Raspunderea statului pentru condamnarea nelegala. Daune materiale si morale

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 27-Sep-2011

Tags: drept civil, raspunderea statului, cuantumul daunelor morale si materiale, criterii de evaluare



Datorita naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exacta, in bani, a daunelor morale nu este posibila, intinderea despagubirilor realizandu-se prin apreciere, raportat la elementele de fapt.
Astfel, nu poate fi sustinuta ideea unui prejudiciu efectiv si a beneficiului nerealizat in cazul daunelor morale, unde prejudiciul se localizeaza la nivelul valorilor personalitatii umane, al suferintelor fizice si psihice.
Criteriile legale  se regasesc in dispozitiile art. 505 alin.(1)  Cod procedura penala si au in vedere durata privarii de libertate, consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate.
 
 ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 1481 din 5 martie 2008

Constitutie : art. 48 alin.(3)
Cod procedura penala : art. 504, art. 505 alin.(1)

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a V-a Civila sub nr. 4823/2005, reclamanta P.Z. a chemat in judecata Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand instantei sa dispuna repararea pagubei suferite in urma condamnarii pe nedrept a defunctului sau sot, P.N., la pedeapsa de 25 ani de temnita grea pentru infractiunea de uneltire contra ordinii sociale (prevazuta de art. 209 pct. 2 lit. b Cod penal anterior, cu aplicarea art. 31 din Cod penal anterior), la 15 ani detentie grea pentru savarsirea infractiunii de activitate intensa contra clasei muncitoare si a miscarii revolutionare (prevazuta de art. 1931 alin. 3 si alin. 4 din Codul penal anterior) si confiscarea totala a averii, dispusa prin sentinta nr. 241 din 16 decembrie 1957 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militara si decizia nr. 57 din 22 februarie 1958 a Tribunalului Suprem – Colegiul militar, prin obligarea paratului la plata sumei de 5.000.000 RON.

S-a aratat ca prin decizia nr. 145 din 26 aprilie 2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie a hotarat admiterea recursului in anulare declarat de Procurorul General de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie impotriva sentintei nr. 241 din 16 decembrie 1957 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militara si deciziei nr. 57 din 22 februarie 1958  a Tribunalului Suprem, Colegiul militar, casand hotararile atacate cu privire la mai multi inculpati printre care si P.N., dispunand achitarea acestuia pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 1931 alin. 3 si alin. 4 din Cod penal anterior, in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala precum si inlaturarea pedepsei complementare a confiscarii totale a averii.

Reclamanta a mai aratat ca sotul sau, P.N. a fost o personalitate a vremurilor sale, realizarile sale in plan profesional fiind impresionante: acesta a fost consilier juridic, avocat la Baroul Ilfov pana in 1945, licentiat in drept si filozofie, consilier in Consiliul Judetean Ilfov, deputat al Partidului Conservator in Parlamentul Romaniei, a facut parte din consiliile de administrare ale unor intreprinderi economice si presedinte al unor societati de interes national, director general la Editura Gutenberg, fondator al revistei Ghilotina (1915), fondator al ziarului Arena din Iasi, redactor la Revista Flacara (1920-1921), a infiintat si finantat ziarul „Latinul”, a fost membru al Societatii Scriitorilor Romani, a avut colaborari publicistice cu „Epoca”, „Latinul”, „Flacara”, „Steagul”, „Ghilotina”, „Gazeta Tribunalelor” si altele, a fost autor al mai multor lucrari de filozofie, parapsihologie, al unor apreciate publicatii in domeniul literar si stiintific si volume de proza.

Dupa eliberarea din detentie, lipsurile materiale au facut imposibila continuarea muncii sale de o viata, neavand bani pentru publicarea cartilor sale.

Ulterior, reclamanta a depus cerere precizatoare, evaluand daunele materiale la suma de 70.380 lei, reprezentand cuantificarea prejudiciului conform art. 1084 Cod civil. S-a aratat ca acest prejudiciu reprezinta echivalentul salariului mediu net pentru luna martie 2006 (828 lei), salariu calculat pentru perioada echivalenta detentiei. Restul despagubirilor solicitate reprezinta daune morale aferente atat perioadei de detentie, cat si consecintelor pe care acestea le-a avut in plan profesional si personal.

Prin sentinta civila nr. 1307 din 3 noiembrie 2006, Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a Civila a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, a admis in parte actiunea si in consecinta, a obligat paratul la plata sumei de 350.000 lei, cu titlu de daune.

Pentru pronuntarea acestei solutii, prima instanta a retinut pe aspectul legitimarii procesuale a reclamantei, ca aceasta este dovedita in cauza, fata de dispozitiile art. 506 alin.(2) C.p.p. (care dau posibilitatea continuarii sau pornirii actiunii, dupa moartea persoanei indreptatite, de catre persoanele care se aflau in intretinerea sa), de art. 4 din Decretul - Lege nr. 118/1990 (referitoare la drepturile sotului supravietuitor al fostului detinut politic) si in raport de jurisprudenta C.E.D.O.

In privinta fondului cauzei, s-a constatat ca prin decizia nr. 145 din 26 aprilie 2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in anulare impotriva sentintei Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militara si a deciziei Tribunalului Suprem, Colegiul militar, dispunand, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.p.p., achitarea lui P.N. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 209 pct. 1 si art. 1931 alin.(3) din Codul penal anterior, precum si inlaturarea pedepsei complementare a confiscarii totale a averii.

S-a retinut ca, prin condamnarile pentru care s-a pronuntat ulterior o hotarare definitiva de achitare s-a cauzat persoanei vatamate un prejudiciu nepatrimonial ce a constat in consecintele daunatoare neevaluabile in bani ce au rezultat din atingerile si incalcarile dreptului personal nepatrimonial la libertate, cu consecinta inclusiv a unor inconveniente de ordin fizic datorate pierderii confortului, fiind afectate totodata acele atribute ale persoanei care influenteaza relatiile sociale - onoare, reputatie – precum si cele care se situeaza in domeniul afectiv al vietii umane – relatiile cu prietenii, apropiatii, vatamari care isi gasesc expresia cea mai tipica in durerea morala incercata de victima.

Lipsirea de libertate a avut repercusiuni si in planul vietii private si profesionale a persoanei condamnate din motive politice, inclusiv dupa momentul eliberarii, fiindu-i afectate datorita conditiilor istorice anterioare anului 1989 viata familiala, imaginea si chiar sursele de venit.
Fiind intrunite elementele raspunderii civile instituite de art. 504 C.p.p. si art. 48 alin.(3) din Constitutie, s-a retinut ca se impune repararea integrala de catre stat a pagubei suferite, ceea ce presupune in principiu inlaturarea tuturor consecintelor daunatoare ale acesteia, in scopul repunerii, pe cat posibil, in situatia anterioara a victimei.

In privinta cuantumului despagubirilor, s-a apreciat ca in materia daunelor morale, principiul repararii integrale a prejudiciului nu poate avea decat un caracter aproximativ, avand in vedere natura neeconomica a acestor daune, imposibil de echivalat baneste. In schimb, poate fi acordata victimei o indemnitate cu caracter compensatoriu, dar ceea ce trebuie evaluata in realitate, este despagubirea care vine sa compenseze prejudiciul, iar nu prejudiciul ca atare.

S-a constatat ca satisfactia echitabila pretinsa cuprinde in speta, doua componente: reparatia daunelor materiale si o compensatie pentru prejudiciul moral, acesta din urma neputand fi disociat de cel material, intrucat au conditii cauzale asemanatoare. Ca atare, tribunalul a apreciat ca se impune stabilirea unei despagubiri globale, fara a se distinge intre cele doua feluri de prejudicii.

In stabilirea cuantumului, s-a avut in vedere faptul ca, pe de o parte, orice arestare si inculpare pe nedrept produc celor in cauza suferinte pe plan moral, social si profesional, ca astfel de masuri lezeaza demnitatea, onoarea si pe de alta parte, in concret, s-a tinut seama de personalitatea lui P.N., care s-a remarcat prin multiple realizari, atat in domeniul artistic, cat si in cel stiintific.

A fost avuta in vedere de asemenea, imprejurarea ca in comunitatea din care facea parte, acesta era cunoscut ca o persoana deosebita, iar prin condamnarea abuziva, a fost lipsit de posibilitatea de a continua activitatile anterioare si de a obtine venituri corespunzatoare.
Drept urmare, in stabilirea intinderii daunelor, luandu-se in considerare consecintele negative suferite, pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, cuantumul sumei pretinse a fost gasit justificat numai in parte. Dandu-se eficienta criteriului unei satisfactii suficiente si echitabile, cererea a fost admisa pentru suma de 350.000 lei.

Impotriva sentintei au declarat apel ambele parti.

Reclamanta a criticat solutia aratand ca tribunalul nu a avut in vedere atingerea adusa prestigiului profesional, fata de imprejurarea ca arestarea lui P.N. s-a dispus pentru fapte incompatibile cu natura profesiei de avocat a acestuia. De altfel, dupa eliberarea din penitenciar, situatia profesionala a acestuia s-a schimbat in mod radical, prin imposibilitatea desfasurarii de activitati juridice.
Desi instanta a considerat ca este indreptatita repararea integrala a prejudiciului, nu a reusit sa-l cuantifice si sa-l aprecieze in mod just, cuantumul daunelor fiind unul derizoriu.

Ministerul Finantelor Publice a sustinut caracterul nelegal al solutiei, sub aspectul recunoasterii calitatii procesuale active a reclamantei si al intinderii despagubirilor acordate, pretinzand nesocotirea dispozitiilor art. 504-506 C.proc.civ.

In faza apelului probatoriul a fost suplimentat, la solicitarea reclamantei administrandu-se proba cu inscrisuri si cea testimoniala.
Prin decizia nr. 301 din 2 mai 2007,Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a Civila a respins ambele apeluri ca nefondate.
Cu referire la calitatea procesuala activa a reclamantei, s-a constatat ca aceasta a fost corect apreciata de prima instanta, fata de dispozitiile art. 506 alin.(2) C.p.p., care dau posibilitatea promovarii unei asemenea actiuni, dupa moartea celui indreptatit, persoanei care se afla in intretinerea acestuia.

De asemenea, faptul ca instanta a acordat o suma globala cu titlu de despagubiri, fara a disocia prejudiciul material de cel moral, a fost gasit justificat de perioada lunga de timp scursa, care a generat imposibilitatea determinarii veniturilor pe care le obtinea victima inainte de condamnare.

Criticile reclamantei, concentrate pe aspectul intinderii despagubirilor, considerate insuficiente, au fost apreciate nefondate, in conditiile in care prejudiciul real adus victimei prin neexecutarea profesiei nu a putut fi probat. Desfasurarea activitatii de avocat, ca profesie liberala, nu a permis determinarea cu exactitate a veniturilor care ar fi putut fi realizate, avand in vedere ca veniturile obtinute de avocati au caracter aleatoriu.

S-a apreciat ca suma acordata de prima instanta are caracter rezonabil, tinand seama de situatia juridica a victimei.
Impotriva deciziei au declarat recurs ambii apelanti.

1. Prin recursul exercitat, reclamanta a criticat decizia sub urmatoarele aspecte:

  Hotararea este lipsita de temei legal, intrucat nu a tinut seama, in  evaluarea prejudiciului cauzat, de daunele provocate in perioada detentiei cat si de consecintele ireparabile pe care hotararea de condamnare le-a lasat asupra intregii vieti, analiza in cadrul careia o atentie deosebita trebuia acordata calitatii persoanei prejudiciate, anterior savarsirii erorii judiciare.

In mod inexplicabil instanta de apel stabileste identic cu instanta de fond daunele provocate, desi aprecierea unui prejudiciu de natura nepatrimoniala are o doza de aproximare, lasata la latitudinea judecatorului.

In acest context, aproximarea identica cu cea a instantei de fond creeaza suspiciuni asupra modului de analiza a prejudiciului nepatrimonial, cu atat mai mult cu cat in apel au fost administrate probe noi, de natura sa confirme amplitudinea prejudiciului.

Hotararea instantei de apel nu a facut niciun fel de referire la faptul ca prejudiciul consta totodata in atingerea adusa prestigiului profesional, in raport de imprejurarea ca masura arestarii s-a dispus pentru fapte care au atras imposibilitatea exercitarii profesiei de avocat.
 Perioada detentiei a avut repercusiuni negative asupra starii de sanatate, generand suferinte fizice care ar putea fi inlaturate prin acordarea de despagubiri banesti.

In consecinta, desi instanta de apel a gasit indreptatita solicitarea de reparare a prejudiciului, nu a oferit o analiza suficienta asupra cuantumului acestuia, pastrarea solutiei instantei de fond fiind inexplicabila, mai ales raportat la materia daunelor morale.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

     2. Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice a sustinut gresita apreciere a incidentei in cauza a dispozitiilor art. 504-506 C.p.p., desi temeiul unei astfel de actiuni nu putea fi reprezentat decat de dispozitiile art. 94-96 din Legea nr. 303/2004, in functie de care actiunea era tardiva.

In plus, reclamanta nu a facut dovada calitatii sale procesuale active, instantele interpretand gresit dispozitiile art. 506 alin. (2) C.p.p., care i-ar fi dat reclamantei indreptatirea sa promoveze actiunea.

Cu privire la cele doua recursuri declarate in cauza, Inalta Curte  a constatat urmatoarele:

1). Recursul reclamantei este nefondat.
Pretinzand nelegalitatea solutiei, recurenta invoca in realitate, elemente de fapt relevate de probele administrate in cauza, de natura sa conduca, in aprecierea acesteia, la un alt cuantum al despagubirilor.

Situatia de fapt, privind arestarea, condamnarea si ulterior, achitarea lui P.N., personalitatea marcanta a acestuia au fost stabilite de instantele fondului, pe baza acestor elemente realizandu-se cuantificarea daunelor.

Au fost avute in vedere de asemenea, contrar sustinerii recurentei, consecintele pe care le-a avut condamnarea asupra victimei pe plan
profesional, inclusiv imposibilitatea exercitarii activitatii de avocat.

Sub acest aspect insa, s-a retinut ca prejudiciul material, constand in veniturile pe care P.N. nu le-a mai realizat in calitate de avocat, nu pot fi stabilite distinct, ele facand obiectul unei aprecieri globale si al cumulului cu despagubirile morale.

Rationamentul instantei este just, avand in vedere pe de o parte, natura liberala a profesiei de avocat, pe de alta parte, intervalul mare de timp scurs de la data condamnarii, ceea ce a generat, sub aspect probatoriu, imposibilitatea stabilirii veniturilor pe care le obtinea victima inainte de condamnare si ca atare, pierderea suferita si beneficiul nerealizat.

Desi sustine caracterul nelegal al solutiei, recurenta nu este in masura sa indice textele de lege care au fost nesocotite la adoptarea hotararilor.

Aceasta, in conditiile in care criteriile legale ce se regasesc in dispozitiile art. 505 alin.(1) C.p.p., care au constituit fundamentul cererii de chemare in judecata au in vedere durata privarii de libertate, consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate, elemente de care instantele fondului au tinut seama.

De altfel, recurenta sustine in mod contradictoriu, pe de o parte, ca stabilirea unui prejudiciu de natura nepatrimoniala are o doza de aproximare, lasata la aprecierea judecatorului, pentru ca apoi, sa nege aceasta putere de aproximare instantei de apel.

Or, imprejurarea ca instanta de apel a considerat ca nivelul daunelor a fost corect stabilit de prima instanta a fondului nu inseamna, astfel cum s-a pretins, ca a lipsit propria analiza pe acest aspect.

Probele suplimentare administrate in faza apelului nu au fost de natura sa conduca la stabilirea altei situatii de fapt, ci doar sa confirme intrunirea cerintelor angajarii raspunderii statului pentru condamnarea nelegala, cu toate consecintele negative pe care le-a atras asupra victimei, pe plan personal si profesional .

Critica recurentei legata de aprecierea subiectiva a judecatorului asupra intinderii despagubirilor, indeosebi a celor de natura morala, nu poate fi primita asadar, intrucat, in absenta unor criterii pe baza carora sa se realizeze o cuantificare obiectiva a acestor despagubiri, trebuie recunoscuta puterea de apreciere a judecatorilor fondului pe acest aspect.

Jurisprudenta are, in aceasta materie, putere creatoare, fiind chemata sa se pronunte in conditiile in care dispozitiile legale nu ofera criterii stricte de cuantificare a daunelor.

De altfel, fara sa nege acest drept al instantelor de fond, recurenta critica faptul ca aprecierea subiectiva a judecatorului nu se suprapune cu nivelul pretentiilor formulate de aceasta.

Or, in situatia daunelor morale, datorita naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exacta, in bani, a acestora nu este posibila, intinderea despagubirilor realizandu-se prin apreciere, raportat la elementele de fapt.

Tot astfel, nu poate fi sustinuta ideea unui prejudiciu efectiv si a beneficiului nerealizat in cazul daunelor morale, unde prejudiciul se localizeaza la nivelul valorilor personalitatii umane, al suferintelor fizice si psihice.

In consecinta, pentru considerentele expuse, criticile de nelegalitate formulate cu referire la dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. au fost gasite nefondate, recursul reclamantei a fost respins ca atare.

2). Recursul Statului Roman, prin Ministerul Finantelor Publice a fost exercitat cu incalcarea dispozitiilor art. 301 C.proc.civ., respectiv, cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotararii.

Astfel, potrivit actului procedural, comunicarea hotararii catre parat s-a realizat la 15 iunie 2007, cererea de recurs fiind transmisa prin posta la 6 iulie 2007.

Rezulta, fata de dispozitiile art. 102 alin. (1) si ale art. 101 alin. (1) C.proc.civ., ca exercitarea caii de atac s-a facut cu depasirea termenului defipt de lege.

In consecinta, recursul paratului a fost respins ca tardiv declarat.

---

     » Raspundere civila delictuala. Daune morale 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere de desbagubire pentru imobilul expropriat 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Actiune de divort. Instanta competenta in lipsa unui domiciliu comun al sotilor 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Solicitare pe cale de ordonant presidentiala.Suspendarea masurii complemetare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce  
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere de aplicare amenda civila. Legea nr. 10/2001. Competenta 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil