Nerespectarea termenului prevazut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 de catre unitatea detinatoare pentru solutionarea notificarii

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Sep-2011

Tags: drept procesual civil, obligatia unitatii notificate de a solutiona cererea, Legea nr. 10/2001., neexecutarea obligatiei, inadmisibilitatea aplicarii, sanctiunii daunelor cominatorii.



Potrivit art. 25 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, modificata, in termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte, prin decizie sau, dupa caz, dispozitie motivata, asupra cererii de restituire in natura.
        Textul de lege sus mentionat nu prevede o sanctiune pecuniara pentru nerespectarea termenului de 60 de zile in care unitatea detinatoare are obligatia de a raspunde la notificarea ce i s-a adresat.
Ulterior pronuntarii Deciziei XX din 12 decembrie 2005 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, art. 5803 Cod procedura civila, a fost modificat si completat prin Legea nr. 459/2006, alin.(5) al acestui text, prevazand expres ca „pentru  neexecutarea obligatiilor prevazute in prezentul articol nu se pot acorda daune dominatorii.”
 
ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 82 din  10 ianuarie 2008 



Legea nr. 10/2001 : art. 25 alin.(1)
Cod procedura civila : art. 5803 alin. (5)

Prin sentinta civila nr. 50 din 14 ianuarie 2007, Tribunalul Bucuresti, sectia a V-a civila, a admis cererea formulata de reclamanta N.E. impotriva Primaria Municipiului Bucuresti prin Primarul General, obligand-o sa emita decizie cu privire la notificarea nr. 3360 din 29 noiembrie 2001 si obligand-o totodata la plata daunelor cominatorii in cuantum de 100 lei pe zi de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la executarea obligatiei.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca reclamanta a formulat notificarea nr. 3360 din 29 noiembrie 2001 si desi a depus inscrisurile in sustinerea acesteia, parata nu si-a indeplinit obligatia prevazuta in art. 23 alin.(1) din Legea nr. 10/2001.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel Municipiul Bucuresti prin Primarul General, criticand-o pentru urmatoarele motive :

Sentinta a fost data cu aplicarea gresita a legii, intrucat s-a retinut gresit ca parata nu si-ar fi respectat obligatia prevazuta de lege, termenul de 60 de zile, avand doua date de referinta, fie data depunerii notificarii, fie data depunerii actelor doveditoare, termenul fiind unul de recomandare, iar nu unul imperativ.
       
S-a mai sustinut ca in mod gresit instanta de fond a obligat parata la plata unor  daune cominatorii de 100 lei pe zi de intarziere.
Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si familie, prin decizia nr. 425/A din 20 iunie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de parata, retinand ca parata nu a facut nicio dovada ca ar fi cerut persoanei indreptatite sa completeze dosarul in termenul prevazut de art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Si chiar daca s-ar fi facut aceasta dovada, lipsa raspunsului paratei intr-un termen rezonabil nu poate duce la concluzia intarzierii sine die a solutionarii notificarii, in speta, trecand mai mult de trei ani de la data cand parata trebuia sa raspunda notificarii formulate.
Critica privind obligarea paratei la plata de daune cominatorii a fost respinsa cu motivarea ca, prin Decizia nr. XX din 12 decembrie 2005 pronuntata in recurs in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca o asemenea cerere este admisibila, in conditiile art. 5803  C.proc.civ.
         
Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs Primaria Municipiului Bucuresti prin Primarul General, invocand cazul de casare prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Dezvoltand critica de nelegalitate, parata a sustinut ca reclamanta nu a depus  toate actele de care a inteles sa se foloseasca in sustinerea notificarii si nici nu a  incunostintat-o ca nu mai are alte acte de depus, astfel incat termenul de 60 de zile prevazut de art. 23 alin.(1) din Lega nr. 10/2001, nu a inceput sa curga.
In ceea ce priveste obligarea paratei la plata de daune cominatorii, a solicitat respingerea acestui capat de cerere, avand in vedere faptul ca legiuitorul a reglementat o alta modalitate prin care creditorul unei obligatii de a face poate obtine indeplinirea acesteia.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

In prezentul litigiu, initiat in temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta N.E. a solicitat restituirea in natura a apartamentului situat in Bucuresti, sector 6,  notificand parata la data de 29 noiembrie 2001.

Potrivit art. 23 alin.(1), devenit art. 25 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, modificata, in termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte, prin decizie sau, dupa caz, dispozitie motivata, asupra cererii de restituire in natura.

Din prevederile legale citate, rezulta ca termenul de 60 de zile, nu are natura juridica a unui termen de recomandare, cum gresit sustine recurenta, ci este un termen imperativ, deoarece o atare obligatie rezulta din lege si face parte dintr-o procedura administrativ-jurisdictionala prealabila, instituita in mod imperativ.

Din probele existente la dosar, nu rezulta ca recurenta ar fi cerut reclamantei sa completeze probele pe care si-a intemeiat cererea de restituire in natura a apartamentului in litigiu, astfel ca aceasta critica nu poate fi primita.
Este intemeiata critica privind obligarea paratei la plata daunelor de intarziere pentru lipsa raspunsului unitatii detinatoare a imobilului la notificarea ce i s-a adresat conform Legii nr. 10/2001.

Art.23, devenit art. 25 din Legea nr. 10/2001, modificata, nu prevede o sanctiune pecuniara pentru  nerespectarea termenului de 60 de zile in care unitatea detinatoare are obligatia de a raspunde la notificarea ce i s-a adresat.
Este adevarat ca, admitand recursul in interesul legii, Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin Decizia XX din 12 decembrie 2005, au statuat ca cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibila si in conditiile reglementarii obligarii debitorului la plata amenzii civile conform art. 5803 C.proc.civ.

Ulterior pronuntarii acestei decizii, art. 5803 a fost modificat si completat prin Legea nr. 459/2006, alin.(5) al acestui text, prevazand expres ca „pentru  neexecutarea obligatiilor prevazute in prezentul articol nu se pot acorda daune dominatorii.”

In aceste conditii, trimiterea la solutia adoptata de  Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a devenit inaplicabila.
Neobservand dispozitiile legale mentionate, ambele instante au pronuntat  hotarari cu incalcarea esentiala a legii, astfel incat recursul declarat de Primaria Municipiului Bucuresti prin Primarul General, a fost admis, s-a casat decizia atacata precum si sentinta pronuntata de Tribunalul Bucuresti, in sensul ca s-au inlaturat dispozitiile referitoare la daunele cominatorii, pastrandu-se celelalte dispozitii.

---

     » Raspundere civila delictuala. Daune morale 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere de desbagubire pentru imobilul expropriat 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Actiune de divort. Instanta competenta in lipsa unui domiciliu comun al sotilor 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Neindeplinirea obligatiei de plata a taxei de timbru. Invocarea fortei majore. Conditii 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Solicitare pe cale de ordonant presidentiala.Suspendarea masurii complemetare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce  
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil