Expropriere. Actiune pentru anularea unei hotarari emise in baza Legii nr. 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrarilor de constructie de autostrazi si drumuri nationale

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Sep-2011

Tags: teren expropriat, hotarare de stabilire a despagubirilor, transfer de drept de proprietate, expertiza, contravaloarea lipsei de folosinta



Sesizata cu contestatie impotriva unei hotarari emise in baza Legii nr. 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrarilor de constructie de autostrazi si drumuri nationale, instanta de judecata are competenta sa verifice temeinicia acesteia cu privire la cuantumul despagubirii, iar faptul ca hotararea atacata nu este un act bilateral si ca poate fi revocata de organul emitent, conform art. 10 alin.(3) din H.G. nr. 941/2004, nu exclude solutia anularii ei partiale, cu privire la cuantumul despagubirii.
Cauzele pentru care un act este anulabil nu sunt prevazute expres de lege, iar hotararea emisa in  conditiile art. 6 si art. 7 din Legea nr. 198/2004 nu este un act juridic civil.

Prin aceasta hotarare este finalizata procedura stabilirii despagubirilor si, fiind supusa caii de atac, obligatia de plata a despagubirilor exista pentru suma stabilita prin hotararea judecatoreasca, chiar daca suma mentionata in hotararea atacata a fost deja platita.
In privinta cuantumului despagubirilor, are efecte depline hotararea judecatoreasca, expropriatorul avand obligatia, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, sa faca plata, pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia.
 
I.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 800 din 7 februarie 2008.
 

Legea nr. 198/2004
H.G. nr. 941/2004
Legea nr. 33/1994

 Prin sentinta civila nr. 2858/2006, Tribunalul Calarasi a respins exceptia inadmisibilitatii cererii de anulare a hotararii, invocata de parata si a lipsei de obiect a cererii de suspendare transfer drept.
            
A fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului
Roman „in solutionarea cererii despagubirilor pentru lipsire de folosinta teren,
invocata de parata”.
            
S-a admis in parte actiunea formulata de reclamantii I.V. si I.M.C., in contradictoriu cu Statul Roman/C.N.A.D.N. S.A., s-a dispus anularea art. 2 din Hotararea nr. 26 din 23 noiembrie 2005 a C.N.A.D.N. S.A., in ce priveste cuantumul despagubirilor de 4152,10 lei (echivalent a 1326,17 USD), acesta fiind de 16.338,4 lei (echivalent a 4641,6 Euro).
           
S-a respins cererea de suspendare a transferului dreptului de proprietate asupra terenului supus exproprierii, precum si cererea despagubirilor pentru lipsa de folosinta teren expropriat si teren invecinat.
           
S-a dispus echivalarea cuantumului despagubirilor - moneda nationala
(leu) moneda europeana (euro) si a fost obligata parata catre reclamanti, in solidar, la 1600 lei cheltuieli de judecata.
           
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca reclamantilor le-a fost expropriata suprafata de 1326,7 m.p. teren, pentru care le-au fost stabilite despagubiri in cuantum de 1326,17 dolari USA, iar anularea hotararii a fost ceruta cu privire la cuantumul despagubirilor.
          
Apararea de circumstanta a paratei ca cererea este inadmisibila nu poate fi primita, pentru ca, daca ar fi acceptata s-ar incalca drepturile reclamantilor, in special accesul liber la justitie, iar dispozitiile art. 9 si art. 10 din Legea nr. 198/2004 stipuleaza posibilitatea titularului dreptului real de a se adresa instantei de judecata, daca nu este de acord cu cuantumul despagubirii.
          
A retinut tribunalul, ca pe fond cererea reclamantilor este intemeiata. Dispozitiile Legii nr. 198/2004 fac trimitere la cele ale Legii nr. 33/1994 (art. 26) care prevad ca la calcul se va tine seama de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ teritoriala.
         
Expertii au facut trimitere la ofertele zonei prin societati comerciale specializate, la relatiile oferite de Biroul Notarului Public T.D.C., si la cele oferite de Ghidul Notarilor Publici, concluzia fiind in sensul abordarii unei valori de 12,32 lei/mp.
           
S-a mai retinut, ca apararea paratei privind inadmisibilitatea anularii nu poate fi primita. Rezultatul este acelasi in cazul anularii sau modificarii actului, iar dispozitia este un act administrativ, pentru ca este rezultatul unui act unilateral de vointa, este data de un organism administrativ si legea foloseste termenul de revocare.
          
In privinta cererii de suspendare a transferului dreptului asupra terenului, solutia este de respingere, pentru ca art. 15 din Legea nr. 198/2004 prevede ca transferul opereaza „de drept” la data platii despagubirilor sau la data consemnarii lor, iar art. 5 alin.(5) prevede ca eventualele litigii nu suspenda transferul.
          
Moneda utilizata in plata este cea nationala, insa prin raportare la cea europeana. Desi moneda USA nu este interzisa, in considerarea viitoarei integrari a Romaniei in Uniunea Europeana se impune raportarea la moneda Uniunii – euro.
          
Exceptia lipsei calitatii procesuale a statului in cererea avand ca obiect plata despagubirilor pentru lipsirea de folosinta este nefondata, pentru ca in cauza s-au efectuat lucrari de constructii pentru autostrada, ce intra in obiectul de activitate al paratului, care a fost interesat in expropriere si in atingerea scopului exproprierii. In aplicarea dispozitiilor art. 998, art. 999 Cod civil nu s-a putut insa stabili prejudicierea, intinderea daunei si nici autorul faptei. Cuantumul stabilit de experti este teoretic, prin raportare la criterii tehnice, fara aplicare practica la speta.
         
Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala, prin decizia nr. 143 A din 1 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de parata impotriva acestei sentinte.
           
Apelul declarat de reclamanti impotriva aceleiasi sentinte a fost admis si s-a schimbat in parte sentinta apelata. A fost admis in parte capatul de cerere privind acoperirea prejudiciului pentru lipsa de folosinta a terenului si a fost obligata parata la plata sumei de 324 lei, reprezentand 84 lei contravaloarea lipsei de folosinta pentru terenul expropriat pe ultimii 3 ani anteriori exproprierii si 240 lei, suma necesara pentru aducerea terenului afectat in plus de lucrarile de executie la starea initiala.
            
Au fost respinse pretentiile reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta   pe  ultimii  trei  ani  pentru  terenul  afectat   in  plus  de  lucrarile de executie si s-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.
            
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut, in esenta, ca sustinerea paratei ca este inadmisibila solutia tehnica a admiterii cererii de anulare a hotararii, neprevazuta de lege, nu este intemeiata, pentru ca nu exista nici un impediment legal pentru folosirea acestei tehnici de redactare a dispozitivului sentintei, in conditiile  in  care s-a constatat ca despagubirea acordata prin hotarare nu a fost stabilita corect. Revocarea la care se refera legea poate fi dispusa numai de emitentul actului, iar finalitatea urmarita de reclamanti prin actiune fiind aceea de a stabili valoarea reala a despagubirilor pentru terenul care le-a fost expropriat, actiunea este indreptata impotriva actului administrativ si priveste acea dispozitie din act privitoare la despagubiri.
           
A mai retinut instanta de apel ca, deoarece cererea priveste partea din hotarare prin care s-au stabilit despagubirile, in ipoteza admiterii actiunii, trebuie dispusa o solutie tehnica ce poate consta in schimbarea, modificarea sau anularea acelei parti din hotarare care priveste cuantumul despagubirilor, iar prin tehnica de redactare a dispozitivului nu s-a produs vreo vatamare apelantei, cat timp efectul solutiei priveste exclusiv despagubirile.
           
In privinta cuantumului despagubirilor, s-a retinut ca a fost stabilit pe baza unui raport de expertiza tehnica administrat in cursul judecatii, ale carei concluzii au fost apreciate de apelanta-parata ca fiind corecte, iar apelanta nu a criticat considerentele raportului de expertiza si nici nu a solicitat efectuarea unei noi expertize.
           
De aceea, nu exista mecanismul legal pentru inlaturarea concluziilor raportului de expertiza, iar pe fondul sustinerilor, se constata ca nu se poate acorda preferinta, ca valoare probatorie, unor anunturi publice existente la o agentie imobiliara cu privire la valoarea de circulatie a imobilului. Pentru stabilirea justa a despagubirilor, expertii trebuie sa stabileasca atat valoarea la momentul exproprierii, cat si o valoare stabilita pe baza  venitului  pe  care l-ar fi obtinut proprietarul din exploatarea imobilului pe o anumita perioada de timp, iar, in speta, valoarea de circulatie este mai mare decat valoarea stabilita conform metodei de determinare a venitului net. De aceea, s-a optat pentru valoarea de circulatie, care este mai profitabila reclamantilor lipsiti de proprietatea lor.
         
Cu privire la apelul declarat de reclamanti, s-a retinut ca, in cazul exproprierii, Legea nr. 198/2004 prevede ca anterior actului de expropriere se face o evaluare a imobilului si se plateste despagubirea astfel stabilita. Se acorda beneficiarului dreptul de a contesta valoarea stabilita de experti, insa noua evaluare trebuie sa se raporteze tot la momentul la care a avut loc
exproprierea.
           
S-a mai retinut ca, in masura in care prin art. 9 din Legea nr. 198/2004 este stabilit termenul in care se face plata sumei ce reprezinta
diferenta dintre despagubiri, sustinerea apelantilor-reclamanti ca tribunalul nu s-a pronuntat asupra termenului de plata nu este intemeiata.
           
Critica privind gresita respingere a cererii de suspendare a transferului dreptului de proprietate este nefondata, pentru ca, potrivit recipisei CEC nr. 2285/02 din 28 decembrie 2005, parata a consemnat, la dispozitia reclamantilor, suma de bani stabilita prin hotarare, iar, conform art. 15 din Legea nr. 198/2004, transferul imobilelor opereaza de drept la data platii despagubirilor.
            
A retinut instanta de apel, ca este intemeiata critica privind lipsa de folosinta a terenului expropriat si cel invecinat, pe o perioada anterioara emiterii hotararii de expropriere.
           
Apelantii-reclamanti   au formulat  o   cerere  in  raspundere    civila delictuala, invocand producerea unui prejudiciu prin ocuparea terenului expropriat si a unei suprafete de teren suplimentare anterior datei exproprierii efective.
         
Inceperea lucrarilor de construire a autostrazii pe portiunea de teren expropriata a inceput cu mult timp inaintea anului 2005. Prin adresa nr. 93/9414 din 14 mai 2007, C.N.A.D.N.R. S.A. a precizat ca ordinul de incepere a lucrarilor a fost emis la data de 28 noiembrie 2001, iar contractul de executie a fost semnat la data de 12 octombrie 2001. Autorizatia de construire a autostrazii fiind emisa in anul 2001, rezulta ca inceperea lucrarilor de executie s-a produs „cel putin incepand cu anul 2002”, iar la prima instanta a fost administrata proba cu expertiza tehnica prin care s-a stabilit ca valoarea lipsei de folosinta pe ultimii 3 ani anteriori exproprierii este de 84 lei.
          
In privinta terenului folosit in plus, s-a constatat ca nu s-au administrat probe suficiente pentru determinarea certa a datei ocuparii terenului si a perioadei in care a fost ocupat. De aceea, stabilirea despagubirii „pentru lipsa de folosinta a terenului folosit in plus”, facuta exclusiv pe baza declaratiei
reclamantilor, nu poate fi luata in considerare.
           
Expertii s-au deplasat la fata locului, la data de 27 martie 2006 si au constatat ca suprafata de aproximativ 2161 mp teren ce apartine reclamantilor este afectata de resturi de moloz si pietre.
            
A retinut instanta de apel ca, nefiind dovedita ocuparea terenului in excedent, parata este obligata doar la plata sumei necesare pentru readucerea terenului excedentar la starea initiala si nu la plata lipsei de folosinta, iar suma necesara readucerii terenului la starea initiala este de 240 lei, asa cum rezulta din raportul de expertiza efectuat.
           
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A., in calitate de reprezentanta legala a Statului Roman care, precizand ca recurent-parat este Statul Roman prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A. si invocand motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 6 si pct.9 Cod procedura civila, in esenta, a formulat urmatoarele critici:
          
Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, judetul Calarasi, Consiliul local Valcele a respectat toate prevederile Legii nr. 198/2004 si ale Normei de aplicare a acestei legi.
           
A aratat recurentul, ca a invocat exceptia de inadmisibilitate a primului capat de cerere avand ca obiect nulitatea relativa partiala a hotararii nr. 26 din 23 noiembrie 2005, deoarece hotararea este un act unilateral, nu bilateral, iar posibilitatea anularii hotararii nu este prevazuta de lege.
          
Legea nr. 198/2004 prevede posibilitatea contestarii hotararii comisiei
doar sub aspectul cuantumului despagubirii, aspect asupra caruia intimatii justifica un interes, dar nu exista temei legal pentru constatarea nulitatii relative partiale a hotararii.
           
Legea prevede in mod expres cauzele pentru care un act este
anulabil, iar motivele invocate de intimati nu se incadreaza in aceste cauze, deoarece hotararea a fost emisa cu respectarea prevederilor legale.
            
Hotararea comisiei poate fi revocata pentru motive temeinice si, prin Legea nr. 198/2004 s-a urmarit ca atunci cand expropriatul este nemultumit de cuantumul despagubirii, acest lucru sa nu impiedice exproprierea. Instanta poate fi sesizata numai cu privire la cuantumul despagubirii si se poate interveni in sensul obligarii Statului Roman la despagubiri, insa nu se poate dispune anularea actului juridic unilateral.
           
Recurentul a sustinut ca instantele de fond si apel, implicit au retinut ca la momentul emiterii actului unilateral a existat cauza de nulitate, desi hotararea a fost emisa cu respectarea tuturor dispozitiilor legale, iar intimatii au solicitat modificarea hotararii, desi cele doua cereri (anularea si modificarea) se exclud, pentru ca nulitatea lipseste de orice efect actul declarat nul. Actul „nu mai exista” pentru a putea fi modificat.
          
Primul capat de cerere, asa cum a fost formulat, trebuia timbrat, deoarece, potrivit art. 10 alin.(1) din Legea nr. 33/1994, sunt scutite de plata taxei de timbru doar cererile adresate instantei judecatoresti pentru stabilirea, in contradictoriu cu Statul Roman, a dreptului la despagubire pentru expropriere si a cuantumului acesteia.
          
Referitor la efectuarea calculului despagubirilor in euro, recurentul a sustinut ca intimatii-reclamanti „nu au individualizat” Regulamentul B.N.R. care prevede ca pe teritoriul Romaniei platile se fac in lei sau euro. Ratiunea pentru care evaluatorii autorizati s-au raportat la USD a fost aceea de a proteja expropriatul de efectele negative ale inflatiei, iar instanta de fond, fara a preciza temeiul legal, a decis ca stabilirea despagubirii in euro conduce la aceasta finalitate. A aratat recurentul, ca nu a contestat modul de calcul la care au recurs expertii, ci faptul ca nu este reglementata obligativitatea efectuarii calculului intr-o anumita moneda convertibila, iar, fata de prevederile art. 10 alin.(1) din Legea nr. 33/1994, acest capat de cerere trebuia timbrat.
          
Recurentul a cerut sa se constate netemeinicia si nelegalitatea raportului de expertiza intocmit de comisia de experti desemnata potrivit Legii nr. 33/1994 si pe cale de consecinta si a hotararilor atacate.
           
A sustinut recurentul, ca raportul de evaluare s-a facut de experti autorizati de catre Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, prin raportare la valoarea de piata, insa in cazul exproprierii nu se poate lua in calcul numai valoarea de piata. In raportul de evaluare s-a avut in vedere o valoare speciala a imobilelor, legata de un element extraordinar (exproprierea) care ofera un supliment de valoare mai mare decat valoarea de piata.
           
Fata de adresa Agentiei Imobiliare S.C. R.C. S.R.L. si de adresa Biroului Notarului Public T.D.C. nr. 9 din 18 ianuarie 2006, preturile indicate de experti in rapoartele de expertiza sunt pur fictive, si gresit expertii s-au raportat la momentul intocmirii rapoartelor de expertiza. Conform Legii nr. 33/1994, neintelegerile dintre expropriator si proprietari se solutioneaza in instanta in baza unui raport de expertiza, motiv pentru care se ia in calcul momentul efectuarii raportului de expertiza, insa, potrivit Legii nr. 198/2004, nemultumirea persoanei expropriate nu mai amana transferul dreptului de proprietate, iar despagubirea este consemnata in prealabil la CEC.
           
De aceea, pretul de circulatie trebuia stabilit in raport cu data exproprierii, asa cum s-au pronuntat mai multe decizii de catre Curtea de Apel
Bucuresti.
            
Expertii au ignorat prevederile art. 26 alin.(4) din Legea nr. 33/1994, fata de care trebuie avut in vedere sporul de valoare pe care  proprietatile l-au dobandit in urma realizarii obiectivului de investitii mentionat in H.G. nr. 661/2005, iar, din perspectiva aderarii tarii noastre la U.E., interesul national ar trebui sa primeze intereselor personale in realizarea programului de infrastructura, care este deosebit de important.
            
In privinta solutiei admiterii apelului declarat de intimatii-reclamanti, recurentul a aratat ca la instanta de fond acestia au achitat taxa de timbru pentru pretentiile reprezentand lipsa de folosinta pe ultimii trei ani a terenului expropriat si a celui pretins ocupat in plus, insa pentru cererea facuta in apel nu au platit taxa de timbru judiciar, desi, potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997, datorau 50% din taxa datorata la  suma  contestata. S-a invocat existenta   obligatiei  de  plata,  insa   instanta  de  apel  nu  a pus  in   vedere
apelantilor sa plateasca taxele de timbru.
           
S-a mai sustinut, ca instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut, incalcand astfel principiul disponibilitatii.
           
Desi reclamantii au criticat sentinta apelata „privitor la pretentiile pentru lipsa de folosinta a terenului expropriat si a terenului ocupat fara drept”, instanta de apel a obligat „parata” la plata sumei de 240 lei necesara pentru readucerea terenului afectat de lucrarile de executie la starea initiala, incalcand prevederile art. 129 alin.(6) Cod procedura civila. Obligata la plata este „parata”, desi pretentiile s-au formulat in contradictoriu cu Statul Roman, iar raportul de expertiza invocat de instanta de apel a fost anulat de instanta de fond in sedinta publica din data de 23 mai 2006.
          
Expertii au calculat suma necesara readucerii terenului in forma initiala, desi nu fusese stabilit un asemenea obiectiv de catre instanta, iar, ulterior, alti experti nu au mai stabilit suma care sa acopere cheltuielile necesare aducerii terenului la starea initiala.
         
Pretentiile vizand obligarea Statului Roman la contravaloarea lipsei de
folosinta sunt nedovedite, deoarece nu s-a stabilit faptul ocuparii terenului anterior momentului exproprierii. Autorizatia de construire atesta parcurgerea etapelor pentru autorizarea lucrarii si nu ocuparea terenului, expertii „au tratat chestiunea” la modul ipotetic, iar intimatii au recunoscut ca nu au produs dovezi privitoare la lipsa de folosinta.
            
Cu privire la cererea avand ca obiect plata de despagubiri pentru lipsa de folosinta, a fost invocata exceptia lipsei calitatii procesuale a statului, deoarece lucrarile fiind executate de constructor, terenul nu a fost ocupat de Statul Roman, iar daca ar exista raspundere civila delictuala ea apartine antreprenorului.
           
Intimatii nu au dovedit nici faptul punerii in intarziere a debitorului, iar in alte cauze similare cererea acestora avand ca obiect plata de despagubiri pentru lipsa de folosinta pentru terenul expropriat si cel pretins ocupat in plus a fost respinsa.
           
Analizand recursul, in limita criticilor formulate care fac posibila incadrarea in art. 304 pct. 6 si pct. 9 Cod procedura civila, se constata ca este intemeiat, pentru considerentele la care ne vom referi in continuare.
           
In privinta cererii avand ca obiect plata despagubirilor pentru terenul ocupat in plus fata de suprafata de teren care a facut obiectul exproprierii, sunt incidente prevederile art. 304 pct. 6 C.proc.civ., deoarece instanta de apel, admitand cererea formulata de reclamanti si obligand recurentul-parat sa le plateasca suma de 240 lei necesara pentru aducerea terenului afectat in plus de lucrarile de executie la starea initiala, a acordat ceea ce nu s-a cerut.
          
Intimatii-reclamanti au cerut, prin actiune, despagubiri pentru terenul
ocupat de lucrarile de constructii, care excede suprafata de 1326,17 mp, indicand valoarea daunei la suma de 600 RON.
           
Comisia de experti desemnata de instanta a stabilit prejudiciul produs
„ca urmare a nefolosirii terenului pentru suprafata expropriata si pentru cea folosita in afara exproprierii” ca fiind de 84 lei RON si respectiv 135 lei RON, iar intimatii-reclamanti, in concluziile scrise aflate la filele 229-238 din dosarul tribunalului, au solicitat „contravaloarea recoltei ca urmare a lipsei de folosinta”.
            
In declaratia de apel, reclamantii au criticat sentinta cu privire la gresita respingere a „petitului privitor la pretentiile pentru lipsa de folosinta a terenului expropriat si a celui ocupat fara drept”, iar cu privire la lipsa de folosinta a terenului ocupat in plus, instanta de apel a respins cererea, retinand ca nu pot fi acordate despagubiri, pentru ca nu s-au administrat probe suficiente pentru determinarea certa a datei ocuparii terenului excedentar si a perioadei in care a fost folosit.
          
Deoarece intimatii reclamanti nu au investit tribunalul cu o cerere pentru acordarea de despagubiri reprezentand suma necesara readucerii terenului excedentar la starea initiala si nici in declaratia de apel nu au aratat ca ar fi formulat o asemenea cerere, fata de prevederile art. 295 si ale art. 129 alin.(6) Cod procedura civila, instanta de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut.
         
De altfel, suma de 240 lei necesara pentru readucerea terenului la starea initiala a fost stabilita prin raportul de expertiza intocmit de experti, anulat de tribunal prin incheierea din 23 mai 2006, motivul anularii constituindu-l faptul ca raportul a fost intocmit de o alta comisie decat cea stabilita de instanta.
         
Celelalte critici formulate de recurent nu sunt intemeiate.
         
Asa cum corect s-a retinut prin sentinta tribunalului, pastrata prin decizia atacata, cererea avand ca obiect anularea partiala a hotararii nr. 26 din 23 noiembrie 2005, in sensul modificarii cuantumului despagubirilor, nu este inadmisibila.
            
Prin Legea nr. 198/2004 este stabilit cadrul juridic pentru luarea unor masuri de pregatire a executarii lucrarilor de constructie de autostrazi si drumuri nationale. Legea prevede, in art. 6, ca asupra cuantumului despagubirii se pronunta o comisie numita de expropriator, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor drepturi reale, printr-o hotarare de stabilire a despagubirilor, iar, conform art. 9 din lege, expropriatul nemultumit de cuantumul despagubirilor se poate adresa instantei judecatoresti competente.
            
Actiunea  prevazuta  de  art. 9  din  Legea nr. 198/2004 este o cale de
atac impotriva hotararii emisa de comisia constituita in baza art. 6 din lege, fapt ce rezulta din art. 10 alin.(1) din H.G. nr. 941/2004. Textul stabileste continutul hotararii, iar la litera h este prevazuta mentiunea „calea de atac impotriva hotararii si termenul in care poate fi exercitata”.
           
Sesizata cu contestatie impotriva hotararii, instanta are competenta sa verifice temeinicia ei cu privire la cuantumul despagubirii, iar faptul ca hotararea atacata nu este un act bilateral si ca poate fi revocata de organul emitent, conform art. 10 alin.(3) din H.G. nr. 941/2004, nu exclude solutia anularii ei partiale, cu privire la cuantumul despagubirii.
           
Cauzele pentru care un act este anulabil nu sunt prevazute expres de lege, asa cum sustine recurenta, iar hotararea emisa in conditiile art. 6 si art. 7 din Legea nr. 198/2004 nu este un act juridic civil.
           
Prin aceasta hotarare este finalizata procedura stabilirii despagubirilor si, fiind supusa caii de atac, obligatia de plata a despagubirilor exista pentru suma stabilita prin hotararea judecatoreasca, chiar daca suma mentionata in hotararea atacata a fost deja platita.
            
In privinta cuantumului despagubirilor, are efecte depline hotararea judecatoreasca, expropriatorul avand obligatia, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, sa faca plata, pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia.
            
In vederea stabilirii cuantumului despagubirilor la data cand se face plata, corect s-a dispus echivalarea monedei nationale cu moneda europeana.
            
Desi, potrivit art. 137 alin.(2) din Constitutia Romaniei, moneda nationala este leul, iar in conditiile aderarii la Uniunea Europeana, prin lege organica se poate recunoaste circulatia si inlocuirea monedei nationale cu aceea a Uniunii Europene, prin hotararea contestata, comisia constituita conform art. 6 din Legea nr. 198/2004 a stabilit dreptul la despagubiri in lei „reprezentand echivalentul a 1326,17 dolari SUA”, iar, conform sustinerii recurentei, ratiunea pentru care evaluatorii s-au raportat la USD a fost aceea de a proteja expropriatul de efectele negative ale inflatiei.
           
In prezenta cauza, expropriatii, insa, au solicitat ca despagubirea sa se faca prin raportare la moneda europeana, considerand ca in acest fel sunt mai bine protejati, iar in lipsa unor dispozitii legale care sa reglementeze posibilitatea stabilirii despagubirilor in echivalent USD, corect a fost admisa cererea acestora.
          
Nefondate sunt si criticile care privesc modul de stabilire al cuantumului despagubirilor.
          
Articolul 9 din Legea nr. 198/2004 prevede ca actiunea formulata de expropriat se solutioneaza potrivit dispozitiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 in ceea ce priveste stabilirea despagubirii.
          
Prin urmare, criteriile in raport de care se stabileste cuantumul despagubirii sunt prevazute de Legea nr. 33/1994, care, in art. 26, prevede ca despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite si ca la calcularea cuantumului, expertii si instanta vor tine seama de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ teritoriala la data intocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane indreptatite.
            
Pentru stabilirea despagubirii, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize de catre o comisie de experti alcatuita conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, iar, fata de prevederile art. 26 din lege, corect s-a stabilit valoarea despagubirii in raport de pretul de vanzare de la data intocmirii raportului de expertiza.
            
Faptul ca, potrivit art. 8 din Legea nr. 198/2004, recurenta a facut plata despagubirii stabilite prin hotararea atacata si ca transferul dreptului de proprietate s-a produs la data platii, nu face inaplicabila prevederea din Legea nr. 33/1994 (art. 26) ca la stabilirea cuantumului despagubirii se are in vedere pretul de la data intocmirii raportului de expertiza.
           
In raportul de expertiza, la metoda 1 de evaluare, expertii au avut in vedere criteriul de calcul prevazut de art. 26 alin.(2) din Legea nr. 33/1994, iar paratul, care nu a contestat modul de calcul, conform consemnarilor din incheierea de dezbateri, a cerut sa se respinga cererea reclamantilor si sa fie omologata cea de a doua modalitate de calcul.
           
Or, conform acestei modalitati, cuantumul despagubirii stabilit dupa metoda de determinare a venitului este de 16068,7 lei RON, cu mult mai mare decat cel stabilit prin hotararea contestata de reclamanti.
          
Sustinerile care se bazeaza pe analiza inscrisurilor depuse la dosar, inscrisuri care, in opinia recurentului, fac dovada altui pret de vanzare decat cel mentionat de experti, nu fac posibila incadrarea in art. 304 pct. 9 C.proc.civ., deoarece privesc aprecierea probelor, iar critica privitoare la efectuarea calculului despagubirilor in raport de prevederile art. 26 alin.(4) din Legea nr. 33/1974 este formulata direct in recurs. In declaratia de apel (gresit
intitulata recurs) nu s-a formulat o asemenea critica.
            
Nici sustinerea ca nu s-a facut dovada existentei prejudiciului reprezentand lipsa de folosinta a terenului expropriat anterior exproprierii nu face posibila incadrarea in art. 304 C.proc.civ., deoarece priveste modul de stabilire de catre instanta de apel a situatiei de fapt (data inceperii lucrarilor) pe baza aprecierii probelor administrate in cauza, iar sustinerea ca paratul nu are calitate procesuala nu este intemeiata.
            
Nu  se  poarte  retine  ca  raspunderea   pentru  inceperea   lucrarilor
anterior datei exproprierii apartine antreprenorului, asa cum sustine recurentul, pentru ca lucrarile au fost incepute pe baza ordinului de incepere a lucrarilor, emis la data de 28 noiembrie 2001 de catre C.N.A.D.N.R. (fosta Administratie Nationala a Drumurilor) si a contractului de executie semnat la data de 12 octombrie 2001, fapt confirmat prin adresa nr. 93/9414 din 14 mai 2007, emisa de Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A. (reprezentanta legala a statului in acest proces).
           
De aceea, obligatia de plata pentru prejudiciul produs proprietarului expropriat prin lipsirea de folosinta a terenului care a facut obiectul exproprierii, determinata de inceperea lucrarilor anterior datei cand s-a produs exproprierea, apartine paratului Statul Roman, reprezentat de C.N.A.D.N.R., iar instanta de apel a respins apelul formulat de Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A., in calitate de reprezentanta a Statului Roman, asa cum s-a precizat in cererea inregistrata la data de 27 decembrie 2006, fara sa retina ca C.N.A.D.N.R. S.A. a declarat apel in nume propriu.
           
Neintemeiate sunt si criticile privitoare la obligatia intimatilor-reclamanti de plata a taxelor de timbru pentru capetele de cerere avand ca obiect: constatarea nulitatii hotararii comisiei; echivalarea cuantumului despagubirilor in moneda euro; obligarea paratului la plata despagubirii reprezentand dauna produsa prin lipsirea de folosinta a terenului expropriat si a unei parti din terenul ocupat in plus de lucrarile de executie.
            
Articolul 10 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 dispune „Cererile adresate instantei judecatoresti pentru stabilirea, in  contradictoriu cu statul roman, a dreptului la despagubire pentru expropriere si a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciara de timbru”.
            
Cererile avand ca obiect constatarea nulitatii partii din hotarare care cuprinde cuantumul despagubirii si efectuarea calculului despagubirii, prin echivalent, in moneda europeana privesc dreptul la despagubire pentru expropriere si cuantumul despagubirii, iar suma pretinsa pentru acoperirea prejudiciului cauzat proprietarului prin lipsirea de folosinta a terenului expropriat si a celui ocupat in plus este parte componenta a despagubirii, pentru ca art. 9 din Legea nr. 198/2004, care stabileste dreptul expropriatului nemultumit de cuantumul despagubirii de a se adresa instantei judecatoresti, prevede ca actiunea se solutioneaza potrivit art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
          
Or, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite.
          
Fata de prevederile textelor citate, corect nu li s-a pus in vedere reclamantilor sa plateasca taxe de timbru pentru aceste cereri.
          
Sustinerea recurentului ca pentru prejudiciul reprezentand lipsa de folosinta a terenului expropriat, ocupat fara drept anterior exproprierii si a terenului ocupat in plus trebuia pus in intarziere este, de asemenea, neintemeiata.
         
Instanta de apel a retinut ca acest prejudiciu are ca temei delictul. Or, in
domeniul delictului, cel care a savarsit fapta ilicita este de drept in intarziere.
             
In materie contractuala, partea care nu-si executa obligatia ce rezulta din contract trebuie pusa in intarziere, cu respectarea formalitatilor prevazute de lege, insa in prezenta cauza raspunderea recurentului-parat pentru dauna produsa prin lipsirea intimatilor de folosinta terenului nu are ca temei vreun contract incheiat de parti.
            
Pentru considerentele expuse, recursul a fost admis si a fost casata, in parte, decizia atacata, in sensul ca paratul a fost obligat la plata sumei de 84 lei reprezentand dauna produsa prin lipsa de folosinta a terenului expropriat si s-a inlatura obligarea acestuia la plata sumei de 240 lei necesara pentru aducerea la starea initiala a terenului afectat in plus de lucrarile de executie.
           
Restul dispozitiilor deciziei au fost mentinute.

---

     » Cerere de desbagubire pentru imobilul expropriat 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Actiune de divort. Instanta competenta in lipsa unui domiciliu comun al sotilor 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Solicitare pe cale de ordonant presidentiala.Suspendarea masurii complemetare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce  
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Conflict de competenta. Actiune in revendicare pe calea dreptului comun 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Acordarea grupei II de munca. Prescriptie drept la actiune 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil