Restituirea taxei pe valoarea adaugata.

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 09-Dec-2011

Tags: deducere TVA, drept fiscal, drept comercial, taxa pe valoare adaugata



Decizia nr. 4604 din 6 octombrie 2011
 
 
Nota: Instanta a avut in vedere dispozitiile Codului fiscal aflate in vigoare in perioada pentru care reclamanta a solicitat restituirea taxei pe valoarea adaugata.
Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1850/2004, a fost abrogat de Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3512/2008, privind documentele financiar-contabile, publicat in M.Of. nr. 870 din 23/12/2008.
 
 
Prin actiunea inregistrata sub nr.3821/110 din 3.07.2009, si ulterior precizata, reclamanta S.C. MI S.R.L. a solicitat, in contradictoriu cu Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala a Finantelor Publice Bacau, anularea deciziei nr.278 din 16.03.2009 de respingere a contestatiei administrative; anularea deciziei de impunere  nr.7391/734 din 29.12.2008 si a raportului de inspectie fiscala nr. 7383/29.12.2008 emise de Activitatea de inspectie fiscala Bacau pentru suma de 856.197 lei din care: 792.431 lei reprezinta taxa pe valoarea adaugata la facturile fiscale mentionate in actiune; 63.766 lei reprezinta taxa pe valoarea adaugata la facturile fiscale depuse la termenul din 28.01.2010.
    La data de 20.08.2010 reclamanta a formulat o cerere de renuntare la capatul de cerere privind restituirea taxei pe valoarea adaugata  pentru perioada 1.01.2003 – 31.12.2003, precizand ca solicita restituirea taxei aferente perioadei 1.01.2004 – 29.02.2004, in suma de 815.023,35 lei. la care se adauga suma de 133.172 lei recunoscuta prin raportul de inspectie fiscala, rezultand o suma totala solicitata a-i fi restituita de 948.195,35 lei.
    Prin Sentinta civila nr.153 din 25 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bacau Sectia comerciala de contencios administrativ si fiscal a respins actiunea reclamantei ca neintemeiata.
    Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele considerente:
     In urma solicitarii de restituire a soldului sumei negative de taxa pe valoarea adaugata  formulata pentru luna februarie 2004 pentru suma de 917.051 lei,  reclamanta a fost supusa unei inspectii fiscale care a cuprins taxa pe valoarea adaugata pe perioada 1.01.2003 – 29.02.2004.  Pentru anul 2003 inspectia fiscala a avut loc in luna noiembrie 2008 la sediul Directiei Generale a Finantelor Publice Dambovita  - intrucat documentele financiar contabile pentru aceasta perioada fusesera ridicate de organele de politie judiciara din cadrul Parchetului National Dambovita inca din anul 2004 - si in luna decembrie 2008, la sediul reclamantei. Rezultatele inspectiei fiscale au fost cuprinse in raportul de inspectie fiscala inregistrat la Directia Generala a Finantelor Publice Bacau – Activitatea de inspectie fiscala sub nr.7383/29.12.2008.
    Deoarece reclamanta nu a pus la dispozitia organului de inspectie fiscala documentele financiar contabile aferente perioadei 1.01.2004-29.02.2004 (facturile fiscale, avize de insotire a marfi, chitante, documente de banca si casa, contracte etc.), ci doar note contabile, jurnale de vanzari si balantele de verificare pentru lunile ianuarie  si februarie 2004,  a fost emisa dispozitia nr. 7079/8.12.2008 privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala prin care reprezentantului reclamantei i s-a solicitat prezentarea acestor documente. Ca raspuns la aceasta solicitare, reclamanta a sustinut ca documentele financiar contabile aferente perioadei 1.01.2004-31.12.2006 au fost ridicate de fostul administrator C. I. in vederea efectuarii unui audit  si pana la data revocarii sale din functie, 10.11.2008, nu le-a restituit societatii.
    In lipsa documentelor financiar contabile organul de inspectie fiscala a respins exercitarea de catre reclamanta a dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata contabilizata, retinand nerespectarea dispozitiilor art. 145 alin. 8 lit. a) din Codul fiscal.
    In ceea ce priveste soldul sumei negative a taxei pe valoarea adaugata, la data de 29.02.2004, reclamanta a contabilizat suma de 1.141.676 lei, iar organul de inspectie fiscala suma de 133.172 lei. La rambursare reclamanta a solicitat suma de 917.051 lei, respinsa de organul de inspectie fiscala; taxa pe valoarea adaugata stabilita suplimentar de organul fiscal este de 91.453 lei.
    Curtea a retinut ca limitele investirii instantei de contencios administrativ, in temeiul art.218 alin.2 din Codul de procedura fiscala, sunt cele in care a fost formulata contestatia administrativa, respectiv suma de 897.116 lei  reprezentand taxa pe valoarea adaugata deductibila pentru lunile ianuarie si februarie 2004. Prin urmare, suma de 133.172 lei  nu poate face obiectul cenzurii instantei.
    Prima instanta a considerat ca, in cauza, documentele financiar contabile aferente perioadei ianuarie-februarie nu pot fi considerate ca fiind pierdute, sustrase sau distruse. In urma dispozitiei nr.7079 din 8.12.2008 prin care organele de inspectie fiscala au solicitat reclamantei sa prezinte documentele financiar contabile, societatea a sustinut  ca aceste documente au fost ridicate de catre fostul asociat administrator CI in vederea efectuarii unui audit, fara a preciza insa cand anume au fost ridicate aceste documente. Se prezuma ca posibilitatea ca documentele financiar contabile sa fi fost luate de acest asociat dateaza din perioada cat C. V. a fost asociatul unic si administratorul societatii, respectiv perioada martie 2007 – noiembrie 2008.
    Pe de alta parte, Curtea a constatat ca reconstituirea documentelor financiar-contabile se face potrivit unei anumite proceduri initiata, in 24 de ore de la constatare, de orice persoana care constata pierderea, sustragerea sau distrugerea unor documente justificative sau contabile are obligatia sa aduca la cunostinta, in scris, in termen de 24 de ore de la constatare. Apoi, este necesar ca, in  cel mult 3 zile de la primirea comunicarii, administratorului societatii (in calitate de conducator al unitatii) sa incheie un proces-verbal, care sa cuprinda: datele de identificare a documentului disparut; numele si prenumele persoanei responsabile cu pastrarea documentului; data si imprejurarile in care s-a constatat lipsa documentului respectiv.
Reconstituirea documentelor se face pe baza unui „dosar de reconstituire”, intocmit separat pentru fiecare caz, care  trebuie sa contina toate lucrarile efectuate in legatura cu constatarea si reconstituirea documentului disparut, iar documentele reconstituite vor purta in mod obligatoriu si vizibil mentiunea "duplicat" (Ordinul nr.1850/22004 si cel in vigoare la data emiterii facturilor, Ordinul nr.425/1998, prevedeau obligativitatea mentiunii "reconstituit"), cu specificarea numarului si datei dispozitiei pe baza careia s-a facut reconstituirea. In cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al facturii, emitentul trebuie sa emita un duplicat al facturii pierdute, sustrase sau distruse, duplicatul putand fi fie o factura noua, care sa cuprinda aceleasi date ca si factura initiala, si pe care sa se mentioneze ca este duplicat si ca inlocuieste factura initiala, fie fotocopie a facturii initiale, pe care sa se aplice stampila societatii si sa se mentioneze ca este duplicat si ca inlocuieste factura initiala.
    Or,  in cauza, a apreciat instanta de fond, facturile fiscale depuse la dosar de reclamanta si analizate de expertul contabil nu au fost reconstituite potrivit acestei proceduri si nici nu poarta mentiunile obligatorii anterior mentionate, respectiv mentiunea "duplicat" si specificarea numarului si datei dispozitiei pe baza careia s-a facut reconstituirea. Facturile fiscale prezentate de reclamanta sunt fotocopii, pe majoritatea existand doar mentiunea „conform cu originalul”, mentiune care nu este prevazuta de ordinele analizate.
    A mai retinut Curtea ca, Jurisprudenta comunitara invocata de reclamanta, respectiv hotararea pronuntata de Curtea Europeana de Justitie la data de 5.12.1996 in cauza C-85/95 John Reisdorf impotriva Finanzamt Köln-West, dobandeste deplina relevanta dupa data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana; or, exercitarea dreptului reclamantei de deducere a taxei pe valoarea adaugata a fost manifestata prin cererea de rambursare formulata in martie 2004 cand Romania, nefiind inca stat membru, nu era tinuta sa adopte o legislatie conforma actelor comunitare. Pe de alta parte, hotararea, pronuntata in urma unei intrebari preliminare formulate de Curtea de Finante Federala a Germaniei privind interpretarea dispozitiilor art.18(1)(a) si 22(3) din Directiva a sasea nr.77/388/EEC, statueaza cu privire la puterea statelor membre  de a considera ca factura nu numai documentul original, ci si orice alt document care indeplineste anumite criterii determinate de statele membre, precum si de a  admite alte probe care sa dovedeasca realitatea tranzactiei in cazul in care persoana impozabila nu mai detine documentul original. Ori, in cauza, prin Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal si prin ordinele emise de ministrul finantelor publice au fost reglementate conditiile in care poate fi inlocuita factura originala (potrivit hotararii Curtii, statele putand reglementa astfel de conditii), insa aceste conditii nu sunt indeplinite. 
    Asadar, Curtea a constatat  ca pentru justificarea dreptului de deducere al taxei pe valoarea adaugata reclamanta nu a putut prezenta nici originalul facturilor fiscale si nici exemplarele reconstituite conform prevederilor legale examinate.
    Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta S.C MI SRL, care a invocat prevederile art.304 pct.9 din Codul de procedura civila, sustinand, in esenta, ca hotararea instantei de fond a fost data cu incalcarea si respectarea prevederilor legale aplicabile, retinand in mod  gresit ca facturile nu pot fi luate in considerare pentru motivul ca nu sunt reconstituite potrivit procedurii legale.
    Potrivit art.46 alin.(1) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin H.G. nr.44/2004, in cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii documentului originar se poate folosi un duplicat al facturii pe care sa se mentioneze ca inlocuieste factura initiala.
    Instanta de fond a ignorat ca operatiunile respective, efectuate in perioada 1.01.2004 – 29.02.2004 sunt reale si efective, ceea ce este in sensul jurisprudentei Curtii Europene de Justitie.
    Recursul este nefondat.
    Astfel, in cauza, este necontestat ca Raportul de inspectie fiscala nr.7383 din 29.12.2008 a fost intocmit in urma inspectiei fiscale efectuate ca urmare a cererii de rambursare a soldului de suma negativa a TVA in suma de 917.051 lei, formulata de societatea comerciala, ocazie cu care organele fiscale au constatat ca aceasta datoreaza bugetului de stat suma de 897.116 lei pentru perioada 01.01.2004 – 29.02.2004.
    De asemenea, asa cum rezulta din raportul de inspectie fiscala, pentru perioada respectiva, societatea comerciala nu a fost in masura sa puna la dispozitia organelor fiscale documentele contabile legale, cu exceptia notelor contabile, jurnalelor de cumparaturi si a balantelor de verificare, fara a prezenta si facturile fiscale, avizele de insotire a marfii, chitantele, documentele de banca si de casa, contractele, etc., care au stat la baza efectuarii operatiunilor economice.
    Referitor la aceasta imprejurare, reprezentantul societatii comerciale a sustinut ca documentele lipsa ar fi fost retinute de fostul administrator, ceea ce nu a fost in masura sa si probeze, conditii in care organele fiscale au respins de la rambursare cererea pentru suma de 897.116 lei pentru care a fost emisa decizia de impunere.
    Astfel, potrivit art.145 alin.8 lit.a) din Codul fiscal, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata, orice persoana impozabila trebuie sa justifice dreptul de deducere pentru taxa pe valoarea adaugata datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost livrate si pentru prestarile de servicii care i-au fost prestate de o alta persoana impozabila, cu factura fiscala, care cuprinde informatiile prevazute la art.155 alin.(8) si este emisa pe numele persoanei de catre o persoana impozabila inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata. Pct.51 alin.(1) din Normele metodologice de aplicare a acestor dispozitii (aprobate prin H.G. nr.44/2004) prevad regula ca justificarea deducerii taxei pe valoarea adaugata se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevazute la art.145 alin.(8) din Codul fiscal; teza a II-a reglementeaza exceptia de la aceasta regula prevazand ca in cazuri exceptionale de pierdere, sustragere sau distrugere a exemplarului original al documentului de justificare, deducerea poate fi justificata cu documentul reconstituit potrivit legii.
    Or, reconstituirea documentelor contabile se putea realiza exclusiv in conditiile Ordinului nr.1850/2004 si, respectiv, nr.3512/2008, astfel ca, in mod legal instanta de fond a inlaturat concluziile expertizei contabile care a avut in vedere „duplicatul” facturilor fiscale depuse de reprezentantul societatii comerciale, fara ca acestea sa fi fost reconstituite in mod legal.
In aceste conditii, nefiind probata pierderea, sustragerea sau distrugerea exemplarului original, rezulta ca nu sunt incidente dispozitiile pct.46 alin.(1) din Normele metodologice de aplicare a art.146 Cod fiscal.
    Astfel fiind, in mod judicios a retinut instanta de fond ca societatea comerciala nu a putut prezenta organelor fiscale nici originalul facturii fiscale si nici exemplarele reconstituite in conditiile prevederilor legale, astfel ca actele administrative fiscale sunt legale si temeinice.
    In concluzie, rezultand ca solutia instantei de fond este legala si temeinica, recursul formulat a fost respins ca nefondat.

---

     » Litigiu comercial. Competenta teritoriala alternativa. Reducerea onorariului de avocat 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 07-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - comercial

     » Contestatie impotriva hotararii adunarii creditorilor. Conditii pentru promovarea contestatiei 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 07-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - comercial

     » Hotarare comerciala 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 07-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - comercial

     » Contract de vanzare-cumparare. Garantia pentru evictiune. Cumparator de rea-credinta. Efecte. Sanctiune aplicabila. Cuprins pe materii: Drept comercial. Contracte comerciale 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 03-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - comercial

     » Litigiu comercial cu element de extraneitate. Arbitraj comercial international 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 03-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - comercial