Mostenire testamentara. Cerere de restituire in natura a unui imobil, formulata in baza art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 27-Sep-2011

Tags: drept civil, mostenire testamentara, rezerva succesorala



In caz de mostenire testamentara, cand  testatorul a inteles ca prin testamentul intocmit sa cuprinda un legat universal, acesta ii confera beneficiarului legatului (legatar universal) vocatia la intreaga universalitate a bunurilor testatorului, adica dreptul de a culege toate bunurile din patrimoniul defunctului.

In aceasta situatie, legiuitorul a indisponibilizat in favoarea anumitor mostenitori legali care, conform dispozitiilor legale in vigoare la data deschiderii succesiunii, sunt descendentii (art. 841 si art. 842 Cod civil), ascendentii privilegiati (art. 843 Cod civil) si sotul supravietuitor (art. 2 al Legii nr. 319/1944), doar o anumita parte a mostenirii denumita rezerva succesorala.
Ascendentii ordinari sau rudele colaterale ale defunctului, indiferent de clasa din care fac parte sau gradul de rudenie, conform legii nu beneficiaza de rezerva succesorala.
Ca atare, acestia nu pot obtine recunoasterea unor drepturi succesoral legale in favoarea lor in cadrul procedurii instituite prin dispozitiile Legii nr. 10/2001, in concurs, conform art. 1 lit.c din Legea nr. 19/1944, cu sotia supravietuitoare.
 
ICCJ, Sectia Civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 1101 din 20 februarie 2008

Legea nr. 319/1944
Legea nr. 19/1944; art. 1 lit.c
Legea nr. 10/2001: art. 4 alin. (3)
Legea nr. 33/1995
Cod civil: art. 1171-1175

Prin notificarea nr. 43 din 11 iulie 2001 a Biroul Executorului Judecatoresc B.C., D.T., D.M. si D.I. au cerut restituirea in natura a imobilului compus din teren in suprafata de 4100 mp si o constructie duplex, situat in comuna Snagov, judetul Ilfov preluat de stat prin nationalizare in baza Decretului nr. 92/1950 din patrimoniul D.M.

Prin decizia nr. 360 din 25 noiembrie 2003 Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat (A.P.A.P.S.) R.A. Bucuresti a respins notificarea motivat de faptul ca petentii nu au depus dovezi (certificate de mostenitor, acte de stare civila ori de identitate etc.) care sa le ateste calitatea de persoane indreptatite la restituirea imobilului in litigiu.

Prin cererea inregistrata la 18 decembrie 2003, astfel cum a fost precizata, reclamantul D.T. si intervenientele M.M. si D. I. au cerut anularea deciziei si retrocedarea imobilului.

In motivarea cererii au sustinut ca imobilul a apartinut autorului lor,  D.M. M., din patrimoniul caruia a fost nationalizat de stat prin Decretul nr. 92/1950, iar dupa decesul acestuia intervenit la 21 mai 1945, au avut vocatie succesorala sotia supravietuitoare si fratii sai, acestia din urma fiind autorii lor conform certificatului de mostenitor din  nr. 309 din 15 octombrie 2003.

Prin sentinta  nr. 1314 din 14 noiembrie 2005 Tribunalul Bucuresti, sectia a III-a civila a admis contestatia, astfel cum a fost precizata, a anulat decizia nr. 360/2003 emisa de parata A.P.A.P.S. Bucuresti si a obligat-o sa restituie reclamantului si intervenientelor imobilul (teren si constructie) situat in comuna Snagov.

In motivarea sentintei, instanta a retinut ca imobilul in litigiu, se prezuma, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, ca a fost proprietatea persoanei individualizata in actul de preluare de catre stat, anume a numitului D.M., decedat la 21 mai 1945.

Totodata, s-a retinut ca reclamantul si intervenientele in calitate de nepoti de frati au calitatea de mostenitori ai fostului proprietar, fapt atestat si prin certificatul de mostenitor nr. 309 din 15 octombrie  2001, alaturi de sotia supravietuitoare a acestuia, D.E.

Referitor la sotia supravietuitoare, decedata la 13 noiembrie 1976, instanta a retinut ca succesiunea dupa aceasta a fost finalizata prin emiterea certificatului de mostenitor nr. 128 din 30 septembrie 1977 in favoarea mostenitoarei P.M., cu mentiunea ca imobilul in litigiu nu a putut fi mentionat in masa succesorala dat fiind ca era scos din circuitul civil.

Prin decizia civila nr. 33 din 19 ianuarie 2007 Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila a admis apelul declarat de parata si a schimbat in parte sentinta in sensul ca a respins contestatia formulata de reclamantul D.T. si intervenientele D.I. si M.M. impotriva deciziei emisa de R.A. A.P.P.S. Bucuresti, pastrand celelalte mentiuni.
Prin aceiasi decizie a fost admisa cererea de interventie formulata de M.A.I. in interesul paratei R.A. A.P.P.S.
Referitor   la   imobilul   in litigiu, instanta   a retinut  ca   terenul a fost
cumparat, ca bun propriu, de  E.D. la data de 4 iulie 1936, adica in timpul casatoriei cu numitul D.M., insa ulterior  adoptarii Decretului nr. 32/1954, prin care s-a instituit proprietatea codevalmasa a sotilor cu privire la bunurile dobandite in timpul casatoriei si ca pe acest teren sotii D. au edificat o constructie, care, sub aspectul dedus judecatii in prezenta cauza, este irelevant daca a fost edificata cu fonduri comune sau doar cu fondurile unuia dintre soti.
Instanta a constatat ca D.M. a decedat la data de 21 mai 1945, iar sotia supravietuitoare D.E., instituita legatar universal prin testamentul datat 20 februarie 1943, a dobandit toate bunurile defunctului, astfel cum rezulta din Jurnalul nr. 4099 din 27 ianuarie 1947 al Tribunalului Ilfov si din procesul verbal din 27 martie 1948 al Administratiei Financiare.
Asa fiind, cum bunurile defunctului M.D. au fost mostenite anterior nationalizarii doar de sotia sa supravietuitoare, reclamantul si intervenientele, nepotii de frati ai defunctului, nu au calitatea de mostenitori ai acestuia si, pe cale de consecinta, calitatea de persoane indreptatite in sensul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 la restituirea bunurilor preluate de stat, certificatul de calitate fiind emis in favoarea acestora in mod eronat.
S-a apreciat ca aceasta concluzie se impune si pe considerentul ca la data decesului defunctul D.M., 21 mai 1945, fata de testamentul universal intocmit de acesta in favoarea sotiei sale, fratii sai, adica autorii invocati de reclamant si interveniente, nu-l puteau mosteni, ei neavand calitatea  de mostenitori rezervatari.
Intrucat apararea invocata de intervenienta M.A.I. in favoarea paratei, anume aceea ca reclamantul si intervenientele nu au calitatea de mostenitoare a defunctului D.M., s-a dovedit intemeiata, instanta a retinut ca se impune admiterea interventiei facuta de aceasta.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta si intervenientii invocand incidenta art. 304 pct. 8 si pct. 9 C.proc.civ.
In argumentarea incidentei art. 304 pct. 8 C.proc.civ., recurentii sustin ca prin considerentele retinute privitoare la caracterul terenului in litigiu – de bun propriu al sotiei si cele privitoare la relevanta caracterului fondurilor – proprii sau comune ale sotilor – folosite la edificarea constructiei, instanta „a schimbat intelesul lamurit si vadit neindoielnic ale actelor la care se face referire.
Recurentii afirma ca atata timp cat terenul nu a fost dobandit de sotie anterior casatoriei, acesta era bun comun al sotilor si atata timp cat numai sotul avea venituri substantiale care au fost folosite la edificarea constructiei se impunea a se retine aceiasi concluzie si cu privire la cladirea existenta.
Mai afirma totodata ca sotia D.E. nu putea fi legatara universala a sotului ei, intrucat „nu exista nici un testament care sa justifice afirmatia” si nu exista succesiune deschisa de pe urma defunctului D.M.”, ca in realitate succesiunea de pe urma defunctului D.M. nu s-a deschis dupa decesul acestuia,  diversele acte ale vremii depuse la dosar fiind  lipsite de orice relevanta juridica intrucat „sunt acte administrative” si ca, in mod gresit, instanta de apel a acordat relevanta juridica mentiunilor Jurnalului 4099 din 27 iulie 1947 desi acesta „reprezinta o incheiere de instanta” despre care nici macar nu se face dovada ca ar fi definitiva.
 Recurentii sustin ca succesiunea autorului lor, defunctul D.M., a fost  guvernata de regulile prevazute de Legea nr. 319/1944, act normativ potrivit caruia sotia supravietuitoare vine la mostenire in concurs cu fratii defunctului (art. 1 lit. c).
In argumentarea incidentei art. 304 pct. 9 C.proc.civ., recurentii invoca incalcarea de catre instanta a efectelor juridice ale „certificatului de calitate de mostenitor nr. 309/2001”, act autentic a carui valabilitate nu a fost contestata conform Legii nr. 33/1995 si art. 1171-1175 Cod civil si referitor la care, in mod eronat, instanta de apel  a retinut ca nu ii poate fi opus.
Recurentii sustin ca instanta de apel a interpretat si a aplicat gresit  dispozitiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, afirmand ca prin cererea de restituire a imobilului formulata in procedura prevazuta de acest act normativ beneficiaza, in calitatea lor de succesibili, de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii autorului lor si, ca atare, sunt indreptati la retrocedare.
Recurentii apreciaza ca intervenienta M.A.I., beneficiara unui legat cu titlu particular din partea matusii sale P.M. (sora defunctei D.E.) nu justifica interes in formularea unei cereri de  interventie in prezenta cauza, caz in care, in mod nelegal instanta de apel a incuviintat-o,  aceasta cu atat mai mult cu cat, intr-un alt proces, instantele i-au respins cererea de retrocedare a aceluiasi imobil pentru lipsa calitatii procesuale pasive.
Analizand criticile formulate de recurenti, Inalta Curte constata ca nu pot fi primite pentru urmatoarele considerente:
In drept, bunurile succesorale se transmit mostenitorilor fie, in temeiul legii (mostenirea legala), fie in temeiul vointei celui care lasa mostenirea exprimata prin testament (mostenirea testamentara).
In caz de mostenire legala, potrivit art. 1 din Legea nr. 319/1944, intr-adevar, sotul supravietuitor mosteneste din averea celuilalt cand vine la succesiune cu fratii si surorile acestuia si descendenti de-ai lor ori numai cu unii, doar jumatate din mostenire.
Aceasta disputa legala nu este incidenta raportului juridic dedus judecatii, intrucat mostenirea defunctului D.M. nu a fost una legala ci una testamentara.
In caz de mostenire testamentara, cand  testatorul a inteles ca prin testamentul intocmit sa cuprinda un legat universal, acesta ii confera beneficiarului legatului (legator universal) vocatia la intreaga universalitate a bunurilor testatorului, adica dreptul de a culege toate bunurile din patrimoniul defunctului.
In aceasta situatie, legiuitorul a indisponibilizat in favoarea anumitor mostenitori legali care, conform dispozitiilor legale in vigoare la data deschiderii succesiunii supusa analizei  sunt descendentii (art. 841 si art. 842 Cod civil), ascendentii privilegiati (art. 843 Cod civil) si sotul supravietuitor (art. 2 al Legii nr. 319/1944), doar o anumita parte a mostenirii denumita rezerva succesorala.
Ascendentii ordinari sau rudele colaterale ale defunctului, indiferent de clasa din care fac parte sau gradul de rudenie, conform legii nu beneficiaza de rezerva succesorala.
In cauza supusa analizei, M.M.D., persoana care a decedat anterior nationalizarii de stat a imobilului in litigiu, anume la data de 21 mai 1945  a dispus prin testament in legatura cu soarta bunurilor sale, in sensul ca a desemnat-o pe sotia sa supravietuitoare ca legatara universala, adica cu vocatie la intreaga mostenire.
Fratii defunctului, D.F. (predecedat la data de 12 mai 1938) si D.G. (decedat la data de 22 ianuarie 1962) sau descendentii acestora, apartinand clasei colateralilor privilegiati, dat fiind ca nu aveau calitatea de mostenitori rezervatari, au fost inlaturati de la mostenirea defunctului M.M.D.
Imprejurarea ca mostenirea defunctului M.M.D. s-a transmis pe cale testamentara si nu pe cale legala, astfel cum invoca recurentii, este atestata prin mentiunile Jurnalului nr. 4099 din 27 februarie 1947 intocmit de judecatorul supleant in dosarul nr. 3151/1945 al Tribunalului Ilfov, sectia a III-a civila, precum si de mentiunile procesului verbal datat 27 martie 1948 prin care s-a inventariat averea ramasa dupa defunct, in vederea impunerii conform Jurnalului Consiliului de Ministri nr. 1181, operatiune realizata de catre controlorul de pe langa Administratia Financiara a sectorului 1 Galben Bucuresti,  impozitele fiind stabilite in sarcina sotiei supravietuitoare D.E. „sotie instituita legatara universala prin testamentul defunctului din 20 februarie 1943”, acte pentru care nu s-a facut dovada ca ar fi fost in vreun mod contestate ori anulate in cadrul unor proceduri legale.
Inscrisurile mentionate, prin care se atesta calitatea de legatara universala a lui D.E., care au fost intocmite de autoritatile statului in exercitarea atributiilor ce le reveneau conform dispozitiilor legale in vigoare la acea data, sunt de natura sa faca dovada si in lisa inscrisului constatator al legatului universal (testamentul), cu  privire la felul mostenirii defunctului M.D., anume aceea de mostenire testamentara.
Pe cale de consecinta, cat timp autorii invocati de recurenti au fost inlaturati de la  succesiunea defunctului D.M., acestia nu pot invoca cu succes, in procedura Legii nr. 10/2001, ca ar avea calitate de succesibili legali ai defunctului si, respectiv, ca in aceasta calitate, prin formularea cererii de retrocedare, ar fi fost pusi in termenul de acceptare a succesiunii defunctului mentionat, conform art. 4 alin. (3) din lege.
Ca atare, in mod just instanta de apel a constatat ca recurentii nu pot obtine recunoasterea unor drepturi succesoral legale in favoarea lor in cadrul procedurii instituite prin dispozitiile Legii nr. 10/2001, in concurs, conform art. 1 lit.c din Legea nr. 19/1944, cu sotia supravietuitoare, dupa defunctul D.M.
Solutia se impune argumentat si de faptul ca, privitor la aceeasi succesiune nu pot fi invocate si aplicate mai intai regulile mostenirii testamentare (dupa decesul defunctului) si, ulterior, cele ale mostenirii legale
(dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/ 2001).
In acest context al analizei este de observat ca, potrivit art. 3 alin.(3) lit. a coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sunt indreptatite la masuri reparatorii constand in restituirea in natura sau dupa caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietarii imobilelor la data preluarii in mod abuziv de catre stat  sau mostenitorii legali sau testamentari ai acestora.
Referitor la imobilul in litigiu, potrivit mentiunilor de la pozitia nr. 2418 din tabelul imobilelor nationalizate in baza Decretului nr. 52/1950, acesta a fost preluat de stat din patrimoniul lui D.E. si nu din patrimoniul defunctului D.M., astfel cum se invoca de catre recurenti.
Situatia de fapt mentionata este atestata de Directia Generala a Arhivelor Statului prin adresa nr. 88856 din 19 septembrie 1994 precum si prin mentiunile copiei din „Tabelul cu imobile nationalizate conform Decretului nr. 92/1950”, inscrisuri depuse la dosarul cauzei.
  Asa fiind, criticile formulate de recurenti care solicita a se constata ca, in realitate, mostenirea defunctului mentionat ar fi fost una legala si ca, ar avea, prin formularea cererii in procedura Legii nr. 10/2001 calitatea de mostenitori legali (nepoti de frati) in concurs conform art. 1 lit. c din nr. 319/1944 cu sotia supravietuitoare a acestuia, nu pot fi primite.
Mentiunile actului de nationalizare, care se coroboreaza cu cele din actele intocmite in procedura succesorala in anul 1947, precum si cu cele ale contractului de inchiriere incheiat la 17 aprilie 1948 si inregistrat la Administratia Financiara a sectorului 1 Galben Bucuresti, contract in care D.E.  actiona in calitate de proprietara a imobilului, sunt de natra sa justifice concluzia potrivit careia, dupa anul 1945 proprietarul imobilului in litigiu a fost D.E.
 Fata de mentiunile actului de nationalizare si in lipsa oricaror dovezi
contrarii, este de observat ca D.E. beneficiaza si de prezumtia de proprietate prevazuta de art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Asa fiind, in aplicarea dispozitiilor art. 3 coroborat cu art. 4 din Legea nr. 10/2001, pot avea calitatea de persoane indreptatite la masuri reparatorii pentru acest imobil mostenitorii legali sau testamentari ai defunctei D.E., care a decedat la data 13 noiembrie 1976.
 Totodata, este de mentionat ca atata  timp sotia supravietuitoare a defunctului a cules, in lipsa unor mostenitori rezervatari, intreaga mostenire a defunctului, in mod corect instanta de apel a retinut ca nu prezinta relevanta juridica argumentele invocate de recurenti in fundamentarea solicitarii de a se stabili caracterul de bun comun al sotilor D. la imobilul in litigiu.
Analiza nu este justificata deoarece ambele categorii de bunuri care au existat in patrimoniul defunctului, adica atat cele proprii cat si cele care au fost dobandite in timpul casatoriei, indiferent de regimul juridic la care au fost supuse, ele au fost preluate in proprietate de unica mostenitoare a acestuia, anume D.E.
  Potrivit art. 4 din Decretul nr. 32/1954, sotii vor fi supusi, de la data intrarii in vigoare a Codului Familiei, dispozitiunilor acestui cod in privinta relatiilor patrimoniale, indiferent de data casatoriei si oricare ar fi fost regimul lor matrimonial legal sau conventional, de mai inainte.
Prin dispozitia legala mentionata, astfel cum rezulta in mod explicit din cuprinsul sau, se statua cu privire la regimul juridic aplicabil pe viitor relatiilor patrimoniale dintre persoanele care aveau calitatea de soti la acea data, 1 februarie 1954, adica acelor persoane unite printr-o casatorie.
Dispozitia legala mentionata nu este aplicabila persoanelor ale caror casatorii incetasera anterior intrarii in vigoare a Codului Familiei si care nu mai aveau calitatea de soti la 1 februarie 1954.
In cauza dedusa judecatii,  casatoria sotilor D. a incetat anterior intrarii
in vigoare a Codului Familiei, la data de 21 mai 1945 ca urmare a decesului sotului D.M., data la care relatiile patrimoniale existente intre cei doi au fost clarificate pe cale succesorala.
 In analiza calitatii de persoana indreptatita, pretinsa de recurenti in sensul art.3 si art. 4 din Legea nr. 10/2001, in mod just instanta de apel a retinut ca este lipsit de relevanta juridica  faptul emiterii la data de 15 octombrie 2003 de catre B.N.P. Asociati B.E. si B.S.C., a unui al doilea certificat de calitate de mostenitor dupa defunctul D.M., certificat prin care li se atesta recurentilor calitatea de mostenitori legali ai acestuia.
Solutia se impune, pe langa considerentele mai sus aratate, si  in raport de dispozitiile art. 88 din Legea nr. 36/1955 a notarilor publici si a activitatilor notariale,  potrivit carora un nou certificat de mostenitor se poate elibera numai in baza unei hotarari judecatoresti de anulare a primului certificat de mostenitor.
Or, Jurnalul nr. 4099 din 27 februarie 1947 al Tribunalului Ilfov, instanta la care s-a aflat „deschisa succesiunea defunctului M.D.” si prin care s-a constatat ca „de pe urma defunctului n-au ramas mostenitori ci numai sotia sa E.D., legatara universala” intruneste caracterele unui act de finalizare a procedurii succesorale testamentare, pentru care nu s-a facut dovada ca ar fi fost anulat, cerinta care era necesar a fi indeplinita prealabil emiterii valabile a unui nou certificat.
In concluzie, cat timp la momentul nationalizarii imobilului in litigiu nu se gasea, in tot sau in parte, in proprietatea lui D.M., care decedase inca din data de 21 mai 1945, el fiind transmis prin mostenire testamentara in proprietatea legatarei universale, D.E., din patrimoniul careia a fost preluat de stat, si cum recurentii nu au nici o legatura de rudenie cu D.E., in mod just instanta de apel a constatat ca acestia nu au calitatea de persoane indreptatite in sensul Legii nr. 10/2001.
Imprejurarea ca fosta proprietara D.E., nu ar avea mostenitori legali ori testamentari care sa beneficieze de prevederile Legii nr. 10/2001 sau faptul sau faptul ca persoanelor care au pretins nu le-a fost recunoscuta o asemenea calitate si, ca atare nu au beneficiat de masuri reparatorii in procedura Legii nr. 10/2001, sunt irelevante si nu sunt de natura sa deschida recurentilor vocatia la asemenea masuri.
Instanta a mai retinut ca nu poate fi primita nici critica adusa solutiei cu privire la incuviintarea cererii de interventie accesorie formulata de M.A.I., cerinta referitoare la existenta unui interes analizandu-se in raport de momentul formularii interventiei si nu in raport de chestiuni intervenite ulterior acestui moment.
Asa fiind, pentru considerentele aratate care, in parte, le completeaza pe cele retinute de instanta de apel, Inalta Curte a constatat ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 304 pct.8 si pct.9 Cod procedura civila si, pe cale de consecinta, ca recursul dedus judecatii este nefondat.

---

     » Raspundere civila delictuala. Daune morale 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere de desbagubire pentru imobilul expropriat 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Actiune de divort. Instanta competenta in lipsa unui domiciliu comun al sotilor 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Solicitare pe cale de ordonant presidentiala.Suspendarea masurii complemetare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce  
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere de aplicare amenda civila. Legea nr. 10/2001. Competenta 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil