AvocatulRoman.ro
Un produs marca Rentrop&Straton
actualizat la 31 Octombrie 2014
Cauta articol   Tip articol
 Domeniu Camp

...sau foloseste motorul de cautare avansata
Legislatia UE: Prin autentificare, sunt de acord cu faptul ca site-ul AvocatulRoman.ro poate seta module cookie in browserul meu.
Username:
Parola:
Tine-ma minte

Flux RSS Twitter Trimite pe Yahoo Messenger Trimite prin email Mareste font Micsoreaza font Font default

Daune materiale si morale solicitate in baza art.504-505 C.proc.pen. Curgerea termenului de introducere a actiunii

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 08-Aug-2011

Tags: daune materiale, daune morale, prejudiciu real

Continutul, designul, structura, precum si materialele AvocatulRoman.ro apartin Editurii RENTROP & STRATON si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala. Pentru detalii consultati sectiunea Termeni si conditii.
Alerta AvocatulRoman.roDescarca aici Programul Special de Alerta AvocatulRoman.ro!
Asigura-te, astfel, ca vei fi mereu primul care afla Noutatile AvocatulRoman.ro! ...clic aici



Curgerea termenului de 1 an prevazut de art.505 C.proc.pen. este conditionata de comunicarea ordonantei de scoatere de sub urmarire penala. Cuantumul daunelor morale se stabileste prin apreciere, in raport cu consecintele negative suferite de victima erorii judiciare pe plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala. In cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs victimei erorii judiciare.
 
Completul de 9 judecatori, decizia nr.89 din 9 iunie 2003


La data de 28 septembrie 1998, reclamantul B.N. a chemat in judecata Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta in cauza, paratul sa fie obligat sa plateasca acestuia 800.000.000 lei daune materiale si morale.

In sustinerea cererii, reclamantul a aratat ca a fost trimis in judecata, in stare de arest, pentru savarsirea, in concurs real, a doua infractiuni de luare de mita prevazute de art.254 din Codul penal.
Alerta AvocatulRoman.roDescarca aici Programul Special de Alerta AvocatulRoman.ro!
Asigura-te, astfel, ca vei fi mereu primul care afla Noutatile AvocatulRoman.ro! ...clic aici



Prin sentinta penala nr.533 din 3 august 1999 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, acesta a fost condamnat la 8 ani inchisoare.
            Investit cu recursul declarat impotriva acestei sentinte, Tribunalul Bucuresti a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond, care a mentinut prima solutie.

Tribunalul Bucuresti, sectia a II-a penala, a admis apelul declarat impotriva acestei din urma hotarari si a restituit cauza la procuror.
Prin Ordonanta din 18 decembrie 1996, Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a dispus scoaterea de sub urmarire penala sub aspectul savarsirii infractiunilor de luare de mita, intrucat din probele dosarului rezulta ca fapta nu exista.

Reclamantul a fost arestat in cauza penala in perioada 29 martie 1989 - 24 aprilie 1990.

Reclamantul a sustinut ca in timpul anchetei a fost supus unor intense suferinte fizice si psihice, precum si ca a fost supus oprobiului public prin judecarea procesului la locul de munca, in prezenta a peste 2000 oameni, motiv pentru care intelege sa solicite daune morale in valoare de 400.000.000 lei.

Acesta a mai precizat ca, la data arestarii, era in posesia a 100 capete porcine, care au decedat din cauza lipsei de intretinere. Totodata, pe perioada detentiei a fost lipsit de salariul de 2.800 lei pe care il avea in calitate de angajat al Intreprinderii "PIONERUL". Pe perioada detentiei a fost transferat la mai multe penitenciare, obligand familia si la alte cheltuieli, in afara pachetului lunar primit la penitenciar. In consecinta, reclamantul arata ca intelege sa solicite daune materiale in valoare de 400.000.000 lei.

La data de 4 noiembrie 1998, reclamantul a precizat actiunea, in sensul ca intelege sa solicite suma de 1.800.000.000 lei cu titlu de daune materiale.

Prin sentinta nr.454 din 19 aprilie 2000, Tribunalul Bucuresti, sectia a IV-a civila a admis actiunea reclamantului B.N. si a obligat paratul Ministerul Finantelor Publice sa plateasca acestuia 400.000.000 lei daune materiale si 400.000.000 lei daune morale.

            Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca reclamantul a fost arestat si condamnat, pentru ca ulterior sa fie scos de sub urmarire.
Pe perioada cat a fost arestat a fost supus la suferinte fizice si psihice, asa incat este indreptatit a solicita daune morale.
La aceasta se adauga si faptul ca reclamantul a fost judecat la locul sau de munca, in prezenta a peste 2000 de oameni, fiind supus oprobiului public.

Tot in perioada detentiei, reclamantul a suferit pierderi materiale prin aceea ca, datorita lipsei sale de la domiciliu, cele 100 porcine, pe care le avea contractate cu statul, au murit, situatie dovedita cu declaratiile martorilor G.C. si V.V. S-a retinut ca este astfel dovedita legatura de cauzalitate dintre arestarea reclamantului si prejudiciul suferit de catre acesta ca urmare a mortii celor 100 porci.

Prin decizia nr.792/A din 18 decembrie 2000, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila a respins apelul declarat de catre reclamant impotriva hotararii primei instante, ca nemotivat. Prin aceeasi decizie, instanta a admis apelul declarat de catre paratul Ministerul Finantelor Publice si a schimbat sentinta atacata in sensul ca a obligat paratul sa plateasca reclamantului 200.000.000 lei daune materiale si 200.000.000 lei daune morale, cu motivarea ca prejudiciul material nu este dovedit decat in limita a 200.000.000 lei, iar suma de 200.000.000 lei cu titlu de daune morale constituie o reparatie echitabila a prejudiciului moral suferit. 

Curtea Suprema de Justitie, sectia civila, prin decizia nr.5598 din 10 decembrie 2001, a admis recursul declarat de catre reclamant impotriva acestei din urma hotarari, pe care a casat-o in parte si a stabilit cuantumul daunelor morale la 400.000.000 lei.

S-a retinut ca paratul nu a formulat nici o critica, in apel, cu privire
la daunele morale, asa incat acestea au fost reduse nejustificat la jumatate.

Totodata, s-a retinut ca prima instanta a stabilit corect cuantumul daunelor morale, avandu-se in vedere durata arestarii reclamantului si judecarea acestuia la locul de munca, precum si suferintele si lipsurile materiale ale familiei.

Impotriva hotararilor pronuntate in cauza, procurorul general a declarat recurs in anulare, intemeiat pe dispozitiile art.330 pct.2 C. proc. civ.

S-a sustinut ca prima instanta a respins gresit exceptia de tardivitate a cererii, in raport de imprejurarea ca s-a dovedit introducerea acesteia cu depasirea termenului de 1 an de la data ordonantei de scoatere de sub urmarire penala, prevazut de art.505 C. proc. pen.

Pe fond, instanta a admis gresit actiunea, in raport de faptul neprobarii indeplinirii cumulative a conditiilor raspunderii civile delictuale.
Cu referire la daunele morale, s-a sustinut ca reclamantul nu a dovedit nici o imprejurare dintre cele mentionate in cuprinsul actiunii, asa incat acestea au fost acordate fara un minim de probe prin care sa se dovedeasca in ce masura, prin arestarea ilegala, acestuia i-au fost afectate drepturile patrimoniale ocrotite prin Constitutie si in baza carora sa se poata proceda la o evaluare a despagubirilor ce urmeaza sa compenseze prejudiciul moral suferit.

  In concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului in anulare, casarea hotararilor atacate si respingerea actiunii reclamantului, in principal, ca fiind prescrisa si in subsidiar ca nefondata.

Recursul in anulare este nefondat, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
Pentru a respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune,invocata de catre paratul Ministerul Finantelor Publice, Tribunalul Bucuresti, sectia a IV-a civila, prin incheierea pronuntata la data de 30 iunie 1999 in dosarul nr. 3624/1998, a retinut ca ordonanta de scoatere de sub urmarire nu a fost comunicata reclamantului nici pana la acea data.

Examinand actele dosarului se constata ca, pe parcursul ciclului ordinar al judecarii cererii reclamantului B.N., nu s-a facut dovada comunicarii ordonantei procurorului.

Este adevarat ca, potrivit art.505 C. proc. pen., actiunea pentru repararea daunelor, in cazul condamnarii sau luarii unei masuri preventive pe nedrept, poate fi pornita de persoana fata de care s-a comis eroarea judiciara in termen de 1 an de la data ramanerii definitive a hotararii de achitare sau de la data ordonantei de scoatere de sub urmarire penala.

Insa, pentru a statua asupra implinirii termenului de prescriptie extinctiva, cu consecinta pierderii dreptului de a obtine o hotarare judecatoreasca, ca urmare a nesesizarii in termen a instantei de judecata, aceasta este obligata a stabili natura raportului juridic litigios si, in functie de aceasta, sa stabileasca data nasterii dreptului la actiune.

In acest sens, sunt intotdeauna de observat dispozitiile art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, potrivit carora prescriptia incepe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune si dispozitiile art.1886 din Codul civil, potrivit carora nici o prescriptie nu poate sa inceapa sa curga inainte de a se naste actiunea supusa acestui mod de stingere.

Pe de alta parte, potrivit art.185 C. proc. pen., cand legea procesuala prevede un termen fix pentru exercitarea unui drept procesual, iar partea a lasat sa expire acest termen fara a beneficia de el, intervine sanctiunea decaderii din exercitiul dreptului.

Data fiind gravitatea sanctiunii, constand in pierderea dreptului de a exercita dreptul recunoscut de lege, data care a provocat curgerea termenului trebuie precis determinata.

Ca atare, in raport de considerentele de mai sus, curgerea termenului de 1 an prevazut de art.505 C. proc. pen., este conditionata de comunicarea ordonantei, data de la care se naste dreptul la actiune.

In consecinta, constatand ca ordonanta de scoatere de sub urmarire penala nu a fost comunicata reclamantului si ca atare dreptul la actiune nu s-a nascut, in mod legal prima instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune, asa incat prima critica apare ca fiind neintemeiata.

Cu privire la daunele materiale, este riguros exact ca acestea pot fi acordate numai in masura dovedirii lor.

Reducand daunele materiale de la 400.000.000 lei acordate de prima instanta, la 200.000.000 lei, instanta de apel a administrat probe din care a rezultat indeplinirea cumulativa a conditiilor raspunderii civile delictuale, cat si intinderea prejudiciului.

Asadar, din actele dosarului rezulta ca instanta a administrat probe, a evaluat probele administrate si a pronuntat o hotarare sustinuta
de materialul probator administrat in cauza.

Ca atare, critica privind vadita netemeinicie a hotararii instantei de apel, mentinuta de catre instanta de recurs sub aspectul daunelor materiale, se constata a fi neintemeiata.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, este de retinut ca aceasta nu este supusa unor criterii legale de determinare. In acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileste, prin apreciere, urmare aplicarii de catre instanta de judecata a criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cel in cauza in plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala. Totodata, in cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs victimei erorii judiciare.

In cauza, instanta a fost in masura, cu referire la instanta de fond si instanta de recurs, sa aplice aceste criterii, urmare faptului ca reclamantul a produs acel minim de argumente si indicii din care sa rezulte masura afectarii drepturilor nepatrimoniale prin arestarea nelegala, de natura a duce la evaluarea corecta a despagubirilor ce urmau sa compenseze prejudiciul moral.

Asa fiind, se constata ca, stabilind cuantumul daunelor morale, instanta de recurs a pronuntat o solut




Adauga acest articol in site-ul tau

Newsletter AvocatulRoman.ro
Ramai la curent cu toate solutiile propuse de specialisti.
Aboneaza-te ACUM la Newsletter AvocatulRoman.ro si primesti cadou Raportul special "Cele mai solicitate contracte de comodat, locatiune, vanzare-cumparare"!

  Da, doresc sa ma abonez si sa primesc informatii despre produsele, serviciile, evenimentele etc. oferite de Rentrop & Straton. Termeni si conditii de utilizare a site-ului Nota de informare



Articole similare


     » Actiunea in contencios administrativ. Conditia procedurii prealabile prevazuta de art.5 al Legii nr.29/1990 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 09-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Dreptul Uniunii Europene

     » Recurs. Tardivitate. Indreptarea erorilor materiale 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 08-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Dreptul Uniunii Europene

     » Pensionar al Cailor Ferate Romane. Act al Oficiului de Pensii de refuz al incadrarii in grupa superioara de munca  
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 08-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Dreptul Uniunii Europene