AvocatulRoman.ro
Un produs marca Rentrop&Straton
actualizat la 21 August 2014
Cauta articol   Tip articol
 Domeniu Camp

...sau foloseste motorul de cautare avansata
Legislatia UE: Prin autentificare, sunt de acord cu faptul ca site-ul AvocatulRoman.ro poate seta module cookie in browserul meu.
Username:
Parola:
Tine-ma minte

Flux RSS Twitter Trimite pe Yahoo Messenger Trimite prin email Mareste font Micsoreaza font Font default

Obligatia de garantie pentru evictiune. Prescrierea dreptului la actiune. Data nasterii dreptului la actiune

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 14-Iul-2011

Tags: evictiune, prescriptie

Continutul, designul, structura, precum si materialele AvocatulRoman.ro apartin Editurii RENTROP & STRATON si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala. Pentru detalii consultati sectiunea Termeni si conditii.
Alerta AvocatulRoman.roDescarca aici Programul Special de Alerta AvocatulRoman.ro!
Asigura-te, astfel, ca vei fi mereu primul care afla Noutatile AvocatulRoman.ro! ...clic aici



I.C.C.J, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 284 din 19 ianuarie 2011

Promovand cererea de chemare in judecata, reclamantii au solicitat obligarea paratilor la restituirea pretului de piata al imobilului cu indicarea in drept, a dispozitiilor Legii nr. 1/2009, respectiv a prevederilor art. 501 introduse in Legea nr. 10/2001 prin actul normativ mentionat (dispozitii conform carora „proprietarii ale caror contracte de vanzare – cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare”).

Cum o asemenea posibilitate de despagubire nu exista in nici o norma anterioara, rezulta ca in mod corect instanta de apel a retinut ca este vorba de un drept subiectiv nou creat prin actul normativ special si ca termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 1/2009.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti reclamantii M.G. si M.T. au chemat in judecata Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, Primaria municipiului Bucuresti si S.C. Herastrau Nord SA, solicitand pronuntarea unei hotarari de obligare la restituirea pretului de piata al imobilului din municipiul Bucuresti, sector 1 (evaluat provizoriu la 4.000 lei).
Alerta AvocatulRoman.roDescarca aici Programul Special de Alerta AvocatulRoman.ro!
Asigura-te, astfel, ca vei fi mereu primul care afla Noutatile AvocatulRoman.ro! ...clic aici



In motivele de fapt ale cererii reclamantii au aratat ca urmare a actiunii in revendicare promovate de numitele B.V. si C.E., definitiv si irevocabil admisa, a fost desfiintat contractul lor de vanzare-cumparare (nr. 1935/27789 din 6 decembrie 1996 incheiat cu Primaria municipiului Bucuresti prin mandatar SC Herastrau Nord SA)  cu privire la imobilul in litigiu, fostele proprietare fiind puse in posesie asupra acestuia.

Ca atare, in baza Legii nr. 1/2009 s-a nascut dreptul lor de a beneficia de despagubirile prevazute de acest act normativ in sensul restituirii pretului de piata.
In drept s-au invocat dispozitiile Legii nr. 1/2009 de modificare a Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila a pronuntat sentinta civila nr.251 din 22 februarie 2010, prin care a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a respins actiunea ca atare.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca, urmare a actiunii in revendicare imobiliara in care au triumfat fostii proprietari ai apartamentului in litigiu, cumparat de catre reclamanti in temeiul Legii nr. 112/1995, contractul lor de vanzare - cumparare a fost desfiintat, respectiv lipsit de efecte, reclamantii fiind obligati sa predea apartamentul in proprietate fostilor proprietari. 

Acest lucru s-a produs in temeiul deciziei irevocabile nr. 2349 din 19 septembrie 2001 a Curtii de Apel Bucuresti.
Prin art. 50 din Legea nr. 10/2001 s-a reglementat in favoarea fostilor chiriasi cumparatori de apartamente in temeiul Legii nr.112/1995, posibilitatea de a obtine restituirea pretului platit actualizat, in cazul desfiintarii contractelor de vanzare-cumparare incheiate de acestia.

Termenul  de prescriptie al acestor actiuni, in  restituirea  pretului actualizat, este termenul general de 3 ani reglementat de Decretul nr. 167/1958 si curge de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti ce a condus la desfiintare, respectiv lipsirea de efecte a contractului. In speta, acest moment coincide cu data de 19 septembrie 2001 la care s-a pronuntat hotararea Curtii de Apel Bucuresti prin care reclamantii au fost obligati sa lase in deplina proprietate si posesie imobilul in litigiu fostilor proprietari.

S-a apreciat ca Legea nr. 1/2009 nu a creat posibilitatea curgerii unui alt termen de prescriptie, prin aceasta fiind rezolvate doar anumite chestiuni legate de modul si persoana obligata la plata despagubirilor datorate celor deposedati de imobilele cumparate in baza Legii nr. 112/1995.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii care au sustinut ca hotararea este nelegala intrucat:

1. In mod gresit instanta de fond a retinut ca urmare actiunii in revendicare in care au triumfat fostii proprietari contractul de vanzare - cumparare incheiat in baza Legii nr. 112/1995 a fost desfiintat conform deciziei Curtii de Apel Bucuresti  nr.2349/2001.

In realitate, acest contract a fost desfiintat separat si ulterior printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila la termenul din 5 februarie 2010, in dosarul nr. 88/299/2002 al Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti si numai de la aceasta data termenul de prescriptie privind restituirea pretului platit urmeaza sa curga.

2. Instanta de fond a gresit cand a considerat ca, fiind desfiintat contractul de vanzare-cumparare, conform deciziei Curtii de Apel Bucuresti nr. 2349/2001, a fost lipsit de efecte incepand cu aceasta data, reclamantii fiind obligati sa predea imobilul fostilor proprietari deoarece eliberarea imobilului si predarea efectiva catre fostii proprietari s-au realizat in anul 2007 (urmare executarii silite declansate de fostii proprietari, ca atare, in intervalul 2001 - 2007 au avut folosinta si posesia exclusiva a apartamentului,  perioada in care au si efectuat imbunatatiri);

3. Instanta de fond a gresit cand nu a avut in vedere motivele si apararile reclamantilor privind intreruperea si suspendarea prescriptiei deoarece: Curtea Suprema de Justitie a dispus suspendarea executarii deciziei curtii de apel nr. 2349 din 19 septembrie 2001 pana la solutionarea recursului in anulare respectiv, pana la 7 aprilie 2006 cand a fost solutionat recursul in anulare conform deciziei civile nr. 3642 din 7 aprilie 2006.

4. Instanta de fond a gresit, in ce priveste interpretarea Legii nr. 1/2009 deoarece nu a avut in vedere dispozitiile  speciale ale art. 50 din acest act normativ care dau dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor conform standardelor  internationale, ca fiind un drept nou ce se naste de la data aparitiei acestei legi.
Prin decizia nr. 464/A din 15 septembrie 2010 Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III – a civila admis apelul reclamantilor, a desfiintat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante de fond.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca in legatura cu imobilul pentru care se cere angajarea raspunderii pentru evictiune au existat mai multe litigii, fiind pronuntate mai multe hotarari, respectiv: sentinta civila nr. 5760/2000 a Judecatoriei sectorului 1 data in actiunea in revendicare a fostilor proprietari, ramasa definitiva prin decizia nr. 2349 din 19 septembrie 2001 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a III – a Civila, iar recursul in anulare declarat impotriva acestei din urma decizii a fost solutionat prin decizia nr. 3647 din 7 aprilie 2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie; actiunea in anularea contractului de vanzare – cumparare care a fost obiectul dosarului nr. 88/299/2002 al Judecatoriei sectorului 1 a fost solutionata irevocabil la 5 februarie 2010.

S-a retinut, raportat la situatia de fapt mentionata, ca, avand in vedere data solutionarii recursului in anulare (7 aprilie 2006), introducerea prezentei actiuni la 24 februarie 2009 s-a realizat inauntrul termenului general de prescriptie de 3 ani.
In acelasi sens, s-a apreciat ca actiunea nu poate fi considerata prescrisa nici raportat la momentul eliberarii imobilului si predarii lui efective catre fostii proprietari, care au avut loc urmare a declansarii executarii silite, executare ce a facut obiectul dosarului nr. 123/2007 al Judecatoriei sectorului 1.

Totodata, instanta de apel a constatat ca dreptul la actiune nu poate fi sanctionat prin opunerea prescriptiei extinctive si fata de temeiul juridic al actiunii.
Aceasta, intrucat Legea nr. 1/2009 aduce modificari de substanta Legii nr. 10/2001, stabilind ca „proprietarii ale caror contracte de vanzare – cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti, definitive si irevocabile, au dreptul  la restituirea pretului de piata al imobilului, stabilit conform standardelor internationale de evaluare.
Prin urmare, aceasta noua reglementare cu privire la pretul de piata stabilit conform standardelor internationale, pe baza de expertiza, creeaza un nou drept, separat de cel reglementat anterior modificarii, care nu facea referire decat la restituirea pretului actualizat, fara expertiza obligatorie si pret de piata la nivelul standardelor internationale.

Impotriva deciziei a declarat recurs Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, care a sustinut gresita solutionare data exceptiei prescriptiei extinctive, cu consecinta trimiterii  cauzei spre rejudecare in prima instanta.

- Astfel, s-a aratat ca in mod eronat instanta de apel a considerat ca actiunea nu este prescrisa intrucat prin sentinta civila nr. 5760/2001 a Judecatoriei sectorului 1 (irevocabila prin decizia civila nr. 2349/2001 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a III – a civila) s-a admis numai actiunea in revendicare nu si aceea in anularea contractului de vanzare – cumparare, intrucat in realitate, prin admiterea actiunii in revendicare, practic contractul a fost lasat fara efecte juridice, fiind considerat desfiintat.
In acest sens, Legea nr. 1/2009 precizeaza in art. 8 ce se intelege prin contracte de vanzare – cumparare desfiintate, respectiv, faptul ca acestea pot fi desfiintate „fie ca urmare a unei actiuni in anulare, fie ca urmare a unei actiuni in revendicare”.
Ca atare, contractul de vanzare – cumparare fiind lipsit de efecte juridice prin pronuntarea hotararilor date in revendicare in anul 2001, rezulta ca la acel moment a inceput sa curga termenul de prescriptie de 3 ani al actiunii vizand restituirea pretului de piata al imobilului.
Or, de la acea data si pana la introducerea prezentei actiuni (24 februarie 2009) au trecut mai mult de 3 ani, nefacandu-se dovada existentei vreuneia dintre situatiile reglementate de art. 13 si art. 16 din Decretul nr. 167/1958.

- In mod gresit instanta a retinut ca noua reglementare data de dispozitiile Legii nr. 1/2009 cu privire la pretul de piata stabilit conform standardelor internationale creeaza un drept nou, deoarece la data intrarii in vigoare a acestui act normativ nu s-a prevazut posibilitatea curgerii unui nou termen de prescriptie, reglementandu-se doar aspecte referitoare la modalitatile si persoana obligata a plati despagubiri in baza legii.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Examinand criticile deduse judecatii, Inalta Curte a constatat caracterul nefondat al acestora, potrivit urmatoarelor considerente:

- Desi a indicat, alternativ, mai multe momente posibile de la care ar fi inceput sa curga termenul de prescriptie (data solutionarii recursului in anulare impotriva hotararii date in actiunea in revendicare, data solutionarii irevocabile a actiunii in constatarea nulitatii contractului de vanzare – cumparare, data eliberarii imobilului si predarii efective a acestuia catre fostii proprietari), raportat la care termenul intr-adevar nu era implinit, ceea ce este esential in dezlegarea  problemei de drept a prescriptiei extinctive, este referirea pe care o face instanta la temeiul juridic al actiunii, reprezentat de dispozitiile Legii nr. 1/2009, si corelativ, la dreptul subiectiv caruia aceste norme i-au dat nastere.

Astfel, promovand cererea de chemare in judecata, reclamantii au solicitat obligarea paratilor la restituirea pretului de piata al imobilului cu indicarea in drept, a dispozitiilor Legii nr. 1/2009, respectiv a prevederilor art. 501 introduse in Legea nr. 10/2001 prin actul normativ mentionat (dispozitii conform carora „proprietarii ale caror contracte de vanzare – cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare”).

Cum o asemenea posibilitate de despagubire nu exista in nici o norma anterioara, rezulta ca in mod corect instanta de apel a retinut ca este vorba de un drept subiectiv nou creat prin actul normativ special si ca termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 1/2009.
In speta nu este vorba, cum gresit sustine recurentul doar de reglementarea unor aspecte vizand modalitatile si persoana obligata la plata despagubirilor, ci de un drept subiectiv cu un continut nou,  inexistent anterior si ca atare, nesusceptibil de sanctiunea prescriptiei inainte de a avea existenta juridica.

De aceea, in speta nu era necesara examinarea vreunor cauze de suspendare ori intrerupere a cursului prescriptiei extinctive, dat fiind intervalul de timp scurs intre momentul  intrarii in vigoare a Legii nr. 1/2009 si cel al promovarii actiunii.

Contrar sustinerii recurentului, prescriptia nu putea incepe sa curga inaintea intrarii in vigoare a actului normativ care da continut si reglementare noului drept subiectiv, intrucat prescriptia nu curge inainte de nasterea dreptului si nu curge contra celui care nu poate actiona ( contra non valentem agerre  non currit praescriptio).
Fata de toate aceste considerente, s-a constatat ca instanta de apel a apreciat corect asupra exceptiei de prescriptie extinctiva si retinand gresita solutionare, prin admiterea acesteia, de catre prima instanta a fondului, a facut in mod corespunzator aplicarea dispozitiilor art. 297 Cod procedura civila, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Astfel fiind, criticile de nelegalitate formulate prin intermediul recursului sunt nefondate, calea de atac fiind respinsa in consecinta.




Adauga acest articol in site-ul tau

Newsletter AvocatulRoman.ro
Ramai la curent cu toate solutiile propuse de specialisti.
Aboneaza-te ACUM la Newsletter AvocatulRoman.ro si primesti cadou Raportul special "Cele mai solicitate contracte de comodat, locatiune, vanzare-cumparare"!

  Da, doresc sa ma abonez si sa primesc informatii despre produsele, serviciile, evenimentele etc. oferite de Rentrop & Straton. Termeni si conditii de utilizare a site-ului Nota de informare



Articole similare


     » Acordarea grupei II de munca. Prescriptie drept la actiune 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil