Neindeplinirea obligatiei de a solutiona in termenul legal notificarea formulata in baza Legii nr. 10/2001

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 27-Sep-2011

Tags: obligatii, raspundere civila, imobil preluat abuziv, notificare, prejudiciu, contravaloarea lipsei de folosinta



Lipsa rezolvarii in termen legal a notificarii genereaza imposibilitatea persoanelor indreptatite de a se bucura de bunul imobil care le apartinea si de care au fost lipsite oricum o perioada foarte mare de timp, societatea notificata asumandu-si riscul de a pastra un bun pentru care nu justifica dreptul de proprietate si nici unul dintre atributele acestui drept, antrenandu-i-se astfel raspunderea in conditiile art. 998-999 Cod civil.
Prejudiciul creat  consta in lipsirea acestor persoane de exercitiul concret al dreptului de folosinta pentru constructiile nedemolate, preluate abuziv de stat si inca nerestituite, ca atribut important al dreptului de proprietate, dar si de valorificarea concreta a tuturor beneficiilor materiale pe care folosinta unui bun le poate asigura titularului dreptului, astfel incat acestea sunt indreptatite la contravaloarea lipsei de folosinta.
 
ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 2779 din 7 mai 2008

Legea nr. 10/2001
C.civ. : art. 480, art. 998, art. 999

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova, Sectia civila, reclamantele V.M., D.S., V.S. si S.A. au chemat in judecata Societatea
Cooperativa de Consum Baltesti, solicitand anularea dispozitiei de retrocedare nr.3 din 11 ianuarie 2007 si emiterea unei noi dispozitii privind restituirea in natura a constructiei nedemolate, situata in comuna Pacureti; obligarea paratei la plata contravalorii constructiei preluate abuziv si demolate de stat; obligarea aceleiasi parti la plata despagubirilor reprezentand diferenta de valoare a imobilului dintre momentul preluarii si cel al retrocedarii efective, precum si obligarea acesteia la plata contravalorii lipsei de folosinta pe ultimii 3 ani pentru imobilul constructie preluat de catre stat.

In motivarea cererii, s-a aratat ca prin notificarea din 12 noiembrie 2001, au solicitat Primariei comunei Pacureti, acordarea despagubirilor banesti in temeiul Legii nr.10/2001, pentru imobilul format din teren si constructii, preluat abuziv in baza Decretului nr. 83/1949, dat in completarea Legii nr. 187/1945 privind infaptuirea reformei agrare.

Primaria comunei Pacureti a comunicat faptul ca unitatea detinatoare a unei parti din imobilul expropriat, respectiv a constructiei, este parata din speta, reclamantele adresandu-i-se acesteia pentru restituirea in natura a constructiei nedemolate. Parata detine din anul 1958 corpul A de constructii  si din anul 1977 corpul B.

Prin sentinta civila nr.956 din 26 iunie 2007 a Tribunalului Prahova, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamante; a anulat dispozitia de retrocedare emisa de parata; a constatat dreptul reclamantelor de a beneficia de restituirea in natura a imobilelor, cladiri nedemolate si de a beneficia de masuri reparatorii in echivalent pentru constructiile demolate, individualizate prin raportul de expertiza. A fost obligata parata sa le restituie in natura reclamantelor cladirile nedemolate si la plata masurilor reparatorii in echivalent pentru cele demolate, mentionate anterior. A fost respins ca neintemeiat in baza art. 1169 C.civ., capatul de cerere privind obligarea paratei la plata contravalorii lipsei de folosinta pe ultimii 3 ani pentru imobilul preluat abuziv, intrucat reclamantele nu si-au precizat acest capat de cerere si nu au solicitat nici un mijloc de proba in sustinerea lui.

Impotriva acestei decizii civile au declarat apel reclamantele, criticand-o ca netemeinica si nelegala, in ceea ce priveste respingerea ultimului capat de cerere, referitor la obligarea paratei la plata contravalorii lipsei de folosinta, valoarea acesteia putand fi stabilita conform expertizei intocmite in cauza.

Prin decizia nr.432 din 22 octombrie 2007 a Curtii de Apel Ploiesti, Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie, s-a admis apelul formulat de reclamante, a fost schimbata in parte sentinta atacata, in sensul ca a fost obligata parata sa plateasca reclamantelor suma de 24.472,02 lei, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a imobilelor, pentru perioada ultimilor 3 ani. Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.

Curtea de Apel a retinut ca reclamantele au formulat in termeni concisi si clari cererea de obligare a paratei la plata contravalorii lipsei de folosinta pe ultimii 3 ani pentru imobilul preluat abuziv de catre stat.
De asemenea, sunt neintemeiate si considerentele privind inexistenta probelor pentru acest capat de cerere, in conditiile in care unul dintre obiectivele expertizei, incuviintata de instanta, viza stabilirea lipsei de folosinta pentru ultimii 3 ani, in ceea ce priveste imobilul restituit in natura, cat si pentru partea demolata.

Pe fond, Curtea a retinut ca cererea de obligare a paratei la plata contravalorii lipsei de folosinta este intemeiata doar in ceea ce priveste cladirile nedemolate.

Constatand ca, prin preluarea abuziva a imobilului, apelantele au fost lipsite de exercitiul dreptului de folosinta asupra cladirilor nedemolate, Curtea a facut aplicarea dispozitiilor art.480 Cod civil, obligand parata la plata sumei
de 24.472,02 lei.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs Societatea Cooperativa de Consum Baltesti, criticand-o ca fiind nelegala, in baza art.304 pct.9 C.proc.civ., deoarece instanta de apel nu a tinut seama ca reclamantele nu au precizat cererea de obligare la plata contravalorii lipsei de folosinta si ca nu au indicat temeiul de drept aplicabil si nu au probat existenta elementelor de fapt care sa conduca la admiterea unei asemenea cereri. Singurul temei de drept care ar fi putut fi invocat sunt dispozitiile art.998–999 Cod civil, dispozitii in raport de care reclamantele trebuiau sa probeze elementele prevazute in aceste texte de lege.

Analizand decizia civila atacata, in raport de criticile formulate si din perspectiva art.304 pct.9 C.proc.civ., Inalta Curte a constatat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Contrar celor sustinute de recurenta, reclamantele au precizat in mod neechivoc obiectul cererii privind obligarea paratei la contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului preluat de stat, pe perioada ultimilor 3 ani, indicand in actiunea introductiva perioada pentru care s-a formulat o asemenea cerere.
           
De asemenea, au mentionat temeiul de drept al acesteia, constand in dispozitiile Legii nr.10/2001 si ale art.998 Cod civil, cel din urma text de lege reprezentand tocmai dispozitia legala care reglementeaza institutia raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. Indicand obiectul cererii si textul de lege incident in speta, reclamantele au respectat pe deplin dispozitiile art.112 C.proc.civ., privind elementele pe care trebuie sa le cuprinda cererea de chemare in judecata.
In ceea ce priveste dovedirea pretentiilor formulate, Inalta Curte constata ca aceasta s-a realizat, iar instanta de apel a procedat la o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor art.480 Cod civil, in raport de situatia de
fapt stabilita.

Curtea de Apel a considerat ca, in urma preluarii abuzive a imobilului de catre stat, reclamantele au fost lipsite, in ceea ce priveste constructiile nedemolate, de un important atribut al dreptului de proprietate, si anume de exercitiul dreptului de folosinta. Acest argument este perfect intemeiat, iar acordarea sumei de bani mentionate in dispozitivul deciziei atacate reprezinta tocmai despagubirile cuvenite reclamantelor, prin antrenarea raspunderii paratei pentru prejudiciul produs.

Aplicare efectelor juridice in cazul raspunderii civile delictuale presupune, in prealabil, dovedirea intrunirii conditiilor generale ale acesteia, astfel cum sunt reglementate in art.998-999 Cod civil, si anume: existenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate intre primele doua si a vinovatiei celui care a provocat prejudiciul, in oricare dintre formele prevazute de lege.

Prejudiciul creat reclamantelor consta tocmai in lipsirea acestora de exercitiul concret al dreptului de folosinta pentru constructiile nedemolate, preluate abuziv de stat si inca nerestituite. Acest prejudiciu a fost evaluat de expert, iar suma acordata are la baza concluziile din raport, in care se indica metoda de calcul si criteriile avute in vedere la stabilirea valorii lipsei de folosinta.          

Fapta ilicita a societatii consta in detinerea in continuare a constructiilor in litigiu, preluate abuziv de catre stat, si in exercitarea in ceea ce priveste aceste bunuri a tuturor atributelor dreptului de proprietate, inclusiv cel al folosintei, desi parata fusese incunostintata despre demersul reclamantelor inca din data de 13 decembrie 2001, prin adresa nr.1699 a Primariei comunei Pacureti. Prin aceasta adresa, organismul local, initial notificat, a transmis catre societate cererea reclamantelor.

Detinerea nelegala a constructiilor se coroboreaza cu lipsa raspunsului la notificare o perioada foarte indelungata (2001-2007), fara ca parata sa prezinte justificari pertinente pentru absenta rezolvarii pretentiilor reclamantelor pana la data emiterii dispozitiei contestate.
Totodata, atat pastrarea bunului, cat si lipsa raspunsului la notificare ii sunt imputabile deoarece parata cunostea obligatia legala de a rezolva cererea reclamantelor, in conditiile si termenul stabilite prin art.25 din Legea nr.10/2001, in forma actuala. De asemenea, era sau trebuia sa fie pe deplin constienta asupra consecintelor juridice, dar si faptice, ale detinerii imobilului, desi acesta era pretins de o persoana care se considera proprietarul bunului si care a dovedit ca intrunea cerintele unei asemenea calitati.

Lipsa rezolvarii in termen legal a notificarii a generat, printre altele, imposibilitatea reclamantelor de a se bucura de bunul imobil care le apartinea si de care au fost lipsite oricum o perioada foarte mare de timp, parata asumandu-si riscul de a pastra un bun pentru care nu justifica dreptul de proprietate si nici unul dintre atributele acestui drept.

Neindeplinirea obligatiei de a rezolva notificarea in termenul prevazut de lege a avut ca rezultat pastrarea nelegitima a imobilelor pe toata perioada ulterioara expirarii termenului legal de raspuns la notificare si pana la emiterea dispozitiei de retrocedare, incluzand, deci, si perioada pentru care au fost acordate despagubiri constand in echivalentul lipsei de folosinta. 

In ceea ce priveste legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs, aceasta este elocventa. Omisiunea paratei de a raspunde la notificare in termenul legal, corelata cu pastrarea imobilelor reclamantelor pe perioada de timp mentionata mai sus, au generat lipsirea acestora din urma de exercitiul folosintei asupra bunurilor, ca atribut important al dreptului de proprietate, dar si de valorificarea concreta a tuturor beneficiilor materiale pe care folosinta unui bun le poate asigura titularului dreptului (de exemplu, posibilitatea de a ceda aceasta folosinta catre un tert, contra unei sume de bani).

 In plus, trebuie mentionat ca prejudiciul creat reclamantelor prin lipsirea lor de folosinta imobilelor nu se poate considera reparat prin restituirea bunurilor solicitate in temeiul Legii nr.10/2001. Aceasta lege nu contine niciun remediu pentru prejudiciul in discutie, produs in perioada cuprinsa intre momentul expirarii termenului prevazut de lege pentru rezolvarea notificarii si cel al emiterii dispozitiei, in speta, evident, cu respectarea termenului de prescriptie, de 3 ani, in care se pot formula asemenea pretentii.

 Din acest punct de vedere, sustinerile recurentei referitoare la temeiul juridic al solutionarii cererii sunt corecte, dispozitiile dreptului comun, respectiv ale art.998-999 Cod civil, fiind aplicabile in cauza, iar nu cele ale Legii nr.10/2001, care, asa cum s-a aratat, nu ofera solutii pentru despagubirea reclamantelor in ceea ce priveste lipsirea lor de folosinta bunului.

Tocmai in cadrul oferit de dispozitiile care reglementeaza raspunderea civila delictuala, Inalta Curte constata ca solutia instantei de apel, de admitere a cererii privind contravaloarea lipsei de folosinta a constructiilor nedemolate si de acordare a despagubirilor civile, cu acest titlu, este corecta, pretentiile reclamantelor intrunind toate cerintele prevazute de art.998-999 Cod civil, pentru antrenarea raspunderii paratei, in conditiile deja aratate.

Avand in vedere aceste considerente, in baza art.312 alin.(1) C.proc.civ., Inalta Curte a respins recursul declarat de parata ca nefondat, nefiind intrunite cerintele art.304 pct.9 din acelasi cod.

---

     » Raspundere civila delictuala. Daune morale 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere de desbagubire pentru imobilul expropriat 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere de aplicare amenda civila. Legea nr. 10/2001. Competenta 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Raspundere contractuala. Redeventa stabilita in contract de concesiune. 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Evacuare dintr-un imobil dobandit ca mostenire 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 07-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil