Raspunderea pentru fapta prepusului. Temeiurile nasterii raportului de prepusenie

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 27-Sep-2011

Tags: obligatii, raspundere civila, fapta ilicita, prejudiciu, raport de prepusenie, despagubiri



Raportul de prepusenie nu este dat numai de relatiile de munca ori de prestari servicii materializate prin contracte specifice, ci si de raporturile efective din momentul savarsirii faptei ilicite.
Astfel, esential este ca in acel moment faptuitorul sa se afle sub indrumarea si autoritatea persoanei a carei raspundere in garantie va fi angajata in intelesul art. 1000 alin.(3) Cod civil, chiar daca acea persoana era alta decat cea la care acel faptuitor era angajat din punct de vedere formal.
 
ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 1529 din 6 martie 2008

C.civ., art. 1000 alin.(3)

La 27 iulie 2004 G.C. a chemat in judecata pe paratii S.G.S. si S.C. A. S.R.L. pentru a fi obligati la plata sumei de 3.000 Euro daune materiale, 300 Euro lunar cu titlu de despagubiri civile periodice cu incepere de la 10 iunie 2004 si 350.000 Euro daune morale.

Ulterior reclamanta a majorat catimea daunelor materiale la 300 milioane lei, a despagubirilor periodice la 15 milioane lei si a daunelor morale la 14 miliarde lei.

Tribunalul Brasov a recunoscut prin incheiere, pe cale incidentala, sentinta penala definitiva pronuntata de Judecatoria orasului Gyor din Ungaria la 18 iunie 2004, prin care s-a constatat ca paratul S.G.S. s-a facut vinovat pentru infractiunea de accident rutier din culpa savarsita in localitatea Hegyeshalom din Ungaria, avand ca rezultat invaliditatea perena cauzata reclamantei G.C. Paratul, in calitate de sofer, a pornit autobuzul tip Volvo cu usile deschise fara a se asigura ca a luat sfarsit urcarea si coborarea pasagerilor, conditii in care reclamanta G.C. a cazut din autobuz, ale carui roti din spate au trecut peste piciorul stang al reclamantei, ceea ce a determinat
amputarea ulterioara a acelui picior la nivelul treimii mijlocii a coapsei.
 
Tribunalul Brasov, prin sentinta civila nr. 15/S/2006, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata S.C. A. S.R.L. si a admis in parte actiunea civila introdusa de reclamanta G.C., obligand in solidar pe paratii S.G.S. si S.C. A. S.R.L. sa plateasca reclamantei suma de 215.354.000 lei ROL si echivalentul a 20.000 forinti cu titlu de daune materiale, suma de 15.000.000 lei ROL lunar cu incepere de la 10 iunie 2004 cu titlu de despagubiri civile periodice, suma de 2 miliarde lei ROL cu titlu de daune morale.
 
Toate partile au declarat apel.
 
Curtea de Apel Brasov, a pronuntat decizia civila nr. 273/AP din 12 decembrie 2006, prin care a admis apelurile si a schimbat in parte sentinta primei instante in sensul ca, pastrand celelalte dispozitii ale sentintei atacate, a redus cuantumul despagubirilor periodice lunare de la 1500 RON la 800 RON si a majorat cuantumul daunelor morale de la 200.000 RON la 1.000.000 RON.
 
Impotriva deciziei instantei de apel au declarat recurs reclamanta  si parata S.C. A. S.R.L.
 
Reclamanta a cerut modificarea deciziei recurate in sensul stabilirii daunelor morale la cuantumul cerut, scop in care a sustinut ca suma acordata in apel este consecinta unei nelegalitati in sensul definit prin art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
 
Parata S.C. A. S.R.L. a invocat cazul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct.9 C.proc.civ., sustinand ca instantele au incalcat prevederile art. 1000 alin.(3) din C.civ., care defineste prepusenia prin criteriul raportului de subordonare dintre comitent si prepus, raport care nu a existat intre parati la data producerii faptului cauzator de prejudicii. La acel moment, paratul S.G.S. era angajatul S.C. T. S.A., care a efectuat transportul in cauza in calitatea sa de prestator catre S.C. A. S.R.L., calitate izvorata din contractul de prestari servicii intervenit intre mentionatele societati comerciale.
 
Ca urmare, calitatea procesuala pasiva apartine angajatorului persoanei care a savarsit fapta delictuala, astfel ca S.C. A. S.R.L. nu poate fi parte in acest proces.

Recursurile au fost respinse in temeiul art. 312 alin.(1) C.proc.civ.
Cu privire la recursul formulat de reclamanta, Curtea a retinut urmatoarele :

Majorand cuantumul daunelor morale, instanta de apel a avut in vedere, asa cum rezulta explicit din motivarea hotararii atacate, prejudiciul moral deosebit constand in dureri fizice si suferinte psihice cu greu cuantificabile, generate reclamantei de accident si consecintele acestuia: renuntarea la o viata de familie normala, imposibilitatea de a avea copii, dificultatile in participarea la evenimente normale in viata unei persoane, incluzand importantul prejudiciu de agrement si estetic.

Diferenta dintre valoarea acordata a daunelor morale si cea sustinuta de reclamanta nu este rezultatul lipsei temeiului legal, incalcarii legii ori gresitei aplicari a legii in sensul reglementat prin art. 304 pct. 9 C.proc.civ., ci sunt consecinta exclusiva a interpretarii probelor si evaluarii intinderii prejudiciului de catre instanta de apel ca operatiuni de introspectie si vointa psihologica ale judecatorilor din apel.

Cu alte cuvinte, cuantificarea reparatiei daunelor morale pe baza unor criterii corecte constituie chestiuni de fapt, iar criticile in contra acesteia, sunt critici de netemeinicie, care insa nu mai constituie motiv de recurs dupa intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 138/2000, data la care a fost abrogat pct. 11 al art. 304 C.proc.civ.

   In ceea ce priveste recursul declarat de parata S.C. A. S.R.L., s-au
retinut urmatoarele :

Este adevarat ca paratul S.G.S. era angajatul S.C. T. S.A., firma care, in raport cu parata S.C. A. S.R.L., avea calitate de caraus, izvorata dintr-un contract de prestari servicii intervenit intre cele doua societati.
 
Invocata inexistenta a raportului de prepusenie este numai un aspect pur formal.
 
In realitate, prepusenia nu este data numai de relatiile de munca ori de prestari servicii materializate   prin   contracte  specifice,  ci  si  de   raporturile efective din momentul savarsirii faptei ilicite.
 
Astfel, esential este ca in acel moment faptuitorul sa se afle sub indrumarea si autoritatea persoanei a carei raspundere in garantie va fi angajata in intelesul art. 1000 alin.(3) Cod civil, chiar daca acea persoana era alta decat cea la care acel faptuitor era angajat din punct de vedere formal.
 
Este ceea ce instantele au constatat in cauza de fata in urma administrarii si analizarii unui probatoriu pe deplin lamuritor, care atesta clar existenta unor raporturi dintre parati, similare raporturilor de munca.

Ca urmare, nu este intemeiata sustinerea referitoare la lipsa calitatii procesuale a S.C. A. S.R.L. 
In raport cu toate cele ce preced, in temeiul art. 312 alin.(1) C.proc.civ., recursurile au fost respinse ca nefondate.

---

     » Raspundere civila delictuala. Daune morale 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere de aplicare amenda civila. Legea nr. 10/2001. Competenta 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Raspundere contractuala. Redeventa stabilita in contract de concesiune. 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Expropriere pentru utilitate publica. Data de la care se stabilesc despagubirile datorate ca efect al exproprierii 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Partajul bunurilor in conditiile existentei unei incheieri de admitere in principiu. Obligatia instantei de a se raporta la o asemenea incheiere 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 08-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil