Imobil preluat in mod abuziv de stat. Neindeplinirea procedurii prevazute de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Sep-2011

Tags: drept civil, imobil preluat abuziv, cerere de restituire, mostenitor



In constatarea calitatii procesuale active, cesiunea de drepturi litigioase nu poate fi interpretata ca o acceptare a succesiunii in termen, in raport de dispozitiile clare ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Pentru a fi repus de drept in termenul de acceptare a succesiunii, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, mostenitorul proprietarului imobilului de la momentul preluarii abuzive trebuie sa adreseze o notificare in nume propriu sau prin reprezentant.
 
I.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 137 din 15 ianuarie 2008

Lege nr. 10/2001 art. 4 alin.(3)

In constatarea calitatii procesuale active, cesiunea de drepturi litigioase nu poate fi interpretata ca o acceptare a succesiunii in termen, in raport de
dispozitiile clare ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Pentru a fi repus de drept in termenul de acceptare a succesiunii, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, mostenitorul proprietarului imobilului de la momentul preluarii abuzive trebuie sa adreseze o notificare in nume propriu sau prin reprezentant.
 
I.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 137 din 15 ianuarie 2008
 
Prin actiunea inregistrata la 14 februarie 20005 pe rolul Tribunalului Bucuresti, reclamantul M.S. a formulat o contestatie impotriva deciziei, nr. 299 din 25 octombrie 2005 emisa de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitand obligarea paratei sa-i restituie in echivalent un  imobil situat in sectorul  1 Bucuresti, compus din 875 m2 teren si constructie.

S-a aratat ca in mod gresit s-a respins notificarea pentru lipsa dovezilor privind calitatea de mostenitor a reclamantului, acesta precizand ca este mostenitorul varului sau, I.E.C.M. si ca cedarea de drepturi litigioase s-a facut prin actul autentificat la nr. 1495/338 din 25 iunie 2001 la Ambasada Romaniei.

Tribunalul Bucuresti, Sectia a V a civila a respins contestatia ca neintemeiata.
In motivarea  acestei  hotarari,  instanta a  constatat ca M.I.E.C. este intr-adevar succesor al mamei sale, M.St. S. (decedata la 17 iulie 1958) si totodata mostenitor al defunctilor A.M.L. (decedata in 1975)  si N.D.I.C. (decedat in 1960), in calitate de nepot, dar ca el nu a formulat in nume propriu nici o notificare in termenul stabilit de  art. 21 alin.(1) din Legea nr. 10/2001 si prelungit ulterior prin OUG nr. 109/2001 si prin Legea nr. 145/2001.

S-a constatat ca, potrivit art. 4 alin. (3), care repune pe succesori in termenul de acceptare al succesiunii prin faptul notificarii, nu se poate aplica in persoana mostenitorului fostilor proprietari cata vreme mostenitorul in discutie nu a formulat notificarea in temeiul Legii nr. 10/2001.
Neputand fi considerat mostenitor in temeiul Legii nr. 10/2001, nici oferta de drepturi litigioase intocmita la 25 iunie 2001 de acesta nu poate fi apreciata ca un act de acceptare a succesiunii in termen.

Desi reclamantul a fost repus in termenul de acceptare a succesiunii, el nu a facut singurul act de acceptare a succesiunii care, potrivit legii in temeiul careia revendica, era cererea de restituire in termenul stipulat de Legea nr. 10/2001, singura in masura sa declanseze procedura speciala prevazuta de aceasta lege.

Ca urmare, s-a apreciat ca nici cesiunea catre reclamant nu echivaleaza pentru persoana acestuia  din urma un drept de revendicare in temeiul acestei legi.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila, prin decizia nr. 490 din 2 iulie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant impotriva sentintei nr. 1551 din 6 decembrie 2006 a Tribunalului Bucuresti.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, Curtea a retinut ca M.I.E.C. a dovedit cu certificate de calitate de mostenitor emise de notar public ca este succesorul defunctilor M.S., N.D.I.C. si D.M.L.

S-a constatat insa ca prin actul incheiat la 25 iunie 2001 de M.I.E.C. cu reclamantul M.S. si intitulat „Cesiune de drepturi litigioase” cedentul nu a transmis drepturile sale succesorale ci a transmis eventualele sale drepturi litigioase. S-a considerat ca la momentul transmisiunii neexistand nici un litigiu asupra dreptului cedentului, cesionarul nu a putut primi drepturi pe care cedentul nu si le-a valorificat in temeiul Legii nr. 10/2001.

Instanta a mai retinut ca reclamantul a formulat o notificare in nume propriu la 31 iulie 2007, desi acceptarea cesiunii de drepturi litigioase s-a produs ulterior, la 24 septembrie 2007.
Ca urmare s-au respins criticile reclamantului si s-a constatat ca acesta nu a dovedit ca este persoana indreptatita in temeiul art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Impotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs invocand dispozitiile art. 304 pct. 8 si pct. 9 Cod procedura civila.
In fapt s-a criticat solutia curtii de apel care s-a pronuntat pe un alt temei decat cel invocat, si anume art. 1391, art. 1393, art. 1319 si art. 1016 C.civ.
S-a aratat ca, in mod neintemeiat, instanta a interpretat actul dupa titlul dat de consulul care l-a inlocuit si nu dupa vointa reala a partilor. S-a sustinut ca actul este in realitate o cesiune de drepturi – din categoria celor prevazute de art. 1391 C.civ.
Un asemenea act trebuia interpretat potrivit vointei reale a partilor contractante conform art. 570 C.civ., art. 977 – art. 985 C. civ.
Intentia paratilor rezulta clar din contextul actului incheiat in care s-a prevazut ca se transfera „toate drepturile asupra unor imobile, inclusiv pe plan procesual”.

S-a explicat titlul dat de consul actului pe presupunerea acestuia ca dupa procedura necontencioasa prevazuta de Legea nr. 10/2001 se va ajunge la procedura contencioasa (litigiu).

Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor de recurs s-a constatat ca aceasta este legala iar recursul a fost respins pentru considerentele ce succed.

In cauza s-a retinut o situatie de fapt care nu a fost contestata.

Reclamantul a formulat la 31 iulie 2001 o notificare pentru restituirea in
natura a unui imobil situat in Bucuresti, sector 1 compus din 875 m2 teren si constructie, subsol parter si 6 etaje.
Pentru a-si justifica aceasta calitate reclamantul a prezentat certificate de mostenitor emise la 29 ianuarie 2002 de notarul public D.D. potrivit carora mostenitorul celor trei coproprietari – coindivizari este numitul M.I.E.C.

Cum acesta nu a formulat niciodata o notificare in temeiul Legii nr. 10/2001 de revendicare a imobilului mostenit de la mama, matusa si unchiul sau, in mod corect A.V.A.S., entitatea sesizata cu notificarea reclamantului, alta persoana decat mostenitorul proprietarilor, a respins cererea ca fiind facuta de o persoana care nu a dovedit calitatea de mostenitor conform dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Reclamantul, in dovedirea calitatii sale de mostenitor a invocat existenta unei cesionari a dreptului succesoral al varului sau I.E.C.M., catre acesta, cedare de drepturi succesorale litigioase efectuata prin actul autentificat la nr. 1495/338 din 25 iunie 2001 la Ambasada Romaniei la Paris si acceptata de reclamant prin declaratia autentificata la nr. 1511 din 24 septembrie 2001 de notar public D.D.

In mod corect instantele au constatat ca la data de 25 iunie 2001 nu exista inca nici un litigiu pentru a opera o cedare de drepturi litigioase si nici cedentul nu-si exercitase prerogativele succesorale, in calitatea conferita de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, pentru a revendica in conditiile art. 22 alin. (1), imobilul in discutie.
Ca urmare, prin cesiunea de „drepturi succesorale litigioase” reclamantul nu a putut primi nici drepturile succesorale, pentru ca succesiunile se transmit numai mortis causa si nu prin acte inter vivos si nici drepturi litigioase adica dreptul de a sta in proces si a lua pozitia procesuala a cedentului in vederea obtinerii pe cale judiciara a dreptului pretins, deoarece
M.I.E.C. nu pornise nici un proces in nume propriu.

In raport de aceasta situatie de fapt s-a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 – lege in temeiul careia reclamantul a contestat decizia nr. 299/2005.

Conform art. 3 alin. (1) lit. a, persoane indreptatite in intelesul Legii nr. 10/2001, la masuri reparatorii constand in restituirea in natura sau prin echivalent, dupa caz, sunt persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluarii lor abuzive.

Art. 4 alin. (2) al legii consacra acelasi drept si pentru mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite.
In intelesul textelor mai sus redate in mod corect s-a apreciat ca reclamantul nu este persoana indreptatita.

In concluziile scrise depuse in prima instanta  reclamantul a invocat dispozitiile art. 4 pct. 2, in temeiul concesionarii drepturilor succesorului asupra imobilului, la 25 iunie 2001, cesiune de drepturi facuta inainte de notificarea depusa de reclamant, la 31 iulie 2001. S-a invocat in acest sens art. 1391 C.civ., in sensul ca i s-au transferat irevocabil toate drepturile asupra bunului la momentul notificarii debitorului conform art. 1393. S-a mai aratat ca cesionarului ii este permis sa faca  orice acte de conservare a creantei ca intreruperea cursului prescriptiei inainte de declaratia autentica de acceptare a cesiunii.

Este de remarcat ca temeiul actiunii formulate de reclamant in calitate de mostenitor al fostilor proprietari nu a fost modificat.
Ca urmare, art. 1391 si art. 1393 C. civ., invocate in note scrise nu pot fi considerate ca modificare sau precizare a actiunii, ele situandu-se in afara cadrului procesual de operare a unor asemenea modificari.

Ca urmare, in constatarea calitatii procesuale active, instantele au facut o corecta apreciere in sensul ca au apreciat ca in cauza „cesiunea de drepturi litigioase nu poate fi interpretata ca o acceptare a succesiunii in termen, in raport de dispozitiile clare ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Ca urmare, s-a facut o corecta interpretare a dispozitiilor legale aplicabile spetei, in cauza neavand importanta – fata de rigorile impuse de revendicarea in temeiul Legii nr. 10/2001 – vointa reala a partilor.

Pentru a fi repus de drept in termenul de acceptare a succesiunii, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, mostenitorul proprietarului imobilului de la momentul preluarii abuzive trebuie sa adreseze o notificare in nume propriu sau prin reprezentant.

Or, acest lucru nu a fost facut, cum s-a aratat mai sus de catre M.I.E.C., cel care a fost prezentat pe parcursul procesului ca fiind succesorul legal al celor 3 coproprietari prin certificate de mostenitor datand din anul 2002.

In mod egal, reclamantul, fara a fi el insusi succesor si in absenta unei delegari din partea succesorului a formulat o notificare fara efecte juridice din punctul de vedere al Legii nr. 10/2001, cata vreme a actionat in nume propriu.

Pentru considerentele aratate, constatand ca in cauza nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 304 pct. 8 si pct.9 C.pr.civ. si conform dispozitiilor art. 312 C.proc.civ. s-a respins recursul ca nefondat.

---

     » Raspundere civila delictuala. Daune morale 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere de desbagubire pentru imobilul expropriat 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Actiune de divort. Instanta competenta in lipsa unui domiciliu comun al sotilor 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere de reexaminare a acordarii ajutorului public judiciar 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Pretentii. Restituirea unei sume catre A.P.I.A 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil