Dreptul la aparare. Respingerea de catre instanta de judecata a unei cereri de amanare a judecarii cauzei in temeiul art. 156 Cod procedura civila

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Sep-2011

Tags: drept procesual civil, dreptul la aparare.



Dispozitiile art. 156 Cod procedura civila nu constituie o restrangere si nici nu incalca  dreptul la aparare consacrat de art. 24 din Constitutie, ci reprezinta o masura de descurajare a exercitarii cu rea-credinta a drepturilor procesuale prin cereri de amanare a procesului in scopul tergiversarii acestuia si al impiedicarii infaptuirii justitiei.
            De asemenea, facultatea instituita pentru judecator, de a nu acorda un termen pentru lipsa de aparare (caz in care se va amana pronuntarea, la cererea partii, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen in acest scop, implica responsabilitatea acestuia in infaptuirea actului de justitie, iar pentru eventualele abuzuri sau greseli de judecata datorate incalcarii dreptului la aparare, legea prevede remediile necesare.                  
 
I.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr.  503 din 30 ianuarie 2008.

Cod procedura civila: art 156
Constitutia Romaniei: art 24

Prin cererea inregistrata la data de 19 noiembrie 2003, la Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, reclamanta L.A.M. a chemat in judecata  pe paratii B.M. si M.Z. solicitand instantei sa constate inexistenta dreptului paratului B.M. de a incheia, in calitate de mandatar al sotului reclamantei, un act de vanzare-cumparare; sa  constate nulitatea absoluta a acestui contract; sa  dispuna repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului, in sensul intoarcerii bunului imobil ce constituie obiectul acestuia, in patrimoniul sotului reclamantei, L.M., decedat in prezent si obligarii paratului B.M.l la restituirea catre parata M.Z. a sumei de bani inscrisa cu titlu de pret al vanzarii; sa dispuna obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
           
Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, prin sentinta civila nr. 1390 din 16  februarie 2005, a hotarat urmatoarele: a constatat nul absolut contractul de vanzare-cumparare; a repus partile in situatia anterioara incheierii contractului nr.2656/2003; a respins cererea privind obligarea paratului B.M. la restituirea pretului catre parata M.Z.; a obligat paratii in solidar la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta in  suma   de 26.802.216 lei,   taxa   de   timbru  si
40.000.000 lei, onorariu de avocat.
           
Prin aceeasi sentinta au fost respinse, ca neintemeiate,  exceptiile lipsei calitatii procesual active a reclamantei, a lipsei de interes a reclamantei, a lipsei calitatii procesual active a reclamantei de a invoca nerespectarea dreptului de preemtiune si a necompetentei teritoriale a Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti in solutionarea actiunii.
           
Tribunalul Bucuresti, Sectia a V a Civila, prin decizia nr. 1300 din 02 octombrie 2006 astfel cum a fost indreptata prin incheierea din 19 februarie 2007, a respins, ca nefondat apelul declarat de parati impotriva sentintei pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, pe care i-a obligat la plata, catre reclamanta, a sumei de 4000 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
           
Impotriva acestei din urma decizii au declarat recurs paratii.
           
La data de 19 iunie 2007, aparatorul paratei M.Z. a solicitat amanarea  judecarii cauzei pentru a lua cunostinta de actele dosarului, fiind recent angajat in cauza iar instanta a respins cererea, motivat de faptul ca la termenul anterior cauza a fost amanata la cererea recurentilor-parati pentru lipsa de aparare, in temeiul art. 156 Cod procedura civila, iar noua cerere de amanare nu intruneste  conditiile textului de lege mentionat.
           
In aceasta situatie, avocatul a invocat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 156 Cod procedura civila, sustinand ca aceste dispozitii sunt neconstitutionale, dreptul la aparare fiind un drept garantat de Constitutie, iar faptul ca a fost angajat recent in cauza si nu a luat cunostinta de actele dosarului il pune in imposibilitatea obiectiva de a asigura apararea recurentei-parate.
           
Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IX a Civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, ca inadmisibila, motivand ca, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala poate fi sesizata cu solutionarea unei exceptii de neconstitutionalitate a unei dispozitii cuprinse intr-o lege sau ordonanta aflata in vigoare, cu conditia ca acea dispozitie sa aiba legatura cu solutionarea cauzei, ceea ce nu este cazul in speta. Instanta a mai motivat ca atata vreme cat aplicarea si interpretarea prevederilor art. 156 Cod procedura civila nu a constituit obiect de critica prin motivele de recurs si cata vreme temeinicia cererii de amanare a cauzei in temeiul art. 156 Cod procedura civila se apreciaza de catre instanta de judecata in raport de „motivele temeinice invocate”, solutionarea recursului, in limitele in care instanta a fost investita, nu este influentata de solutionarea unei exceptii de neconstitutionalitate a art. 156 Cod procedura civila.
           
Impotriva incheierii din 19 iunie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a IX a Civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala, parata M.Z. a formulat recurs si a solicitat admiterea acestuia, casarea incheierii mentionate si sesizarea Curtii Constitutionale in vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate invocata.
           
In motivarea recursului, parata a aratat ca, desi Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IX a Civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala a apreciat ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 156 din Codul de procedura civila  - in raport cu prevederile art. 24 din Constitutie si de cele ale art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului – este inadmisibila si a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu solutionarea acestei exceptii, nu se poate considera ca dispozitiile dreptului la aparare nu au legatura cu solutionarea cauzei.
           
Parata a sustinut ca, pentru a putea pune concluzii pertinente pe fondul cauzei, partii trebuie sa-i fie asigurate toate mijloacele legale pentru a putea cunoaste actele aflate la dosarul cauzei, pentru a putea fi asistata si reprezentata de avocat, o persoana specializata care are pregatire necesara pentru a consilia partea in alegerea celor mai avantajoase solutii pentru obtinerea succesului in proces. Fara garantarea, in fapt, a dreptului a aparare, partea nu poate participa in mod util si pertinent la solutionarea in fond a pricinii, cu sanse reale de a obtine cele mai mari beneficii posibile pentru ea. 
           
Recursul este nefondat pentru considerentele care succed.
           
Potrivit  art. 156 alin.(1) C.proc.civ., instanta va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata iar conform alin.(2) al aceluiasi articol, cand instanta refuza amanarea judecatii pentru acest motiv, va amana, la cererea partii, pronuntarea in vederea depunerii de concluzii scrise.
           
Din examinarea lucrarilor dosarului reiese ca la primul termen, parata M.Z.  a fost prezenta personal in instanta si a solicitat acordarea unui termen  pentru lipsa de aparare, cerere incuviintata de instanta, care i-a pus in vedere ca nu poate beneficia decat de un singur termen, pentru acest motiv si a amanat solutionarea cauzei (astfel cum reiese din incheierea de sedinta de la acel termen.
           
Desi intre termenele de judecata  a existat o perioada de 41 de zile in care recurenta-parata avea posibilitatea de a-si angaja un aparator care sa ia cunostinta, in timp util de inscrisurile aflate la dosar, aceasta a  inteles sa incheie contract de asistenta judiciara cu un avocat abia cu o zi inaintea termenului de judecata.
           
Asa fiind, incuviintarea  noii cereri de amanare a judecarii cauzei in temeiul aceluiasi art. 156 Cod procedura civila, formulata de aparatorul paratei nu-si gasea justificare, cata vreme legea prevede expres ca „instanta va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata” iar, in speta, parata beneficiase deja de acest termen, culpa pentru lipsa de diligenta in valorificarea lui datorandu-i-se exclusiv, dreptul la aparare al recurentei-parate nefiind deci incalcat.
           
Este de retinut ca dispozitiile art. 156 Cod procedura civila nu constituie o restrangere si nici nu incalca  dreptul la aparare consacrat de art. 24 din Constitutie, ci reprezinta o masura de descurajare a exercitarii cu rea-credinta a drepturilor procesuale prin cereri de amanare a procesului in scopul tergiversarii acestuia si al impiedicarii infaptuirii justitiei.
           
De asemenea, facultatea instituita pentru judecator, de a nu acorda un termen pentru lipsa de aparare (caz in care se va amana pronuntarea, la cererea partii, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen in acest scop, implica responsabilitatea acestuia in infaptuirea actului de justitie, iar pentru eventualele abuzuri sau greseli de judecata datorate incalcarii dreptului la aparare, legea prevede remediile necesare.
           
De altfel, in acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin deciziile nr. 38/2002, nr. 337/2004 si nr. 490/2006, care, sesizata in mai multe randuri, cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 156 Cod procedura civila,  a respins-o ca neintemeiata, pentru considerentele mentionate. 
           
Avand in vedere temeiurile aratate,  solutia Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IX a Civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala - care a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 156 Cod procedura civila in considerarea argumentelor prezentate in expunerea rezumativa a lucrarilor cauzei -, se verifica a fi legala.
           
Aceasta solutie se impunea cu atat mai mult cu cat, in raport cu dispozitiile art. 29 alin.(1) din Legea nr. 47/1992 (conform carora  „Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia”) s-a decis constant ca una din cauzele de inadmisibilitate in jurisdictia constitutionala – cauza legata de obiectul sesizarii – o constituie o lege ori o dispozitie dintr-o lege care, desi este reclamata ca neconstitutionala de una dintre partile in proces, de acea prevedere legala nu depinde solutionarea cauzei.
           
Totodata, este de retinut ca textul art. 29 al Legii nr. 47/2002 leaga exceptia de neconstitutionalitate de o lege „de care depinde solutionarea cauzei”. Prin sintagma „solutionarea cauzei” legiuitorul a inteles rezolvarea in fond a unui proces, adica s-a referit la hotararea finala ce se va pronunta de o instanta judecatoreasca si prin care se rezolva conflictele dintre partile in litigiu, iar nu la masurile pe care instanta le poate dispune pe parcursul solutionarii cum este cea de amanare a judecarii cauzei pentru lipsa de aparare invocata de partile din proces si care constituie doar un incident in normala desfasurare a activitatii judiciare ce intervine numai in conditiile determinate de lege.
            
Asa fiind, pentru considerentele care preced, recursul a  fost respins ca nefondat.
           
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de reclamanta L.A.M. a fost, de asemenea, respinsa, avand in vedere ca nu au fost depuse la dosar inscrisuri care sa faca dovada acestor cheltuieli, conform art. 1169 Cod civil.

---

     » Raspundere civila delictuala. Daune morale 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere de desbagubire pentru imobilul expropriat 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Actiune de divort. Instanta competenta in lipsa unui domiciliu comun al sotilor 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Solicitare pe cale de ordonant presidentiala.Suspendarea masurii complemetare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce  
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere de aplicare amenda civila. Legea nr. 10/2001. Competenta 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil