa comunice raspuns.
      In cauza, o astfel de dovada, a comunicarii catre reclamanti a  insuficientei documentatii, nu s-a facut, asa incat curtea de apel a considerat neavenita sustinerea privind obligativitatea analizarii de catre instanta de judecata doar a inscrisurilor depuse la dosarul administrativ.
      Pe de alta parte, instanta de apel a constatat ca in mod just tribunalul a stabilit situatia de fapt dedusa judecatii si a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in cauza, atunci cand a apreciat ca reclamantii au dovedit ca imobilul in litigiu a apartinut autorilor lor, in baza contractului de vanzare-cumparare transcris sub nr. 4496/1941.
        Impotriva acestei decizii a declarat recurs Primaria municipiului Bucuresti, prin Primarul General care, invocand dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., a formulat urmatoarele critici:
    Reclamantii nu au depus la dosarul administrativ acte prin care sa probeze dreptul de proprietate È™i calitatea de persoane indreptatite. Obligatia de a depune actele doveditoare ale proprietatii, iar in cazul mostenitorilor, cele care atesta aceasta calitate revine, potrivit art. 22 din Normele pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, notificatorului, iar acestea trebuiau depuse ca anexa la notificare o data cu aceasta sau in termen de cel mult 18 luni de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001.
In aceste conditii, instanta de judecata trebuia sa analizeze legalitatea sau nelegalitatea dispozitiei Primarului General avand in vedere doar actele ce au fost prezentate Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 la momentul emiterii dispozitiei, iar nu cele obtinute sau depuse ulterior in timpul solutionarii contestatiei in fata instantei.
Fata de exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Prefecturii, recurenta arata ca Municipiul Bucuresti nu poate inainta dosarul de notificare dupa emiterea dispozitiei Primarului General direct catre Comisia Centrala, deoarece acesta urmeaza sa fie inaintat catre Institutia Prefectului pentru avizul de legalitate.
Reclamantii aveau obligatia  sa  depuna  dovezi,  din care sa rezulte ca nu s-au incasat despagubiri la momentul preluarii in proprietatea statului a terenului. Daca persoana indreptatita a primit o despagubire, restituirea in natura este conditionata de rambursarea diferentei dintre valoarea despagubirii primite si valoarea terenului sau a constructiei demolate.
     Verificand legalitatea deciziei recurate in raport de criticile formulate, Inalta Curte constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Recurenta invoca interpretarea gresita de catre instanta de apel a dispozitiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, devenit art. 23 dupa modificarea intervenita prin Legea nr. 247/2005, sustinand ca potrivit acestor dispozitii reclamanta putea depune actele doveditoare exclusiv in faza administrativa a procedurii Legii nr. 10/2001.
In felul acesta se contesta, practic, posibilitatea instantei investite cu solutionarea contestatiei impotriva dispozitiei/deciziei administrative de solutionare a notificarii de a verifica legalitatea si temeinicia acesteia prin raportare la alte acte decat cele prezentate de titularul notificarii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
Este adevarat ca art. 23 din Legea nr. 10/2001, modificata prin Legea nr. 247/2005, prevede ca actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum si, in cazul mostenitorilor, cele care atesta aceasta calitate, pot fi depuse pana la data solutionarii notificarii, numai ca sintagma „pana la data solutionarii notificarii” nu are in vedere numai etapa administrativa a solutionarii notificarii.
Aceasta sintagma trebuie inteleasa ca referindu-se la solutionarea notificarii in oricare din cele doua etape – administrativa, inaintea entitatii notificate, sau judiciara – prin hotarare irevocabila a instantei de judecata, deoarece legiuitorul nu face nici o distinctie intre cele doua faze procesuale de solutionare a notificarii.
De altfel, nici o prevedere a Legii nr. 10/2001 nu interzice completarea probatoriului in etapa judiciara, iar a considera altfel ar insemna sa se aduca atingere principiului liberului acces la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie. Rolul instantei nu se poate rezuma la verificarea probelor administrate in etapa administrativa de solutionare a notificarii, pentru ca ar fi contrar principiului aflarii adevarului pentru o buna infaptuire a justitiei. Singura sanctiune prevazuta de Legea nr. 10/2001, care atrage pierderea dreptului persoanei indreptatite de a solicita in justitie masuri reparatorii, este cea prevazuta de art. 22 alin. 5 pentru nerespectarea termenului de trimitere a notificarii.
    Prin urmare, nedepunerea de catre reclamanti, in calitate de titulari ai notificarii, a actelor doveditoare pana la data solutionarii notificarii prin decizie/dispozitie administrativa, avea drept consecinta doar pronuntarea deciziei/dispozitiei administrative pe baza actelor depuse in fata Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 si nicidecum imposibilitatea depunerii acestor acte in etapa jurisdictionala.
    Teza contrara, pe care incearca sa o acrediteze recurenta, nu poate fi acceptata, pentru ca aceasta ar lipsi practic de continut etapa judiciara a solutionarii notificarii, de esenta careia este caracterul contradictoriu al dezbaterilor, ce implica posibilitatea conferita partilor de a formula in fata instantei aparari si de a administra probe in dovedirea acestora, in scopul satisfacerii drepturilor subiective deduse judecatii. Intrucat administrarea probatoriului constituie elementul esential al judecatii, a nu da posibilitatea partii ce formuleaza contestatie impotriva dispozitiei/deciziei administrative prin care s-a solutionat notificarea de restituire sa administreze probe noi fata de cele administrate in etapa administrativa, pe baza carora instanta sa-si intemeieze solutia, ar echivala in fapt cu o judecata formala, contrara dreptului la un proces echitabil in sensul dispozitiilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
    Fata de considerentele prezentate, care suplinesc, in parte, motivarea instantei de apel, Inalta Curte apreciaza ca aceasta instanta a interpretat corect dispozitiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, in sensul ca posibilitatea depunerii actelor doveditoare de catre titularul notificarii vizeaza ambele faze ale solutionarii notificarii – administrativa si judiciara, faza judiciara a contestatiei facand parte si ea din procedura solutionarii notificarii, contestatia urmand fazei administrative desfasurate de entitatea investita cu notificarea.
In ce priveste exceptia tardivitatii formularii contestatiei, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevede ca „decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde indreptatita la sectia civila a tribunalului in termen de 30 de zile de la comunicare.”     
Legea nr. 10/2001 nu prevede o procedura speciala privind comunicarea dispozitiei sau deciziei unitatii detinatoare.
Comunicarea actelor este formalitatea care are drept scop aducerea acestora la cunostinta destinatarilor.
    Fata de efectele „comunicarii”, aceasta trebuie sa se considere realizata la data cand actul ajunge la destinatar, deoarece numai astfel acesta este in masura a lua cunostinta de continutul actului pe care  are dreptul a-l contesta in termenul prevazut de lege.
    Din probele administrate in cauza, nu rezulta ca dispozitia emisa de parata a ajuns la cunostinta reclamantilor pana la data de 14 august 2008, Inalta Curte acordand recurentei – parate un termen, la cererea sa, pentru a face dovada contrara, ceea ce nu s-a intamplat.
Ca atare, atata vreme cat textul art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001 prevede ca termenul de 30 de zile curge de la comunicare si in conditiile in care parata nu a probat realizarea unei proceduri capabile sa asigure transmiterea si primirea dispozitiei, fata de imprejurarea ca reclamantii au intrat in posesia dispozitiei la data de 14 august 2008, iar contestatia a fost formulata la data de 12 septembrie 2008, sustinerile recurentei privind tardivitatea formularii contestatiei sunt nefondate.
Sustinerea recurentei in sensul ca nu poate inainta dosarul catre Comisia Centrala, fara avizul de legalitate al Institutiei Prefectului, fapt ce i-ar conferi acestuia calitate procesuala pasiva este de asemenea nefondata.
Potrivit dispozitiilor art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicata, in cazul imobilelor detinute de unitatile administrativ – teritoriale restituirea in natura sau prin echivalent catre persoana indreptatita se face prin dispozitia motivata a primarilor.
In speta, raportul juridic dedus judecatii are ca obiect cererea contestatorilor prin care au
solicitat anularea dispozitiei emisa de Primarul General al municipiului Bucuresti, prin care a fost respinsa notificarea formulata in temeiul Legii nr. 10/2001.
Asa fiind, Institutia Prefectului nu are calitate de entitate obligata sa solutioneze notificarea si, neavand aceasta calitate, nu are nici calitate procesuala pasiva in pricinile avand ca obiect imobile al caror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 10/2001.
Nefondata este si critica constand in aceea ca reclamantii aveau obligatia sa depuna dovezi din care sa rezulte ca nu s-au incasat despagubiri la momentul preluarii in proprietatea statului a terenului.
In acest sens, instanta de fond a stabilit, iar curtea de apel a confirmat, faptul ca prin dispozitia pe care o va emite, recurenta va stabili masurile in echivalent cuvenite reclamantilor, din care va scadea valoarea despagubirilor de 1200 lei (ROL) incasate pentru constructie la 12.01.1968, actualizata cu coeficientul de actualizare prevazut de art. 1 alin. 1 din Titlul II din OUG nr. 184/2002.
In consecinta, sustinerea recurentei in sensul ca reclamantii aveau obligatia sa depuna dovezi, din care sa rezulte ca nu s-au incasat despagubiri la momentul preluarii in proprietatea statului a terenului, nu vizeaza solutia instantelor anterioare, care au avut in vedere aspectul contrar si anume, plata lor si necesitatea scaderii sumei respective din masurile reparatorii cuvenite. 
Fata de considerentele expuse, in baza dispozitiilor art. 312 C.proc.civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Inalta Curte a respins recursul paratei.

---

     » Actiune de divort. Instanta competenta in lipsa unui domiciliu comun al sotilor 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Solicitare pe cale de ordonant presidentiala.Suspendarea masurii complemetare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce  
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Conflict de competenta. Actiune in revendicare pe calea dreptului comun 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Acordarea grupei II de munca. Prescriptie drept la actiune 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Partajul bunurilor in conditiile existentei unei incheieri de admitere in principiu. Obligatia instantei de a se raporta la o asemenea incheiere 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 08-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil