Exceptie de nelegalitate a art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului aprobate prin H.G. nr. 20/1996

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Aug-2011

Tags: exceptie de nelegalitate, norme metodologice, legea nr. 112/1995



Din intreaga reglementare a Legii nr. 112/1995 rezulta ca legiuitorul a inclus in notiunea de „imobil cu destinatia de locuinta” , care facea obiect al restituirii catre fostii proprietari sau dimpotriva, al vanzarii catre chiriasi, atat suprafata construita, cu dependintele si anexele gospodaresti, cat si terenul aferent, elemente ce compun astfel o unitate locativa.
Sunt legale prevederile  art. 37 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 20/1996, intrucat acest articol nu instituie prin el insusi un drept de proprietate asupra terenului aferent in favoarea chiriasului cumparator, adaugand la lege, ci detaliaza componentele unitatii locative supuse vanzarii, in acord cu dispozitiile generale a Legii nr. 112/1995.
 
I.C.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal,
Decizia nr. 4447 din 8 decembrie 2006

Legea nr. 112/1995
Legea nr. 554/2004, art.4


Prin cererea depusa la data de 10 noiembrie 2004 in dosarul nr.8654/C/2004 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia Civila, reclamantele MI si BM in contradictoriu cu paratii Guvernul Romaniei, BG, VM, UM, s.a. au invocat exceptia de nelegalitate a dispozitiilor art.37 din H.G.nr.20/1996, republicata privind Normele de aplicare a Legii nr.112/1995,  cu referire la dispozitiile art.21 si 26 din Legea nr.112/1995.
           
In motivarea exceptiei, reclamantele au aratat ca prevederile art.37 din normele mentionate anterior stipuleaza ca „ in situatiile  de  vanzare  catre  chiriasi a  apartamentelor si, cand  este cazul, a  anexelor gospodaresti si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se  dobandeste  si asupra terenului aferent, cu respectarea dispozitiilor art.26 alineatul ultim din lege”. Astfel, aplicarea art.37 din Normele metodologice  conduce la imposibilitatea  aplicarii ulterioare, in favoarea fostilor proprietari, a  art.21 din Legea nr.112/1995, care  consacra  imperativ  solutia  legislativa a  reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente asa cum au fost determinate  acestea la data trecerii in proprietatea statului.
           
In concluzie, autorii exceptiei au aratat ca art.37 din Normele metodologice adauga la lege, completand prevederile art.21 din Legea nr.112/1995, cu incalcarea principiului ierarhiei normelor juridice.
           
Prin incheierea de  sedinta din  data  de 4 februarie 2005, Curtea de Apel Timisoara – Sectia  Civila a dispus suspendarea judecarii cauzei in temeiul art.4 din Legea nr.554/2004 si a sesizat instanta de contencios  administrativ in vederea  solutionarii exceptiei de nelegalitate.
           
In cauza a fost formulata o cerere de interventie  accesorie in interesul paratului Guvernul Romaniei de catre Ministerul Finantelor Publice.
           
Prin  sentinta  civila nr.258/PI din 18 septembrie 2006 Curtea de Apel Timisoara a  admis  exceptia de nelegalitate formulata de reclamantele MI si BM, a constatat nelegalitatea prevederilor art.37 din H.G.nr.20/1996, republicata si a respins cererile de interventie formulate de intervenientii Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Justitiei in favoarea paratului Guvernul Romaniei.
           
Instanta  a  retinut ca aceasta prevedere  adauga la lege,  incalcand dispozitiile art.108 alin. (2) din Constitutia Romaniei, conform carora Guvernul Romaniei are doar  abilitarea constitutionala de  a emite acte administrative  prin care  sa se  puna in executare sau sa  se organizeze  executarea legii si nicidecum sa adauge la  aceasta.
           
In acest  sens, instanta a mai retinut ca interpretarea prevederilor art.21 si 26 alineatul ultim din Legea nr.112/1995 rezulta ca numai cei care beneficiaza de restituirea  in natura si dobandesc  un drept de proprietate  asupra imobilelor  ce intra sub incidenta legii mentionate dobandesc si un drept de proprietate  asupra terenurilor aferente, asa cum au fost  determinate acestea la data trecerii in proprietatea statului. Mai precis, legiuitorul a  inteles  sa dispuna, prin mentiunea referitoare  la terenurile aferente, conform determinarii acestora la data trecerii in proprietatea statului, ca dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului se realizeaza in limitele la care s-a produs actul de deposedare abuziva.
           
Sentinta mentionata a  fost atacata cu recurs de  catre  parati.
           
In motivarea  cererii de  recurs, recurentii-parati au aratat ca sentinta este  rezultatul unei gresite  interpretari a prevederilor Legii nr.112/1995, pentru ca o interpretare sistematica a art.21, in stricta  corelatie  cu art.22  din lege, conduce  in mod  neechivoc la  concluzia  ca in cazul restituirii in natura a imobilelor , dreptul fostilor proprietari asupra terenurilor este limitat la cota-parte aferenta apartamentelor ce li se restituie.
           
Recurentii-parati au mai aratat ca aceste prevederi legale sunt in concordanta cu dispozitiile art.12 si 13 alin.(1) din Legea nr.112/1995, care  indreptatesc fostii proprietari sa  solicite  despagubiri pentru apartamentele nerestituite si terenurile aferente acestora, in conceptia legiuitorului, partea construita a unei locuinte fiind  in mod necesar legata de terenul aferent acesteia,  formand  o entitate  inseparabila.
           
In consecinta, au aratat recurentii-parati, art.37 din Normele metodologice nu adauga  nimic la prevederile Legii nr.112/1995, ci clarifica spiritul si  finalitatea  legii.
           
Printr-o completare a motivelor de recurs, depusa la  dosar la data  de 2 octombrie  2006,  recurentii-parati au aratat  ca instanta de fond a  solutionat  exceptia  de nelegalitate raportandu-se exclusiv la  prevederile art.21 din Legea nr.112/1995, ignorand  prevederile art.22, prin care  dreptul fostilor proprietari asupra terenurilor este limitat la suprafetele aferente  apartamentelor ce li se restituie.
           
Sentinta nr.258/PI din 18 septembrie 2006 a  Curtii de Apel Timisoara – Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ a  fost atacata cu recurs si de catre paratul Guvernul Romaniei, pentru motive incadrate  in prevederile art.304 pct.9 Cod procedura civila.
           
Acest recurent-parat a aratat ca  instanta de  fond a interpretat eronat prevederile Legii nr.112/1995,  raportand norma cuprinsa in art.37 din H.G.nr.20/1996, numai la dispozitiile art.21 si 26 din Legea nr.112/1995, fara sa tina  seama de incidenta in cauza a  articolului 22 din aceeasi lege.
           
De asemenea, intervenientul Ministerul Justitiei a formulat  recurs  impotriva  sentintei mentionate, aratand ca aceasta  este lipsita de temei legal si a fost data cu aplicarea gresita a legii, potrivit art.304 pct.9 din Codul de procedura civila.
           
In motivarea  recursului sau, Ministerul Justitiei a aratat ca  analiza  unitara a  sistematica  a dispozitiilor Legii nr.112/1995 conduce la concluzia ca obiectul sau il reprezinta imobilele cu destinatia  de  locuinte si nicidecum redobandirea  dreptului de proprietate  asupra terenurilor  aferente, iar art. 21 din acelasi act normativ nu reglementeaza exclusiv dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente, aceasta posibilitate fiind  conditionata de restituirea in natura a imobilului.
           
In concluzie, recurentul-intervenient  a aratat  ca,  in conceptia legiuitorului roman,  terenul aferent  unei cladiri compuse  din mai multe  apartamente face parte  din partile  comune  indivize ale imobilului si  se repartizeaza  in cote procentuale asupra fiecaruia dintre apartamente, constituind  impreuna cu acestea unitati locative distincte, astfel incat dreptul  fostilor proprietari asupra terenurilor se limiteaza la suprafetele  aferente  apartamentelor  ce  li se restituie.
           
In opinia recurentului-intervenient, art.37 din H.G.nr.20/1996, republicata, este  in  deplina concordanta cu dispozitiile Legii nr.112/1995, intrucat  acesta trebuie  interpretat  in conformitate  cu litera si spiritul legii si nu prin raportare doar la prevederile art.21 si 26 din actul normativ mentionat.
           
Recursurile sunt  fondate.
           
Potrivit art.4 alin. (1) din Legea nr.554/2004, legalitatea  unui act administrativ unilateral, de care depinde solutionarea litigiului pe fond, poate  fi  cercetata oricand  in cadrul unui proces, pe cale de  exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate.
           
H.G.nr.20/1996, pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995, pentru reglementarea  situatiei  juridice  a unor imobile cu destinatia  de locuinte, trecute  in proprietatea statului, a fost  adoptata in temeiul art.28  din Legea nr.112/1995, pentru organizarea  executarii acestei legi, conform art.108(2) din Constitutia Romaniei.
           
Potrivit art.37  din Normele metodologice aprobate  prin H.G.nr.20/1996, republicata in Monitorul Oficial  nr.27 din 18 februarie 1997 in situatiile  de  vanzare  catre  chiriasii  a apartamentelor si, cand este cazul, a anexelor gospodaresti si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent, cu respectarea dispozitiilor  art.26 alineatul ultim din lege – conform  carora  suprafetele de teren preluate de  stat sau de  alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 in posesia acestora si care depasesc suprafata aferenta constructiilor ramane in proprietatea statului.
           
Pentru verificarea  concordantei actului administrativ normativ dedus judecatii cu actul normativ  cu forta juridica superioara  in executarea  caruia a fost  emis se impune o analiza logico - sistematica a prevederilor Legii nr.112/1995, care contin referiri la suprafata de teren aferenta constructiilor.
           
Astfel,  in temeiul art.21 din Legea nr.112/1995, o data cu restituirea in natura si dobandirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se  dobandeste  si dreptul de  proprietate  asupra terenurilor aferente, asa cum au fost determinate  la data trecerii in proprietatea statului, cu exceptia suprafetei ocupate si aferente  altor constructii  si dotari edilitare realizate, cu aprobari legale, dupa aceasta data.
           
De asemenea, art.22 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr.112/1995 prevede ca  in cazul in care apartamentul se afla intr-o cladire  cu mai multe apartamente, fostii proprietari sau mostenitorii lor  dobandesc cota-parte din proprietatea indiviza asupra tuturor partilor din constructii si instalatii, precum si  asupra  dotarilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decat  in comun. Cota de proprietate  se  dobandeste  indiferent de  cladirea, scara sau etajul la care este situat apartamentul.
           
In privinta terenurilor, alineatul  3  al articolului 22 prevede expres ca se aplica in mod corespunzator  dispozitiile alineatelor 1 si 2, iar  conform art. 22 alin. (4) din aceeasi lege, cotele de proprietate se determina proportional cu  suprafata  construita.
           
Si despagubirile  cuvenite  fostilor proprietari potrivit art.12 din Legea nr.112/1995 se acorda „pentru apartamentele  nerestituite  in natura si pentru terenurile aferente”, care  formeaza un tot unitar.
           
Este adevarat ca art.9 din  Legea nr.112/1995, care prevede dreptul chiriasilor de  a  cumpara  apartamentele ce nu se restituie in natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, nu face referire expresa la terenul aferent locuintei, dar din intreaga reglementare a Legii nr.112/1995 rezulta ca legiuitorul a inclus  in notiunea de „imobil cu destinatia de locuinta”,  care facea obiect  al restituirii catre fostii proprietari sau dimpotriva, al vanzarii catre  chiriasi, atat  suprafata  construita, cu dependintele si anexele  gospodaresti, cat si  terenul aferent,  elementele care  compun, impreuna, o unitate locativa.
           
In consecinta, art.37 din Normele metodologice aprobate prin H.G.nr.20/1996, nu instituie prin el insusi un drept de proprietate  asupra terenului aferent in favoarea chiriasului cumparator, adaugand  la lege, ci detaliaza  componentele unitatii locative  supuse  vanzarii, organizand  executarea unor prevederi din Legea nr.112/1995, in limitele prevazute  de art.108 alin. (2) din Constitutia Romaniei si art.4  alin. (3)  din Legea nr.24/2000 privind normele de  tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
           
Tinand seama de toate aceste considerente, Inalta Curte constatand ca sentinta atacata s-a intemeiat pe  interpretarea gresita a prevederilor Legii nr.112/1995,  a admis recursurile, iar in temeiul art.20 alin.(3) din Legea nr.554/2004, a casat sentinta si rejudecand cauza a respins exceptia de nelegalitate ca nefondata.
 

---

     » Contraventie prevazuta la art. 99 alin.2 rap. la art. 108 alin.1 liz.a) pct.2 din OUG nr. 195/2002. Fapta perceputa nemijlocit de agentul constatator 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 07-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ

     » Politist. Eliberare din functie. Incetarea raporturilor de serviciu. Deosebire 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ

     » Procuror financiar. Interpretarea notiunii de „preluare” folosita in continutul O.U.G. nr. 53/2005 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ

     » Exceptie de nelegalitate. Admisibilitate 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ

     » Exceptie de nelegalitate. Invocarea exceptiei impotriva unui act abrogat. Admisibilitate 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ