AvocatulRoman.ro
Un produs marca Rentrop&Straton
actualizat la 22 Mai 2012
Cauta articol   Tip articol
 Domeniu Camp

...sau foloseste motorul de cautare avansata
Username:
Parola:
Tine-ma minte

Flux RSS Twitter Trimite pe Yahoo Messenger Trimite prin email Mareste font Micsoreaza font Font default

Motivarea hotararii judecatoresti. Raspunsul judecatorului la fiecare argument invocat de parti poate fi si implicit

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Aug-2011

Tags: judecator, hotare judecatoreasca, argument invocat

Continutul, designul, structura, precum si materialele AvocatulRoman.ro apartin Editurii RENTROP & STRATON si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala. Pentru detalii consultati sectiunea Termeni si conditii.
Alerta AvocatulRoman.roDescarca aici Programul Special de Alerta AvocatulRoman.ro!
Asigura-te, astfel, ca vei fi mereu primul care afla Noutatile AvocatulRoman.ro! ...clic aici


In conformitate cu dispozitiile art. 261 alin.(1) pct. 5 din Codul de procedura civila, hotararea se da in numele legii si va cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor. Conditiile procedurale privind motivarea hotararii sunt indeplinite chiar daca nu s-a raspuns expres fiecarui argument invocat de parti, fiind suficient ca din intregul hotararii sa rezulte ca s-a raspuns tuturor argumentelor in mod implicit, prin rationamente logice.
 
I.C.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal,
Decizia nr. 2522 din 29 iunie 2006


Codul de procedura civila, art. 261 alin. (1) pct.5
 
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal judecand cauza in fond dupa casare, prin sentinta civila nr.2013 din 30 noiembrie 2005, a admis actiunea formulata de reclamanta S.C. MTC  S.R.L.,  a anulat punctul nr.2 din dispozitivul deciziei nr.408/17 iulie 2002, emisa de Ministerul Finantelor Publice, privind obligarea reclamantei la plata sumei de 54.794.848 ROL, reprezentand majorari de intarziere si a anulat procesul –verbal de control nr.981/20 mai 2002.
           
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut in esenta, ca reclamanta nu a procedat  la recalcularea impozitului pe profit, datorat pentru contractul de leasing nr. Mal  04015 iunie 1999 si nici nu a inregistrat in luna februarie 2002 in contul contabil „602”, diferente de rectificare /stornare de cheltuieli aferente acestui contract de leasing, asa cum au aratat autoritatile fiscale in actele administrative contestate.
           
Considerentele retinute de instanta au rezultat din balanta contabila intocmita de reclamanta la 28 februarie 2002 si din concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, potrivit art.315 alin.1 Cod procedura civila, conform celor stabilite prin decizia nr.353/25 ianuarie 2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia contencios administrativ si fiscal.
           
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs paratii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
           
In motivarea recursului sau, recurenta-parata Garda Financiara – Comisariatul General a aratat ca sentinta atacata a fost pronuntata cu incalcarea prevederilor art.261 alin.5, in sensul ca instanta de fond nu a mentionat motivele de fapt si de drept care i-au format convingerea si nu s-a pronuntat asupra unor dovezi hotaratoare, situatie care face imposibila exercitarea controlului judiciar.
           
De asemenea, recurenta-parata a aratat ca sentinta a fost pronuntata cu aplicarea si interpretarea  gresita a legii si a probelor administrate in cauza.
           
In acest sens, recurenta-parata a aratat ca in faza procedurii administrative prevazute de O.U.G. 13/2001, intimata-reclamanta nu a invocat argumente de fond privind nelegalitatea stabilirii majorarilor de  intarziere in suma de 54.794.848 ROL, singurul motiv de anulare a procesului-verbal de control fiind incalcarea art.19 alin.2 din O.G. 70/1997 de catre organul de control. Sustinerile facute  pentru prima data in fata primei instante nu puteau fi luate in considerare,  intrucat legalitatea deciziei de respingere a contestatiei se analizeaza numai in functie de motivele si argumentele prezentate in baza procedurii administrative prealabile.
           
In fapt, a aratat recurenta-parata, intimata-reclamata a inregistrat eronat pe cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil contravaloarea ratelor de leasing aferente contractului nr. MAL nr. 040/15 iunie 1999, considerandu-l leasing operational, iar in luna februarie 2002  a procedat la recalcularea impozitului pe profit, prin reconsiderarea contractului ca fiind de leasing financiar.
           
Pentru suma de 29. 509.478 lei, rezultata in plus ca urmare a recalcularii impozitului pe profit in luna februarie 2002, intimata—reclamanta a depus la organul fiscal teritorial cererea de compensare cu TVA de rambursat nr.1080/30 aprilie 2002, iar majorarile de intarziere in suma de 54.794.848 ROL au fost calculate pentru perioada in care impozitul pe profit a fost diminuat.
           
Recurenta-parata a mai aratat ca instanta trebuia sa inlature concluziile raportului de expertiza contabila, intrucat expertul a avut in vedere date consemnate in evidenta financiar-contabila dupa data incheierii procesului-verbal de control din 20 mai 2002, ceea ce duce la concluzia ca la data efectuarii controlului, evidenta financiar-contabila nu era intocmita la zi.
           
In ceea ce priveste constatarea instantei, ca procesul-verbal de control a fost incheiat cu incalcarea art.19 alin.2 din O.G. 70/1997, in sensul ca perioada in care s-a derulat contractul de leasing a mai fost verificata de Administratia Finantelor Publice Sector 3, recurenta-parata a aratat ca este eronata, intrucat controlul Garzii Financiare a vizat o alta perioada de timp decat cea consemnata in actul de control al organului fiscal teritorial si anume daca in luna februarie 2002 a fost calculat corect impozitul pe profit.
           
In motivarea recursului pe care l-a formulat, recurenta-parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala a invocat prevederile art.304 pct.9 Cod procedura civila, aratand ca in temeiul prevederilor O.G. nr.51/28.august 1997, republicata, privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, aprobata prin Legea nr.90/1999 si ale O.M.F. nr.686/1999, pentru aprobarea normelor privind inregistrarile operatiunilor de leasing, in cazul leasingului financiar, astfel cum a fost calificat contractul nr. MAL 040/1999, reprezinta cheltuieli deductibile la stabilirea impozitului pe profit doar cota de amortizare calculata conform prevederilor  legale si dobanda aferenta derularii contractului de leasing.
           
Pe de alta parte, recurenta-parata a aratat ca in speta nu sunt incidente prevederile art.19 alin.2 din O.U.G. nr.70/1997 privind controlul fiscal, pentru ca intimata-reclamanta nu a adus nici un argument din care sa rezulte ca impozitul pe profit aferent lunii februarie 2002 a fost verificat anterior, iar alte motive de nelegalitate nu au fost invocate in contestatie, conform art.3 alin.1 lit.c din O.U.G. 13/2001.
           
Examinand cauza in raport de motivele de recurs invocate si de prevederile art.3041 Cod procedura civila, tinand seama de inscrisurile depuse la dosarul de fond si de prevederile legale aplicabile in cauza, Curtea constata ca recursurile nu sunt fondate.
           
Sentinta atacata cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat argumentele paratelor, conform art.261 alin.1 pct.5 Cod procedura civila.
           
Judecatorul nu este obligat sa raspunda in mod expres fiecarui argument invocat de parti, fiind suficient ca din intregul hotararii sa rezulte ca a raspuns tuturor argumentelor in mod implicit, prin rationamente logice.
           
In consecinta, Curtea constata neintemeiata critica vizand nemotivarea sentintei, incadrata in prevederile art.304 pct.7 Cod procedura civila, cuprinsa in recursul Garzii Financiare– Comisariatul General.
          
  Potrivit art.315 alin.1 Cod procedura civila, in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
           
Obiectivele expertizei contabile efectuate in cauza au fost stabilite conform indicatiilor cuprinse in decizia de casare nr.353/25 iunie 2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie –Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, iar la solutionarea cauzei a fost avut in vedere si raspunsul la obiectiunile formulate de intimata-parata Garda Financiara Centrala.
           
In procesul-verbal nr.991 incheiat la data de 20 mai 2002, organul de control a retinut ca in luna februarie 2002, societatea reclamanta a reconsiderat contractul de leasing nr. MAL  040, procedand la recalcularea impozitului pe profit, dar aceasta afirmatie, reluata si  in cererile de recurs, nu este sustinuta de nici unul dintre inscrisurile depuse la dosar si este infirmata de  concluziile raportului de expertiza contabila intocmit pe baza verificarii documentelor si evidentelor de specialitate, conform art.201 alin.1 Cod procedura civila.
          
Recurentele–parate au facut referire la o cerere de compensare a impozitului pe profit stabilit in plus cu TVA de rambursat (cererea nr.1080/30 aprilie 2002 ), dar nu au depus aceasta cerere la dosar, pentru a se verifica daca exista vreo legatura intre suma pentru care s-ar fi solicitat compensarea si pretinsa suma stabilita in plus cu titlu de impozit pe profit in urma unei reconsiderari a contractului de leasing nr.MAL 040/15 iunie 1999, reconsiderare care s-ar fi facut din initiativa intimatei-reclamante si care ar fi putut fi interpretata drept o imprejurare noua care sa justifice controlul.
           
Potrivit art.19 alin.1 din O.G. 70/1997, aprobata prin Legea 64/1999, privind controlul fiscal, in vigoare in perioada  supusa analizei, controlul fiscal se efectua o singura data, pentru fiecare impozit si pentru fiecare perioada supusa impozitarii.
           
Alineatul 2 al aceluiasi articol prevedea, prin exceptie de la alineatul 1, ca reverificarea unei anumite perioade era permisa daca de la data incheierii controlului fiscal si pana la implinirea termenului de prescriptie apareau date suplimentare, necunoscute organului de control fiscal la data efectuarii controlului, de natura sa influenteze sau sa modifice rezultatele acestuia.
           
In procesul –verbal nr.991/20 mai 2002 se prevede expres ca obiectivul controlului  il constituie verificarea derularii, evidentierii si inregistrarii in contabilitate a contractelor de leasing nr. AFIVPRO/112/1998 si MAL 040/15 iunie 1999 si nicidecum verificarea impozitului pe profit pe luna februarie 2002, asa cum se sustine in cererile de recurs, majorarile de intarziere  fiind calculate pentru perioada derularii contractului.
           
Modul de calcul al impozitului pe profit si legalitatea inregistrarilor efectuate in contabilitate cu privire la contractul de leasing in discutie mai fusesera insa verificate, prin procesele –verbale depuse la dosarul de fond, astfel incat organul de control fiscal nu mai putea proceda, din oficiu, la recalificarea naturii contractului de leasing.
           
In aceste conditii, instanta de fond a retinut in mod corect incalcarea prevederilor art.19 din O.G. 70/1997, intrucat nu s-a facut dovada existentei unor date suplimentare pentru perioada deja controlata.
           
Sustinerile reclamantei, privind inexistenta unei recalculari a impozitului pe profit in luna februarie 2002, ca efect al reconsiderarii contractului de leasing nr. MAL nr.040/15 iunie 1999, nu sunt motive noi de nelegalitate cu privire la actele administrativ – fiscale, neinvocate in contestatia administrativa, ci argumente in sprijinul ideii ca procesul-verbal de control atacat a fost intocmit fara sa existe date suplimentare ulterioare controalelor deja efectuate, in sensul art.19 alin.2 din O.G. 70/1997.
           
In raport de aceste considerente, Curtea constata ca sentinta instantei de fond a fost pronuntata cu interpretarea corecta a probelor administrative in cauza si cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor legale invocate, neexistand motive de modificare sau casare a hotararii, conform art.304 pct.9 sau 3041 Cod procedura civila, astfel incat recursurile au fost respinse ca nefondate.
 




Adauga acest articol in site-ul tau

Newsletter AvocatulRoman.ro
Ramai la curent cu toate solutiile propuse de specialisti.
Aboneaza-te ACUM la Newsletter AvocatulRoman.ro si primesti cadou Raportul special "Cele mai solicitate contracte de comodat, locatiune, vanzare-cumparare"!

  Da, doresc sa ma abonez si sa primesc informatii despre produsele, serviciile, evenimentele etc. oferite de Rentrop & Straton. Termeni si conditii de utilizare a site-ului Nota de informare



Articole similare


     » Promovarea la o instanta superioara. Judecator militar. 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 07-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ

     » Numirea in functia de judecator fara concurs. Respingerea cererii de numire. Instanta competenta sa judece litigiul 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ

     » Notar public. Cerere de schimbare a sediului biroului notarial in circumscriptia aceleasi judecatorii. Refuz nejustificat 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ

     » Promovarea in functia de presedinte de tribunal. Conditia vechimii in functia de judecator 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 25-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ

     » Incompatibilitatea judecatorului de a solutiona o cauza in care i se poate imputa ca ar avea vreun interes 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 25-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ