Compensatia legala. Conditii cumulative

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 27-Sep-2011

Tags: obligatii, compensatia legala, conditii cumulative.



Potrivit art. 1145 Cod civil, compensatia nu are loc decat intre doua datorii care sunt certe, lichide si exigibile.
Pentru a opera compensatia este necesar ca acele datorii sa fie si simultane, intrucat finalitatea acestei operatiuni juridice se limiteaza doar la plata restului necompensat, impiedicand astfel partile sa faca plati inutile.
 
ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 1890 din 20 martie 2008

Cod civil : art. 1143; art. 1145

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a V-a civila, reclamanta A.C.S. F.C. D. a chemat in judecata C.S.D.  pentru a se constata ca intre parti  a operat o compensare a creantelor pana la concurenta sumei de 13.008.345.084 lei.

In motivarea cererii, s-a aratat ca intre parti a fost incheiat contractul de asociere  nr. 2640 din 16 iulie 2002,  modificat prin actul aditional din 3 februarie 2003, in vederea promovarii activitatii celor doua cluburi si exploatarea in comun a bazei materiale ce intra in compunerea imobilului din Sos. Stefan cel Mare si a imobilului din satul Saftica. Paratul a adus ca aport la asociere folosinta celor doua imobile, asumandu-si obligatia de a efectua lucrarile de reparatii capitale si modernizare a bazei materiale. Aceste lucrari au fost efectuate pe perioada derularii conventiei partilor, insa costurile au fost suportate de reclamanta.

Prin sentinta  nr. 1143 din 4 octombrie 2006 Tribunalul Bucuresti,  sectia a V-a civila a respins actiunea, retinand ca nu sunt indeplinite conditiile cumulative pentru intervenirea compensatiei legale, conform art. 1144 C.civ.

S-a retinut de catre instanta fondului ca, potrivit clauzelor contractului de asociere, paratul si-a asumat obligatia de a asigura asociatului folosirea bazei materiale, de a moderniza si efectua reparatii capitale ale bazei, in functie de resursele aprobate de Ministerul de Interne, iar reclamanta si-a asumat obligatia sa foloseasca bunurile aduse ca aport in asociere conform destinatiei, sa incaseze veniturile obtinute din exploatarea bazei materiale si sa le repartizeze catre asociati ( in cote de 50%), sa achite contravaloarea utilitatilor. Ulterior, partile au incheiat un act aditional prin care s-au redefinit notiunile de baza materiala si clauzele referitoare la obligatiile partilor.

Impotriva acestei hotarari,  A.C.S.F.C.D. a formulat apel, invocand ca ambele creante  au ca temei contractul de asociere, iar creanta invocata este, contrar retinerilor instantei de fond, certa, lichida,   exigibila de la momentul nasterii ei si   recunoscuta de parat.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a  III-a civila, prin decizia nr. 329   din 22 mai 2007  a respins apelul ca nefondat, retinand ca existenta creantei invocate de reclamanta este discutabila din punct de vedere juridic. Lucrarile exemplificate in raportul de expertiza, au fost realizate anterior incheierii contractului de asociere, iar valoarea lor nu poate fi suportata de parat pentru ca partile nu au convenit asupra lor.

Lucrarile mentionate in raportul de expertiza constituiau in parte obligatia paratului, inscriindu-se in categoria de reparatii capitale, chiar daca au fost facute de reclamanta.

Avizele obtinute ulterior semnarii contractului de asociere, respectiv autorizatiile de constructie, au vizat realizarea unor constructii ce urmau a intra in patrimonial paratului, fapt ce nu inseamna ca paratul a respectat conditia impusa prin contractul de asociere. Reclamanta a procedat la realizarea acestor investitii fara sa se asigure ca paratul dispune de fondurile necesare, iar obtinerea avizelor nu inseamna ca fondurile au si fost alocate de Ministerul de Interne.

In aceasta situatie, nu se poate aprecia ca lucrarile au fost realizate cu acordul asociatului.

Datoria reclamantei nu poate fi verificata intrucat aceasta, potrivit contractului, in masura in care nu achita la timp utilitatile aferente bazei materiale, este obligata sa plateasca penalitati pe fiecare zi de intarziere. Prin neincasarea acestei creante de catre parat  nu s-a putut constitui nici fondul pentru finantarea cheltuielilor materiale si de capital necesare respectarii obligatiei contractuale de catre asociatul C.S.D.
Impotriva deciziei instantei de apel, a declarat recurs A.C.S.F.C.D., in temeiul art. 304 pct. 7, pct. 8 si pct. 9 C.proc.civ., invocand urmatoarele argumente:

Hotararea cuprinde motive contradictorii intrucat, pe de o parte instanta retine dubiul asupra existentei creantei, iar pe de alta parte vorbeste despre recunoasterea acesteia de catre parat.

 Instanta a interpretat gresit actul dedus judecatii, in opinia recurentei solicitarea autorizatiilor reprezinta aprobarea de catre parat a efectuarii lucrarilor si, implicit, recunoasterea creantei.

Hotararea este data cu aplicarea gresita a legii; instanta a nesocotit principiul fortei obligatorii a actelor juridice, respectiv a contractului de asociere care reprezinta izvorul creantei si a dispozitiilor art. 379 alin.(3) si alin.(4) C.proc.civ., intrucat catimea creantei  este determinata prin acte emanand de la debitor, de asemenea nu a tinut cont ca obligatia a devenit exigibila imediat ce a luat nastere.    

Recursul  nu este fondat.

Compensatia, ca mod de stingere a datoriilor reciproce, reglementata de art. 1143 si urm. din Codul civil, opereaza in cazurile si conditiile expres aratate. Intre acestea, potrivit art. 1145 Cod civil, compensatia nu are loc decat intre doua datorii care sunt certe, lichide si exigibile.
           
Desi legea nu prevede expres, pentru a opera compensatia este necesar ca acele datorii sa fie si simultane, intrucat finalitatea acestei operatiuni juridice se limiteaza doar la plata restului necompensat, impiedicand astfel partile sa faca plati inutile.
           
In speta, nu este indeplinita nici una din conditiile cumulative impuse de lege pentru compensarea datoriilor.
           
Creanta invocata de reclamanta nu este certa. Pe parcursul derularii
litigiului, paratul a sustinut in mod constant ca lucrarile de modernizare si reparatii capitale, al caror cuantum este solicitat, au fost executate anterior incheierii conventiei de asociere de catre reclamanta in interesul sau si asupra unor parti ale imobilului care nu fac obiectul folosintei paratului C.S.D.
           
Cele doua datorii nu sunt lichide, nefiind stabilita exact valoarea fiecareia. Astfel, referitor la datoria reclamantei, in cererea introductiva de instanta, s-a afirmat ca aceasta ar fi de 1.850.400,47 lei, in timp ce paratul a sustinut  ca, in realitate, suma se cifreaza la 3.142.658.03 lei si face obiectul dosarului civil nr. 8694/2/2006 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti. Nici creanta reclamantei nu a fost dovedita cu probe pertinente. La dosar nu s-a depus nici un act generator al acesteia sau alte inscrisuri din care sa rezulte ca paratul ar fi recunoscut-o.   
           
Stingerea datoriilor prin compensare opereaza de la data la care acestea au devenit scadente, or, in speta nu s-au administrat probe in acest sens.
           
Nu se poate retine afirmatia recurentei potrivit careia datoria devine scadenta de la momentul nasterii ei. Datoria reclamantei, respectiv plata utilitatilor, impune o executare succesiva, cu termene diferite de indeplinire, iar depasirea acestor termene atrage perceperea penalitatilor de intarziere, astfel incat este aproape imposibil de determinat data scadentei. Mai mult, din probe nu rezulta nici perioada in care s-a acumulat aceasta datorie, se precizeaza doar ca este posterioara incheierii conventiei de asociere. Cat priveste datoria paratului, cheltuielile de reparatii capitale si modernizari, este mai mult ca sigur ca si aceasta a fost afectata de un termen suspensiv, receptia lucrarilor, termen care nu rezulta din probele administrate.
           
De asemenea, cele doua obligatii nu sunt simultane. Datoria reclamantei izvoraste din conventia de asociere, in timp ce obligatia paratului este cu mult anterioara, fiind asumata in perioada 1995-2000, cand s-au efectuat lucrarile de modernizare.
           
Decizia atacata nu cuprinde motive contradictorii. In considerente nu se
face vorbire despre recunoasterea creantei recurentei de catre parat. Din contra, instanta a apreciat ca obtinerea avizelor necesare efectuarii lucrarilor de reparatii si modernizari nu presupune acordul paratului la realizarea acestor lucrari.
           
Intrucat instantele au retinut corect ca nu sunt indeplinite cerintele legale pentru compensarea datoriilor reciproce ale partilor,  recursul a fost respins ca nefondat.

---

     » Neindeplinirea obligatiei de plata a taxei de timbru. Invocarea fortei majore. Conditii 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Partajul bunurilor in conditiile existentei unei incheieri de admitere in principiu. Obligatia instantei de a se raporta la o asemenea incheiere 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 08-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Neindeplinirea obligatiei de plata a taxei de timbru. Invocarea fortei majore. Conditii 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 07-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Obligatii asumate prin act aditional la contractul de munca 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 07-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Raspunderea statului pentru condamnarea nelegala. Daune materiale si morale 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 27-Sep-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil