Imobil preluat in mod abuziv de stat. Refuzul persoanei juridice detinatoare a imobilului de a raspunde la notificare

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 27-Sep-2011

Tags: drept civil, notificare, imobil, decizie, dispozitie a unitatii detinatoare



Din moment ce s-a reglementat controlul de legalitate a decizie sau dupa caz a dispozitiei de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura, la instantele judecatoresti, in virtutea principiului plenitudinii de jurisdictie, este evident ca instanta poare sa dispuna ea insasi, in cadrul acestui control, restituirea in natura a imobilului ce face obiectul litigiului.
 In acelasi timp si pentru considerente de identitate de ratiune, in cazul cand unitatea detinatoare sau entitatea investita cu solutionarea notificarii nu respecta obligatia instituita prin art.25 si art.26 din Legea nr.10/2001, de a se pronunta asupra cererii de restituire in natura, obligatie dispusa si printr-o hotarare judecatoreasca definitiva nesocotita de parata, se impune ca instanta investita sa evoce fondul si sa constate temeinicia sau nu a cererii de restituire in natura, cu judecata careia a fost sesizata.
Intr-un astfel de caz, lipsa raspunsului entitatii investite cu solutionarea notificarii echivaleaza cu refuzul restituirii imobilului, refuz ce nu poate ramane necenzurat, pentru ca nici o dispozitie legala nu limiteaza dreptul celui care se considera neindreptatit de a se adresa instantei, ci dimpotriva, drept consfintit si prin art.21 alin.(2) din Constitutia Romaniei care prevede ca nicio lege nu poate ingradi exercitarea dreptului oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru aparare intereselor sale legitime.
 
I.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 4092 din 18 iunie 2008

Legea nr. 10/2001: art. 21, art. 22, art. 25, art. 26

Prin cererea inregistrata la data de 18 iulie 2006, reclamantul O.H. a chemat in judecata Primaria Municipiului Bucuresti si Municipiul Bucuresti prin Primarul General, solicitand obligarea acestora sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie cota de 1/2 din imobilul situat in Bucuresti, compus din 3 camere si dependinte, in suprafata utila de 71,35 mp.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca este proprietarul imobilului solicitat, conform contractului de construire nr.17/6/1978, a adeverintei de punere in posesie nr.17/1981 si a titlului de proprietate nr.397/I/1983.

A invederat ca bunul a fost dobandit in timpul casatoriei cu O.E.S. si ca, urmare a plecarii sale in strainatate, locuinta a fost confiscata in mod abuziv in temeiul sentintei penale nr.711/1987, pronuntata de Tribunalul Militar Bucuresti, care nu poate constitui titlu valabil, fiind in contradictie cu Constitutia Romaniei din anul 1948 si cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Codul civil roman.
A mai aratat ca cealalta jumatate a bunului a ramas in posesia sotiei sale, care a continuat sa locuiasca in imobil in baza unui contract de inchiriere.

Reclamantul a considerat ca situatia invederata se incadreaza in ipoteza textului art.2 alin.(1) lit. b din Legea nr.10/2001, motiv pentru care, la data de 2 august 2001 a notificat parata, solicitand restituirea in natura a bunului de care a fost deposedat, fara a primi vreun raspuns pana la data sesizarii instantei.

In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile Legii nr.10/2001 modificata prin Legea nr.247/2005.
Prin sentinta civila nr.316 din 2 martie 2007, Tribunalul Bucuresti a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata de parata si, in fond, a admis actiunea reclamantului.

A fost obligat Municipiul Bucuresti prin Primarul General sa lase reclamantului in deplina proprietate si posesie cota de 1/2 din imobilul in litigiu.

Tribunalul a retinut ca accesul reclamantului la justitie nu poate fi paralizat prin atitudinea de rea-credinta manifestata de parat care, si dupa trecerea unei perioade de peste 2 ani de la pronuntarea unei hotarari judecatoresti impotriva sa, nu a solutionat notificarea reclamantului prin care acesta solicita restituirea cotei parti din imobilul ce i-a fost preluat de stat.

Constatand ca titlul de care se prevaleaza paratul este contrar Constitutiei Romaniei din anul 1948 si art.480, art.481 Cod civil, ca si a art.17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, s-a retinut ca abuziva preluarea bunului in temeiul Decretului nr.223/1974.

Ca urmare, in considerarea art.2 alin.(2) din Legea nr.10/2001 si in temeiul art.480 Cod civil, actiunea reclamantului a fost admisa.
Dispozitiile acestei hotarari judecatoresti au fost confirmate prin decizia civila nr.275 A din 9 noiembrie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti,
instanta care a respins ca nefondat apelul declarat de parat.

S-a retinut ca primirea actiunii de restituire in natura a bunului direct la instanta, este consecinta conduitei culpabile, chiar abuzive a paratului, care atat in pofida obligatiei ce-i revenea in conformitate cu prevederile art.25 alin.(1) din Legea nr.10/2001, cat si a celei expres stabilite in sarcina sa printr-o hotarare judecatoreasca, a ramas in pasivitate pana in prezent, neemitand decizia/dispozitia motivata pe care era obligat sa o pronunte.

O astfel de conduita a fost apreciata ca un refuz de restituire in natura a bunului, act de dispozitie nefavorabil persoanei indreptatite, situatie fata de care trebuie sa i se recunoasca acesteia dreptul de a i se analiza in justitie temeinicia cererii prin care a fost declansata procedura speciala reglementata prin Legea nr.10/2001.

Instanta de apel a retinut ca, in raport de natura juridica a actiunii, astfel cum a fost retinuta mai sus, valoarea imobilului nu constituie un aspect relevant pentru determinarea instantei competente material sa judece cauza, in speta fiind incidente prevederile art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001 care stabilesc competenta solutionarii unor atari pricini in favoarea tribunalului, fara a face vreo distinctie cu referire la valoarea bunului.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General, criticand-o pentru nelegalitate, critici ce au fost incadrate in prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ.

In dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a sustinut ca instantele au interpretat gresit dispozitiile Legii nr.10/2001, care au fost raportate la dispozitiile art.480 C.civ., sens in care ar fi trebuit sa lamureasca cadrul procesual prin determinarea exacta a temeiului juridic al cererii dedusa judecatii.

 In cazul in care s-ar fi retinut ca cererea introductiva se constituie intr-o actiune de drept comun, ar fi trebuit sa se constate ca aceasta a fost solutionata de o instanta necompetenta material, valoarea obiectului bunului situandu-se sub plafonul valoric de 5 miliarde lei prevazut de art.2 alin.(1) lit. b C.proc.civ.

In situatia aprecierii cererii ca fiind supusa jurisdictiei  Legii nr.10/2001, s-a sustinut ca, in conformitate cu dispozitiile art.22 din acest act normativ, unitatea detinatoare este institutia abilitata sa se pronunte asupra acesteia si nu instantele judecatoresti. Doar dispozitia emisa de unitatea detinatoare poate fi cenzurata de catre instanta de judecata in conditiile art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001, caz in care, in speta, instanta ar fi putut doar sa oblige paratul sa emita actul administrativ mentionat si nu sa solutioneze notificarea.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art.129 alin.(6) C.proc.civ. „in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii”, principiu de drept procesual, care in speta a fost respectat pe deplin de instantele investite cu solutionarea actiunii reclamantului si care a fost intemeiata, expresis verbis, pe dispozitiile Legii nr.10/2001, modificata prin Legea nr.247/2005 si a urmarit restituirea bunului in natura.

Determinant in calificarea cererii deduse in justitie nu este titulatura atribuita de parte acesteia, ci obiectul si scopul pretentiilor, continut al acesteia si care in speta consta in aproprierea bunului litigios, preluat in mod abuziv de stat si refuzat a fi restituit de parata pe calea aleasa de reclamant prin declansarea procedurii reglementate de Legea nr.10/2001, aspect corect dezlegat de cele doua instante.

Retinand incidenta actului normativ special de reparatie, temeinic s-a conchis in sensul irelevantei criteriului valoric in determinarea competentei materiale de solutionare a pricinii, care potrivit art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001, revine fara distinctia relevata in recurs, tribunalului.

Sunt de asemenea nefondate si criticile privind substituirea
instantelor judecatoresti in atributiile unitatii administrative, aspect legal solutionat de instante.

In adevar, potrivit art.21 alin.(1) din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata „imobilele – terenuri si constructii – preluate in mod abuziv, indiferent de destinatie, care sunt detinute la data intrarii in vigoare a acestei legi de o regie autonoma sau de orice alta persoana juridica de drept public, vor fi restituite persoanei indreptatite, in natura, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata a organelor de conducere ale unitatii detinatoare”.

In legatura cu ducerea la indeplinire a acestei dispozitii, prin art.22 alin.(1) din aceeasi lege se prevede ca „persoana indreptatita va notifica... persoana juridica detinatoare, solicitand restituirea in natura a imobilului”, iar prin dispozitiile art.26 alin.(3) din legea mentionata s-a precizat ca „decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata, de persoana care se pretinde indreptatita la sectia civila a tribunalului...”.

Or, din moment ce s-a reglementat controlul de legalitate a actului administrativ mentionat la instantele judecatoresti, in virtutea principiului plenitudinii de jurisdictie, este evident ca instanta poare sa dispuna ea insasi, in cadrul acestui control, restituirea in natura a imobilului ce face obiectul litigiului.

In acelasi timp si pentru considerente de identitate de ratiune, in cazul cand unitatea detinatoare sau entitatea investita cu solutionarea notificarii nu respecta obligatia instituita prin art.25 si art.26 din Legea nr.10/2001, cazul in speta, de a se pronunta asupra cererii de restituire in natura, obligatie dispusa si printr-o hotarare judecatoreasca definitiva nesocotita de parata, se impune, de asemenea, ca instanta investita sa evoce fondul si sa constate temeinicia sau nu a cererii de restituire in natura, cu judecata careia a fost sesizata.

Intr-un astfel de caz, lipsa raspunsului entitatii investite cu solutionarea notificarii echivaleaza cu refuzul restituirii imobilului, refuz ce nu poate ramane necenzurat, pentru ca nici o dispozitie legala nu limiteaza dreptul celui care se considera neindreptatit de a se adresa instantei, ci dimpotriva, drept consfintit si prin art.21 alin.(2) din Constitutia Romaniei care prevede ca nicio lege nu poate ingradi exercitarea dreptului oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru aparare intereselor sale legitime.

Fata de cele ce preced, in temeiul art.312 C.proc.civ. recursul dedus judecatii a fost respins ca nefondat.

---

     » Raspundere civila delictuala. Daune morale 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere de desbagubire pentru imobilul expropriat 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Actiune de divort. Instanta competenta in lipsa unui domiciliu comun al sotilor 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Solicitare pe cale de ordonant presidentiala.Suspendarea masurii complemetare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce  
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere de aplicare amenda civila. Legea nr. 10/2001. Competenta 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil