Principiul disponibilitatii. Incalcare. Introducerea de catre instanta din oficiu a unui tert in proces

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Sep-2011

Tags: principiul disponibilitatii, cadru procesual.



Prin principiul disponibilitatii se intelege faptul ca partile pot determina nu numai existenta procesului prin declansarea procedurii judiciare si prin libertatea de a pune capat procesului inainte de interveni o hotarare pe fondul pretentiei supuse judecatii, ci si continutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual in privinta obiectului si a participantilor la proces, a fazelor si
etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.
Cadrul procesual este stabilit de catre reclamant, care mentioneaza in cererea de judecata persoanele cu care intelege sa se judece si obiectul cererii, adica ceea ce pretinde.
Instanta  nu  poate  introduce  din  oficiu  o  alta persoana in proces decat cele aratate de reclamant prin cerere.
 
ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 771 din 7 februarie 2008

Codul de procedura civila :  art. 129 alin.(6)

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 1, reclamantul C.C. a chemat in judecata pe SC O. SA si a solicitat ca, in temeiul Legii 10/2001, sa-i fie restituit imobilul situat in Buzau, aratand ca a notificat in acest sens Primaria Orasului Buzau.

Judecatoria sectorului 1, prin sentinta civila nr. 8323 din 4 octombrie 2002, a respins ca inadmisibila actiunea cu motivarea ca, potrivit Legii 10/2001, reclamantul avea obligatia de a recurge la procedura prealabila prevazuta de art. 20 si urmatoarele din acest act normativ.
Tribunalului Bucuresti, sectia a III-a civila prin decizia nr.517/A/2003 a respins apelul declarat de reclamantul C.C.

Prin decizia civila nr.1286 din 19 mai 2003, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a Ill-a civila a admis recursul reclamantului C.C., a casat decizia  Tribunalului Bucuresti si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Tribunalul Bucuresti, investit cu solutionarea cauzei, a incuviintat prin incheierea din data de 22 septembrie 2003 introducerea in cauza in calitate de parata a Primariei Orasului Buzau, iar prin sentinta civila nr. 989 din 28 octombrie 2003 a respins din nou cererea ca inadmisibila, retinand ca reclamantul nu a facut dovada notificarii persoanei juridice implicata in actul de privatizare potrivit art. 27 alin.(1) si alin. (2) din Legea 10/2001.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul C.C.

Primaria orasului Buzau a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a primei instante, in raport de imprejurarea ca imobilul a carui restituire se solicita se afla pe raza teritoriala a orasului Buzau.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila , prin decizia civila nr. 759 din 3 mai 2004  a admis apelul declarat de reclamant, a anulat sentinta mai sus aratata si a trimis cauza spre competenta solutionare, in prima instanta la Tribunalul Buzau.
In considerentele deciziei, s-a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, notificarea se adreseaza persoanei juridice detinatoare a imobilului a carei restituire se cere.

Concluzionand ca in toate litigiile declansate in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 10/2001, competenta de solutionare a proceselor revine tribunalului in a carui raza teritoriala este situat sediul unitatii detinatoare, instanta de apel a retinut ca sediul unitatii detinatoare este situat pe raza teritoriala a Municipiului Buzau, sens in care competenta de solutionare a cererii revine Tribunalului Buzau.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul, iar prin decizia civila nr.8768 din 3 noiembrie 2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie,  Sectia Civila si de Proprietate Intelectual a admis recursul, a casat decizia Curtii de Apel Bucuresti si a trimis cauza aceleiasi instante pentru judecarea apelului declarat de reclamantul C.C.

Pentru a se pronunta astfel, instanta suprema a retinut ca, in speta, unitatea detinatoare in sensul dispozitiilor Legii nr.10/2001, este SC O. SA, cu sediul in Bucuresti.

Imprejurarea ca parte din imobilul a carui restituire se solicita, ar fi detinuta si de catre Municipiul Buzau, sens in care si aceasta unitate administrativ teritoriala ar avea calitate de unitate detinatoare, este irelevanta din punct de vedere al stabilirii competentei teritoriale, atat timp cat reclamantul a inteles sa sesizeze instanta in a carei circumscriptie teritoriala se gaseste sediul celeilalte unitati detinatoare, anume SC O. SA.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila, in apel dupa casare, a pronuntat decizia nr.506 din 7 noiembrie 2006, prin care a admis apelul formulat de reclamantul C.C., a desfiintat sentinta nr.989 din 28 octombrie 2003  si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucuresti, retinand incidenta dispozitiilor art. 129 alin. (6) si art. 57 alin. (1) C.proc.civ.
           
In contra acestei din urma decizii a declarat recurs SC O. SA, invocand motivul prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., critica vizand aspectul ca instanta de apel a apreciat in mod gresit dispozitiile legale si ca actiunea reclamantului este admisibila.
       
Verificand legalitatea deciziei recurate, in raport de criticile formulate, Curtea a constatat ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente :

Principiul disponibilitatii este  consacrat  in dispozitiile articolului 129 alin.(6) Codul de procedura civila si prevede ca, in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii judecatii.

Prin principiul disponibilitatii se intelege faptul ca partile pot determina nu numai existenta procesului prin declansarea procedurii judiciare si prin libertatea de a pune capat procesului inainte de interveni o hotarare pe fondul pretentiei supuse judecatii, ci si continutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual in privinta obiectului si a participantilor la proces, a fazelor si etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.

Reclamantul C.C. a depus la dosar, la termenul din 28 octombrie 2003, o cerere completatoare de chemare in judecata si a altor persoane, cerere asupra careia instanta de fond a omis  sa  se  pronunte, multumindu-se cu admiterea exceptiei inadmisibilitatii actiunii, incalcand astfel principiul disponibilitatii.

Or, in aplicarea principiului disponibilitatii, instanta era obligata sa se pronunte asupra tuturor cererilor formulate in proces.
Pe de alta parte, cadrul procesual este stabilit de catre reclamant, care mentioneaza in cererea de judecata persoanele cu care intelege sa se judece si obiectul cererii, adica ceea ce pretinde. Referitor la primul aspect, este de retinut ca instanta  nu  poate  introduce  din  oficiu  o  alta persoana in proces decat cele aratate de reclamant prin cerere.

Partile au insa  posibilitatea de a largi sfera subiectiva a procesului sub forma chemarii in judecata a altei persoane (art. 57-59 C. pr. civ.), chemarii in garantie (art. 60-63 C.proc.civ.) si aratarii titularului dreptului (art. 64-66 C.proc.civ.). Posibilitatea de a largi cadrul procesual o au si alte persoane sub forma interventiei voluntare (art. 49-56 C.proc.civ.).

Asa fiind, critica intemeiata pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, nu isi gaseste aplicabilitatea in speta, astfel ca recursul paratei a fost respins, ca nefondat, conform art.312 alin.(1) C.proc.civ.

---

     » Brevet de inventie aplicat in procesul de productie in afara unui cadru contractual 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 27-Sep-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Judecarea cauzei in absenta paratului care nu a fost legal citat. Nulitatea hotararii pronuntate 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 27-Sep-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere de retrocedare a unui imobil expropriat. Aplicarea dispozitiilor legii speciale 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 04-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil