Raspundere civila delictuala. Daune morale

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011

Tags: daune morale, prejudiciu, despagubiri, persoana stramutata



Legea nr. 221/2009
Cod civil, art. 998, art. 999
 
Repararea materiala a daunelor morale este justificata juridic atat la nivel de principiu, de prevederile art. 998-999 C.civ care folosesc termenul de prejudiciu, fara a distinge intre cel material si cel moral, cat si de unele dispozitii legale speciale ale Legii nr. 221/2009 care, prin art. 5 alin. (1) lit. a, reglementeaza in mod expres dreptul persoanelor care intra in sfera de reglementare a legii de a solicita „obligarea statului la acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit”.
Este adevarat ca in cazul daunelor morale, data fiind natura prejudiciului care le genereaza, nu exista criterii precise pentru determinarea lor, insa despagubirea baneasca acordata pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial nu poate fi refuzata prin invocarea unei imposibilitati de stabilire a unei corespondente exacte intre cuantumul acestei despagubiri si gravitatea prejudiciului pe care ar trebui sa-l repare.
Problema stabilirii despagubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinta psihica incercata de cel ce le pretinde. Ea presupune o apreciere si evaluare complexa a aspectelor in care vatamarile produse se exteriorizeaza si pot fi astfel supuse puterii de apreciere a instantelor de judecata.
Prin urmare, chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate in bani, atingerile aduse acestora imbraca forme concrete de manifestare, iar instanta are astfel posibilitatea sa aprecieze intensitatea si gravitatea lor si sa stabileasca daca si in ce cuantum, o suma de bani este potrivita pentru a repara prejudiciul moral produs.
 
I.C.C.J, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr.  6330 din 22 septembrie 2011.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Caras-Severin, reclamanta O.V.S. a chemat in judecata Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si a solicitat sa se constate caracterul politic al masurii administrative la care a fost supusa reclamanta si sa oblige paratul la plata sumei de 500.000 euro reprezentand despagubiri pentru daunele morale suferite.
    Prin sentinta civila nr. 561 din 1 ianuarie 2010, Tribunalul Caras-Severin a  admis in parte actiunea si a obligat  paratul sa plateasca reclamantei suma de 125.000 euro, echivalentul in lei la data efectuarii platii.
    Prima instanta a retinut  ca  reclamanta O.V.S., impreuna cu parintii sai, a fost stramutata prin Decizia MAI nr. 200/1951, din localitatea de domiciliu Nicolinti, in localitatea Cehul Silvaniei din Campia Baraganului, incepand cu data 18 iunie 1951 si pana la data de 8 martie 1956.
    Prin hotararea nr. 997/1990, emisa de  Comisia Judeteana Caras-Severin de aplicare a  Decretului - Lege nr.118/1990, s-a acordat reclamantei o indemnizatie lunara de 956 lei.
    Din declaratiile martorilor rezulta ca stramutarea avut consecinte negative pe plan psihic si fizic asupra reclamantei, fiind grav vatamata integritatea fizica si psihica a persoanei deportate.
    Totodata, la reintoarcerea in comunitate, persoanele deportate au fost in continuare izolate de restul localnicilor, gasindu-si foarte greu un loc de munca si acela inferior pregatirii, ori mult mai prost platit decat al altor persoane.
    Prin deportare, dreptul la imagine al deportatului si al intregii familii a fost grav afectat, acestia fiind exclusi din viata sociala si politica a comunitatii, accesul la educatie si la un loc de munca corespunzator pregatirii fiind deosebit de greu, ingreunand practic viata persoanei deportate si a membrilor familiei in societate sub toate aspectele.
    Fata de prejudiciile morale suferite de reclamanta, instanta  a apreciat ca suma de 125.000 euro reprezinta o echitabila despagubire.
    Impotriva acestei sentinte a declarat apel Statul Roman  prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat  de Directia Generala a Finantelor Publice Caras-Severin, iar prin decizia civila nr. 326/A din 7 octombrie 2010, Curtea de Apel Timisoara a admis apelul formulat si a schimbat in parte sentinta in sensul ca a obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 3000 euro cu titlu de despagubiri.
    Instanta de apel a avut in vedere urmatoarele considerente:
    Atingerile aduse prin incalcarea drepturilor nepatrimoniale – drepturilor la viata,  la integritate corporala si la sanatate, dreptul la libertate individuala, dreptul la viata personala,  la intimate si la liniste, la sensibilitate, la afectiuni si la dragoste,  dreptul la viata de familie, dreptul la cinste, la onoare, la demnitate, la prestigiu si la reputatie – cauzeaza sau pot cauza nu numai prejudicii materiale, cat si prejudicii morale.
    Un criteriu fundamental consacrat de doctrina si jurisprudenta in cuantificarea despagubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. Din acest punct de vedere,  stabilirea cuantumului unor asemenea despagubiri  implica fara indoiala si o doza de aproximare, insa instanta trebuie sa stabileasca un anumit echilibru intre prejudiciul moral suferit, care niciodata nu va putea fi inlaturat in totalitate, si despagubirile acordate, in masura sa permita celui prejudiciat anumite avantaje care sa atenueze  suferintele morale, fara a se ajunge insa in situatia  imbogatirii  fara just  temei.
    Si in termenii Conventiei Europene a Drepturilor Omului, criteriul echitatii in materia  despagubirilor morale are in vedere necesitatea ca persoana vatamata sa primeasca o satisfactie echitabila pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar in acelasi timp,  despagubirile sa nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului si nici venituri nejustificate pentru victime.
    Curtea de Apel a retinut ca la data solutionarii apelului erau aplicabile dispozitiile art. II din OUG nr. 62/2010 si a apreciat ca pentru prejudiciul moral  suferit de reclamanta, care  este  titulara   masurii deportarii,   suma  de 3.000  euro  este echitabila.
    Impotriva acestei decizii au declarat recurs atat reclamanta O.V.S., cat si paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
    1. Prin recursul formulat, intemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 Cpc., reclamanta arata ca prevederile OUG nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2010 sunt neconstitutionale, fiind constatate ca atare prin decizia Curtii Constitutionale nr. 1354 din 20 octombrie 2010 publicata in Monitorul Oficial nr. 761 din 15 noiembrie 2010.
2. In baza art. 304 pct. 9 Cpc., Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice formuleaza urmatoarele critici de nelegalitate:
Prin masura dislocarii si stabilirii de domiciliu obligatoriu, dispusa in 18 iunie 1951 – 8 martie 1956, se poate constata ca reclamanta a fost supus unor masuri administrative cu caracter politic si nu a suferit o condamnare.
Daunele morale sunt definite ca fiind atingerile aduse uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane, ele nefiind susceptibile de evaluare baneasca.
Pe de alta parte, acordarea daunelor morale nu se justifica avand in vedere faptul ca insasi drepturile prevazute si acordate, in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 reprezinta masuri cu caracter reparatoriu pentru persoanele care au fost persecutate din motive politice.
Totodata, suma acordata de instanta este nejustificata in raport de intinderea prejudiciului real suferit si de faptul ca daunele morale nu pot fi evaluate in bani.
Analizand decizia recurata in limita criticilor formulate prin recursurile declarate in cauza, Inalta Curte retine urmatoarele:
1. In ceea ce priveste criticile formulate sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, avand in vedere imprejurarea ca, prin decizia nr. 354/2010, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. I din OUG 62/2010 sunt neconstitutionale, Inalta Curte retine urmatoarele:
Situatia de fapt stabilita in fazele procesuale anterioare prin interpretarea probelor administrate si care, fata de dispozitiile art. 304 Cpc., nu mai pot fi reapreciate in faza de judecata a recursului, a relevat ca reclamanta O.V.S., impreuna cu mama sa au fost deportate in Campia Baraganului, incepand cu data 18 iunie 1951 si pana la data de 8 martie 1956.
Probele administrate au dovedit ca in cauza, prin masura administrativa dispusa, au fost lezate drepturi fundamentale ale omului, ca a existat o atingere a valorilor care definesc personalitatea umana, dreptul reclamantei la repararea prejudiciului produs de aceasta fiind incontestabil.
Cuantumul despagubirilor acordate trebuie sa respecte principiul proportionalitatii intre suma acordata cu acest titlu, durata si intensitatea prejudiciului incercat, pentru a nu se transforma intr-o sursa de imbogatire pentru reclamant.
De altfel, Legea nr. 221/2009 face referiri, in ceea ce priveste cuantumul despagubirilor acordate, la durata pedepsei privative de libertate, perioada de timp scursa de si condamnare si consecintele negative produse pe plan fizic, psihic si social, precum si masurile reparatorii acordate deja in baza Decretului-lege nr. 118/190. Aceleasi criterii urmeaza a fi avute in vedere, pentru identitate de ratiune, si in cazul masurilor administrative cu caracter politic.
In verificarea legalitatii deciziei recurate, prin aplicarea criteriilor de evaluare a daunelor acordate in raport de dovezile administrate in cauza, Inalta Curte urmeaza a avea in vedere imprejurarea ca reclamanta a fost deportata incepand cu data 18 iunie 1951 si pana la data de 8 martie 1956 si ca aceasta imprejurare a produs consecinte in viata reclamantei pe plan psihic, social si profesional, lezand valori nepatrimoniale ce tin de demnitate, de onoare, influentandu-i relatiile sociale si determinand in acest fel o suferinta psihica.
In lipsa unor cuantificari legale a daunelor prin actul normativ care recunoaste dreptul la acordarea lor, in respectarea principiului proportionalitatii si al criteriilor exemplificate, fata de perioada deportarii dispusa prin masura administrativa –  18 iunie 1951-8 martie 1956 – de suferintele fizice si psihice  incercate de reclamanta raportate la varsta acesteia la momentul deportarii, tinand seama si de consecintele produse ulterior in viata sa pe plan social si profesional, precum si de masurile reparatorii obtinute deja in temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990, Inalta Curte apreciaza ca suma de 33.000  euro reprezinta o justa despagubire pentru prejudiciul moral produs.
In consecinta, in temeiul art. 312 alin. (1) Cpc., raportat la art. 304 pct. 9 Cpc., Inalta Curte a admis recursul declarat de reclamanta si a modificat decizia recurata in sensul ca a obligat paratul  la plata catre reclamanta a sumei de 33.000  euro,  echivalentul in lei la data efectuarii platii.
2. In sustinerea nelegalitatii deciziei pronuntate de instanta de apel, recurentul formuleaza mai multe argumente si anume: daunele morale nu sunt susceptibile de evaluare baneasca; in conditiile Legii nr. 221/2009 numai persoanele care au suferit condamnari politice beneficiaza de dreptul la acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral incercat; masurile compensatorii obtinute de reclamant in baza Decretului-Lege nr. 118/1990, reprezinta o suma echitabila si rezonabila, suficienta pentru respectarea principiul proportionalitatii dintre prejudiciu si despagubire; cuantumul despagubirilor acordate de instanta de apel este mult prea mare fata de criteriile in raport cu care acesta se stabileste.
Critica vizand imposibilitatea de evaluare baneasca a daunelor morale nu este intemeiata.
Repararea materiala a daunelor morale este justificata juridic atat la nivel de principiu, de prevederile art. 998-999 C.civ care folosesc termenul de prejudiciu, fara a distinge intre cel material si cel moral, cat si de unele dispozitii legale speciale ale Legii nr. 221/2009 care, prin art. 5 alin. (1) lit. a, reglementeaza in mod expres dreptul persoanelor care intra in sfera de reglementare a legii de a solicita „obligarea statului la acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit”.
Este adevarat ca in cazul daunelor morale, data fiind natura prejudiciului care le genereaza, nu exista criterii precise pentru determinarea lor. Insa, despagubirea baneasca acordata pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial nu poate fi refuzata prin invocarea unei imposibilitati de stabilire a unei corespondente exacte intre cuantumul acestei despagubiri si gravitatea prejudiciului pe care ar trebui sa-l repare.
Problema stabilirii despagubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinta psihica incercata de cel ce le pretinde. Ea presupune o apreciere si evaluare complexa a aspectelor in care vatamarile produse se exteriorizeaza si pot fi astfel supuse puterii de apreciere a instantelor de judecata.
Prin urmare, chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate in bani, atingerile aduse acestora imbraca forme concrete de manifestare, iar instanta are astfel posibilitatea sa aprecieze intensitatea si gravitatea lor si sa stabileasca daca si in ce cuantum, o suma de bani este potrivita pentru a repara prejudiciul moral produs.
Este, de asemenea, nefondata si critica prin care recurentul sustine ca, in conditiile Legii nr. 221/2009, numai persoanele care au suferit condamnari politice beneficiaza de dreptul la acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral incercat, nu si cele care au facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic.
In mod expres, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 include printre beneficiarii masurilor pe care le reglementeaza si persoanele care au facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic.
Este indiscutabil in cauza, fiind stabilit prin probele administrate si care, fata de prevederile art. 304 Cpc. nu mai pot fi reevaluate in faza de judecata a recursului, ca reclamanta O.V.S., impreuna cu mama sa au fost deportate in Campia Baraganului, incepand cu data 18 iunie 1951 si pana la data de 8 martie 1956 in baza deciziei nr. 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne.
Art. 3 alin. (1) lit. e din Legea 221/2009 enumera printre masurile administrative cu caracter politic si decizia nr. 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne, astfel incat, fata de continutul acestui text legal si de cel al art. alin. 1 din acelasi act normativ, in mod legal instanta de apel a constatat dreptul reclamantei care a facut obiectul unei masuri administrative cu caracter politic de a beneficia de acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Nici critica prin care se sustine ca masurile compensatorii de care reclamanta beneficiaza in baza Decretului-Lege nr. 118/1990, reprezinta o suma echitabila si rezonabila, suficienta pentru repararea prejudiciului suferit nu poate fi primita.
Prin hotararea nr. 997 din 19 septembrie 1990 a Comisiei Judetene Caras-Severin de aplicare a Decretului-Lege nr. 118/1990 s-a stabilit in favoarea reclamantei o indemnizatie lunara de 956 lei.
Insa, art. 5 alin.(1) lit. a din Legea 221/2009 instituie obligatia instantelor de a tine seama la stabilirea cuantumului acordat cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul moral de masurile reparatorii deja acordate in temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990, fara insa a limita acest cuantum la cel al sumelor deja acordate prin respectivul decret, astfel incat critica formulata nu este intemeiata.
In ceea ce priveste criticile formulate de parat sub aspectul cuantumului despagubirilor acordate reclamantei, fata de considerentele expuse anterior in analiza motivelor de recurs formulate de reclamanta sub acelasi aspect, Inalta Curte apreciaza aceste critici ca fiind nefondate, astfel incat in temeiul art. 312 alin. (1)  Cpc., a respins, ca nefondat, recursul formulat de parat.

---

     » Expropriere pentru utilitate publica. Data de la care se stabilesc despagubirile datorate ca efect al exproprierii 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Refuzul primarului de a angaja asistentul personal al persoanei cu handicap.Apararea primarului privind lipsa fondurilor 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 07-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Obligatii asumate prin act aditional la contractul de munca 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 07-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere intemeiata pe dispozitiile art. 2811 C.pr.civ. prin care se solicita reactualizarea unei sume de bani acordata ca despagubiri 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 28-Sep-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Imobil preluat in mod abuziv si vandut in baza Legii nr. 112/1995. Cerere de acordare a despagubirilor 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 28-Sep-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil