Contestatie formulata in baza Legii nr. 10/2001 pentru anularea dispozitiei emisa de unitatea detinatoarea a unui imobil preluat de stat

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Sep-2011

Tags: proprietate, imobil preluat in mod abuziv de stat, nevalabilitatea titlului statului, contract de vanzare-cumparare, autoritate de lucru judecat.



Dispozitiile art. 6 alin.(1) din Legea nr. 213/1998 reprezinta o cauza juridica noua, prin posibilitatea oferita instantelor de judecata de a verifica valabilitatea titlului statului cu privire la imobile preluate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, din perspectiva conformitatii acestora cu normele constitutionale, ale tratatelor internationale la care Romania era parte.
Or, analiza realizata in cadrul juridic oferit de aceste dispozitii legale, este diferita de cea realizata in procesul privind o decizie emisa in baza Legii nr. 112/1995, astfel incat nu se poate sustine ca verificarea si concluzia jurisdictionala contrazic ceea ce s-a statuat anterior.
De aceea, efectul pozitiv al lucrului judecat anterior nu este nesocotit de
hotararea care transeaza diferit acelasi aspect litigios (valabilitatea titlului statului), dar intemeindu-se pe o alta cauza juridica.
 
I.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 734 din 6 februarie 2008.

Legea nr. 112/1995
Legea nr. 10/2001
Legea nr. 213/1998,  art. 6 alin. (1)

Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului Brasov, reclamantul C.A. a chemat in judecata Primaria orasului Zarnesti si paratii SA., S.A., I.V., T.P. si T.L., solicitand instantei sa anuleze dispozitia nr. 844 din 31 iulie 2002, sa dispuna restituirea in natura a unui imobil situat in Zarnesti si sa constate nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995 cu privire la acest imobil.

Reclamantul a aratat ca imobilul a constituit obiectul dreptului sau de proprietate, fiind preluat de Statul Roman in temeiul Decretului nr. 223/1974.

Urmare a aparitiei Legii nr. 10/2001, in conformitate cu procedura speciala instituita de acest act normativ, reclamantul a formulat notificare, ce a fost solutionata prin dispozitia contestata in sensul restituirii in natura a unei parti din imobil si respingerii cererii de restituire cu privire la apartamentele care au fost instrainate in conditiile reglementate de Legea nr. 112/1995.

 Or, aceasta solutie este nelegala, deoarece contractele de vanzare-cumparare incheiate in temeiul actului normativ mentionat sunt lovite de nulitate, intrucat au fost incheiate cu nerespectarea dispozitiilor acestui act normativ.

Prin sentinta nr. 981 din 2 decembrie 2002, Tribunalul Brasov a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamant in contradictoriu cu intimatii S.A., S.A., I.V., T.P. si T.L., a respins cererea in contradictoriu cu Primaria orasului Zarnesti, ca urmare a admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a acesteia.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel contestatorul.

Prin decizia civila nr. 682 din 24 noiembrie 2005, Curtea de Apel Brasov a admis apelul declarat, a desfiintat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Brasov.

In urma trimiterii cauzei spre rejudecare, reclamantul a depus o completare a cererii introductive, prin care a invederat ca au calitatea de parati in proces Orasul Zarnesti, reprezentat legal prin Primar, SC G.C. Rasnov SA, S.A., T.P., T.L., I.V. si S.A. si ca, pretentiile sale se refera la:

constatarea nevalabilitatii titlului statului asupra imobilului situat in Zarnesti, constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare nr. 76 din 22 aprilie 1997, nr. 81 din 22 aprilie 1997, nr. 89 din 22 aprilie 1997 si nr. 94 din 22 aprilie 1997, anularea in parte a dispozitiei nr. 844 din 31 iulie 2002, in sensul eliminarii articolelor 2 si 3, obligarea intimatului Orasul Zarnesti la emiterea unei noi dispozitii, in temeiul Legii nr. 10/2001 prin care sa dispuna restituirea in natura si a apartamentelor ce au format obiectul contractelor de vanzare-cumparare mai sus-aratate.

In motivarea cererii completatoare, reclamantul a aratat ca, imobilul in litigiu a fost preluat de catre Statul Roman in temeiul Decretului nr. 223/1974, act normativ care contravenea atat dispozitiilor legale interne cat si dispozitiilor din tratatele internationale la care Romania era parte, iar decizia de preluare a fost intabulata in evidentele de publicitate imobiliara ulterior abrogarii acestui act normativ.

In ceea ce priveste contractele de vanzare-cumparare incheiate pentru imobilul in litigiu, s-a sustinut ca acestea sunt lovite de nulitate absoluta, deoarece au fost perfectate anterior solutionarii in mod definitiv a cererii pe care el a promovat-o, in temeiul Legii nr. 112/1995 cu privire la imobilul in litigiu.

Prin sentinta civila nr. 89/S din 19 mai 2006, Tribunalul Brasov a admis actiunea formulata de reclamantul C.A. in contradictoriu cu paratii Orasul Zarnesti prin primar, SC G.C.R. SA, S.A., T.P., T.L., I.V. si S.A., a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului situat in Zarnesti; a constatat nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare, incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995, intre intimata S.C. G.C.R. S.A. si paratii T.P., T.L., I.V., S.A. si S.A.

A anulat in parte dispozitia nr. 844 emisa la data de 31 iulie 2002 de paratul Orasul Zarnesti, prin reprezentantul sau legal, respectiv, articolele 2 si 3 din aceasta dispozitie.

A obligat Orasul Zarnesti sa emita, prin reprezentantul sau legal, o noua dispozitie, in conditiile reglementate de Legea nr. 10/2001 prin care sa restituie in natura contestatorului si apartamentele ce formau obiectul material al contractelor de vanzare-cumparare mai sus-mentionate.
In ceea ce priveste fondul cauzei, tribunalul a retinut ca imobilul in litigiu a constituit obiectul dreptului de proprietate al reclamantului, fiindu-i preluat de catre stat, fara plata, prin Decizia nr. 379 din 3 mai 1975 a C.E. al C.P.J. Brasov, in baza Decretului nr. 223/1974, statul procedand la intabularea dreptului sau de proprietate in CF la data de 7 aprilie 1997, ulterior acestei date respectiv la data de 4 februarie 2004, procedandu-se la dezmembrarea imobilului pe apartamentele vandute paratilor persoane fizice, care si-au intabulat drepturile de proprietate asupra acestora.

In situatia Decretului nr. 223/1974, titlul il constituie decizia administrativa prevazuta de art. 4 din acest act normativ, dupa cum rezulta din prevederile alin.(2) ale acestui text de lege, in baza deciziei operand transferul de proprietate.

Decizia de preluare a imobilului in litigiu a fost intabulata in evidentele de publicitate imobiliara ulterior abrogarii actului normativ in temeiul caruia a fost emisa, respectiv, la data de 7 aprilie 1997. Or, in sistemul de publicitate reala, functioneaza principiul publicitatii absolute a inscrierii in cartea funciara, potrivit caruia drepturile reale imobiliare nu pot fi stramutate decat daca s-a efectuat intabularea cu exceptia dobandirii acestor drepturi prin succesiune, accesiune, vanzare silita si expropriere.

Tribunalul a retinut de asemenea, ca paratii, care  au incheiat contractele de vanzare-cumparare in litigiu, astfel cum rezulta din probele administrate in cauza, complex analizate in raport cu dispozitiile legale in materie, nu au fost de buna-credinta la data intocmirii acestora.
In legatura cu petitul referitor la anularea partiala a dispozitiei contestate si la obligarea intimatului Orasul Zarnesti la emiterea unei noi dispozitii prin care sa restituie contestatorului in natura si apartamentele ce au format obiectul material al contractelor de vanzare-cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995, s-a retinut ca acesta este fondat, intrucat regula instituita de Legea nr. 10/2001 este aceea a restituirii in natura a imobilelor ce formeaza obiectul sau de reglementare. Cazurile in care restituirea acestor imobile se face numai in echivalent, constituie o exceptie de la acest principiu, astfel ca, ele sunt de stricta interpretare.

Solutia de respingere in parte a cererii de restituire in natura a imobilului in litigiu, s-a fundamentat pe considerentul ca parte din apartamentele ce intra in compunerea acestuia au fost instrainate in temeiul Legii nr. 112/1995, imprejurare ce a atras incidenta dispozitiilor art. 18 lit. c din Legea 10/2001.

Avand in vedere solutia de admitere referitoare la constatarea nulitatii absolute a actelor translative de proprietate incheiate de intimatii mentionati, instanta a retinut ca nu mai exista, in prezent, niciun impediment pentru restituirea in natura a intregului imobil in litigiu catre contestator, astfel ca, a admis in parte aceasta pretentie.

Impotriva acestei sentinte au formulat apel Primaria orasului Zarnesti, Orasul Zarnesti prin primar, S.A., I.V., S.A., T.L. si T.P.
Primaria Orasului Zarnesti nu si-a motivat apelul declarat, iar Orasul Zarnesti prin primar a invocat lipsa calitatii sale procesuale pasive.
Parata S.A., prin apelul declarat, a sustinut ca sentinta apelata, prin care buna sa credinta la data intocmirii mentionatului contract a fost inlaturata, este netemeinica si nelegala, intrucat prima instanta nu a observat ca in cauza opereaza autoritatea lucrului judecat in privinta valabilitatii titlului statului asupra imobilului in litigiu, iar pe de alta parte, de asemenea nu a observat ca, in raport cu mentionata exceptie, buna sa credinta nu putea fi inlaturata in baza dispozitiilor HG nr. 11/1997, precum si a celorlalte probe administrate in cauza.

Ceilalti parati au sustinut in motivarea apelului netemeinicia si nelegalitatea sentintei apelate, deoarece, pe de o parte prima instanta a analizat valabilitatea titlului statului asupra imobilului in litigiu, respectiv a Decretului nr. 223/1974, prin raportare la dispozitiile Legii nr. 213/1998, care nu isi gaseau aplicabilitate in speta, atata timp cat mentionata analiza trebuia facuta avand in vedere momentul dobandirii apartamentelor de catre intimatii cumparatori – 22 aprilie 1997, moment la care Legea nr. 213/1998 nu era in vigoare (deci nu poate retroactiva), iar dispozitiile HG nr. 11/1997 prevedeau ca Decretul nr. 223/1974 constituie titlu valabil al statului, astfel ca in speta nici prevederile art. 50 alin. (2) din Legea 10/2001 nu mai erau incidente.

Curtea de Apel Brasov a admis exceptia lipsei capacitatii de folosinta a Primariei orasului Zarnesti, dispunand anularea apelului pe acest aspect, precum si exceptia tardivitatii apelului declarat de orasul Zarnesti prin primar, pe care l-a respins in consecinta si a respins ca nefondate apelurile declarate de ceilalti parati.

Pentru pronuntarea solutiei, instanta a retinut incidenta art. 19 din Legea nr. 215/2001, cu referire la art. 91 din aceeasi lege, potrivit carora primariile n-au personalitate juridica, reprezentand o simpla structura functionala; de asemenea, s-a constatat nerespectarea dispozitiilor art. 284 alin.(1) C.proc.civ., in ce priveste termenul de exercitare a caii de atac.

Criticile apelantei S.A. referitoare la ignorarea autoritatii de lucru judecat in privinta valabilitatii titlului statului, au fost apreciate ca nefondate, pentru neintrunirea exigentelor art. 1201 Cod civil.

Astfel, s-a constatat ca in procesul solutionat prin sentinta civila nr. 1174 din 4 iunie 1998 a Judecatoriei Zarnesti (ramasa irevocabila), intimatii persoane fizice nu au fost parti. In plus, obiectul pricinii este diferit – in primul proces solutionandu-se contestatia impotriva hotararii Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995, iar in prezentul dosar contestatia impotriva dispozitiei emise potrivit Legii nr. 10/2001, dupa cum este diferita si cauza celor doua litigii (reprezentata initial de dreptul de a ataca hotararea Comisiei constituite conform Legii nr. 112/1995, in procesul ulterior cauza fiind reprezentata de posibilitatea oferita de art. 6 din Legea nr. 213/1998, referitoare la cercetarea valabilitatii titlului statului).

Criticile partilor referitoare la aprecierea facuta de prima instanta asupra nevalabilitatii titlului statului din perspectiva art. 6 din Legea nr.
213/1998, au fost apreciate de asemenea, nefondate.

S-a retinut pe acest aspect, ca titlul statului este reprezentat de decizia administrativa de carte funciara, intabularea dreptului de proprietate al statului realizandu-se in cursul lunii aprilie 1997, in conditiile in care aceasta nu mai avea suport legal (deoarece Decretul nr. 223/1974 fusese abrogat prin Decretul-lege nr. 9/1989).

Asadar, statul prin unitatea sa specializata nu mai putea proceda la instrainarea apartamentelor.
Posibilitatea analizarii valabilitatii titlului statului este evidenta, fata de imprejurarea ca acesta trebuie sa fi existat in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, asadar, anterior intrarii in vigoare a Legi nr. 213/1998, care permite astfel de verificari.

Sustinerile apelantilor referitoare la buna lor credinta la momentul perfectarii vanzarii-cumpararii au fost gasite neintemeiate, fata de imprejurarea ca titlul statului asupra imobilului in litigiu a fost intabulat in cartea funciara abia in anul 1997, urmare a demersurilor paratilor.
Prin urmare, paratii au cunoscut faptul ca proprietar al imobilului in litigiu este reclamantul, o dovada esentiala in acest sens constituind-o chiar cartea funciara, care face dovada publicitatii si opozabilitatii fata de parati a dreptului de proprietate al reclamantului.

Ca atare, buna-credinta a paratilor este exclusa, iar reaua-credinta a acestora este evidenta, cata vreme au urmarit si efectuat intabularea in cartea funciara a titlului statului, desi actul normativ in baza caruia se facuse preluarea bunului fusese abrogat.

Impotriva deciziei au declarat recurs paratii S.A., I.V., S.A., T.L. si T.P.
In sustinerea recursului au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 7, pct. 8 si pct. 9 C.proc.civ., aratandu-se ca nelegalitatea hotararii este determinata de urmatoarele aspecte:

Dispozitivul deciziei nu contine referirile obligatorii la toate partile din cauza, nefiind mentionata S.C. G.C.R. S.A., ceea ce impune solutia de casare si trimiterea cauzei spre rejudecare.

In mod nelegal s-a apreciat asupra nevalabilitatii titlului statului si a nulitatii contractelor de vanzare-cumparare. Aceasta, in conditiile in care valabilitatea titlului statului fusese stabilita printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, operand astfel, autoritatea de lucru judecat, iar in privinta bunei-credinte, aceasta se prezuma, nefiind indicat niciun element care sa ateste reaua-credinta a chiriasilor cumparatori. Cata vreme incheierea contractelor s-a facut in temeiul unei legi, recurentii respectand dispozitiile acesteia, nu li se poate imputa o atitudine necorespunzatoare.

Recursul este nefondat, potrivit urmatoarelor considerente:
Faptul ca in dispozitivul deciziei atacate nu este mentionata intimata S.C. G.C.R. S.A. nu constituie un motiv de nelegalitate, de natura sa atraga solutia de casare cu trimitere, astfel cum se solicita.

Aspectul de nelegalitate sesizat ar fi subzistat numai in masura in care nementionarea partii in dispozitivul hotararii, ar fi fost rezultatul desfasurarii judecatii in absenta citarii acesteia la proces, ceea ce ar fi avut drept consecinta incalcarea principiului contradictorialitatii si al respectarii dreptului de aparare.

In speta insa, S.C. G.C.R. S.A. a fost legal citata la toate termenele de judecata in apel, nementionarea acesteia in dispozitivul deciziei atacate fiind rezultatul unei erori materiale (posibil de indreptat in conditiile art. 281 C.proc.civ.) si nu al incalcarii unui principiu in desfasurarea judecatii, de natura sa atraga nulitatea hotararii.

Modalitatea in care instanta a apreciat asupra nevalabilitatii titlului statului, cu referire la dispozitiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, este corecta, iar criticile formulate au caracter nefondat.

Astfel, sustinerea potrivit careia asupra existentei unui titlu valabil al statului s-ar fi pronuntat o hotarare judecatoreasca anterioara, a carei autoritate de lucru judecat ar fi fost ignorata, nu poate fi primita.

Fiind evident ca ceea ce se invoca nu este exceptia autoritatii de lucru judecat (in absenta triplei identitati de elemente reglementate de art. 1201 Cod civil, care sa paralizeze cel de-al doilea demers judiciar), recurentii pretind de fapt ca se nesocoteste efectul pozitiv al lucrului judecat anterior.

Potrivit opiniei recurentilor, intrucat s-a statuat anterior, in contradictoriu cu reclamantul, faptul ca statul detine un titlu valabil asupra imobilului in litigiu, acesta nu poate promova o noua actiune prin care sa pretinda si sa obtina judecatoreste contrariul, fara incalcarea autoritatii de lucru judecat.

In realitate insa, in cadrul celui de-al doilea litigiu, reclamantul a supus judecatii un aspect nou, care nu a facut obiectul dezbaterii judiciare in primul proces, pentru a se putea pretinde ca se incalca ceea ce s-a statuat deja jurisdictional.

Astfel, in primul litigiu finalizat prin decizia nr. 818 din 9 iulie 1999 a Curtii de Apel Brasov, valabilitatea titlului statului nu a fost analizata din perspectiva dispozitiilor art. 6 al Legii nr. 213/1998, ci doar cu referire la prevederile Decretului nr. 223/1974, in temeiul carora s-a facut preluarea bunului si care permiteau trecerea in proprietatea statului a bunurilor apartinand persoanelor care au parasit tara.
Dispozitiile art. 6 alin.(1) din Legea nr. 213/1998 au reprezentat insa, o cauza juridica noua, prin posibilitatea oferita instantelor de judecata de a verifica valabilitatea titlului statului cu privire la imobile preluate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, din perspectiva conformitatii acestora cu normele constitutionale, ale tratatelor internationale la care Romania era parte.

Or, analiza realizata in cadrul juridic oferit de aceste dispozitii legale, este diferita de cea realizata in primul proces, astfel incat nu se poate sustine ca verificarea si concluzia jurisdictionala contrazic ceea ce s-a statuat anterior.

De aceea, efectul pozitiv al lucrului judecat anterior nu este nesocotit de hotararea care transeaza diferit acelasi aspect litigios (valabilitatea titlului statului), dar intemeindu-se pe o alta cauza juridica.

In ce priveste reaua-credinta a chiriasilor-cumparatori, aceasta este rezultatul aprecierii unor elemente de fapt, apartinand instantelor fondului si care scapa controlului de legalitate, in conditiile reglementate de art. 304 C.proc.civ.

Raportat la situatia de fapt determinata, astfel cum s-a mentionat, de catre instantele fondului, se constata insa, ca s-a facut o corecta aplicare a regulilor in materia publicitatii imobiliare si a efectelor inscrierii in cartea funciara.

Cum scopul efectuarii unor astfel de inscrieri este tocmai acela al asigurarii publicitatii si opozabilitatii drepturilor, concluzia care s-a tras in sensul ca paratii nu puteau invoca necunoasterea adevaratului proprietar (in conditiile in care intabularea titlului statului nu s-a facut in anul 1975, la momentul emiterii deciziei administrative, ci abia in anul 1997, urmare a demersurilor paratilor, cand s-a si procedat la dezmembrare si intabularea dreptului de   proprietate   al   acestora,   conform   contractelor   de   vanzare-cumparare incheiate) este corecta.
In consecinta, conform considerentelor aratate, solutionarea cauzei s-a facut cu respectarea normelor de drept  material incidente, astfel incat nu poate fi retinut motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

In ce priveste invocarea, ca motive de recurs, a dispozitiilor art. 304 pct. 7 si pct.8 C.proc.civ., se constata ca nu sunt de natura sa atraga nelegalitatea deciziei atacate.

Astfel, motivul prevazut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ. nu subzista, in conditiile in care hotararea contine argumentele pe care se sprijina, fara ca acestea sa fie contradictorii ori straine de natura pricinii.

Referitor la dispozitiile art. 304 pct. 8 C.proc.civ., indicarea acestora s-a realizat in mod formal, nearatandu-se ce act juridic dedus judecatii ar fi fost gresit interpretat de catre instanta, schimbandu-i-se natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic pentru a face posibila modificarea deciziei pe acest temei juridic.

Pentru considerentele aratate, constatandu-se ca nu subzista niciuna din criticile formulate, recursul a fost respins ca nefondat.

---

     » Cerere de desbagubire pentru imobilul expropriat 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Rezolutiune antecontract de vanzare-cumparare. Natura comerciala a litigiului. Competenta materiala 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Raspundere contractuala. Redeventa stabilita in contract de concesiune. 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Contestatie la executare. Prescriptia dreptului de a cere executarea silita, perimarea executarii silite 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 07-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Titlu executoriu emis pe dispozitiile legii fondului funciar 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 07-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil