Sanctiunea netransmiterii in termen a notificarii in temeiul Legii nr.10/2001

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Sep-2011

Tags: drept civil, imobil preluat abuziv, pocedura prevazuta de Legea nr. 10/2001.



Conform art.22 alin.(1) din Legea nr.10/2001, republicata, persoana indreptatita are obligatia sa notifice persoana juridica detinatoare in termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a legii.

Termenul pentru inregistrarea notificarii se calculeaza incepand cu data de 14 februarie 2001, expirand la data de 14 februarie 2002, iar, in raport de art.22 alin.(5) din lege, care prevede ca nerespectarea termenului atrage „pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau echivalent”, acest termen este de decadere, sanctiunea netransmiterii in termen a notificarii fiind pierderea posibilitatii persoanei indreptatite de a-si valorifica dreptul la masuri reparatorii pe calea actiunii in justitie.

Cererile formulate in baza Legilor fondului funciar si a Legii nr.112/1995, solutionate definitiv sau in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001, nu pot fi „asimilate” cu notificarea prevazuta de art.22 din Legea nr.10/2001,republicata si nu puteau fi luate in evidenta de primarie dupa data intrarii in vigoare legii sus mentionate, ca notificari, in lipsa unei prevederi legale care sa stabileasca aceasta posibilitate.
 
ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 219 din 17 ianuarie 2008   

Legea nr.10/2001 : art.22 alin.(1), alin. (3), alin. (5)

Prin sentinta civila nr.487 din 26 februarie 2007, Tribunalul Constanta a respins cererea principala formulata de reclamantele C.G.E., B.G.C. si O.G.M., impotriva dispozitiei nr.350 din 28 august 2006 emisa de Primarul comunei Nicolae Balcescu, judet Constanta, precum si cererea conexa formulata de reclamante impotriva dispozitiei nr.530 din 15 noiembrie 2006 emisa de parat.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca prin notificarile transmise sub nr.173 din 7 noiembrie 2005 si nr. 174 din 7 noiembrie 2005, contestatorii au declansat procedura administrativa prealabila prevazuta de Legea nr.10/2001, solicitand masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din suprafata de 6.400 mp, teren si casa de locuit aflata pe acest teren, in prezent demolata.
Notificarile au fost solutionate prin dispozitiile nr.350 din 28 august 2006 si 530 din 15 noiembrie 2006, prin care cererile au fost respinse, cu motivarea ca au fost formulate peste termenul legal.

Tribunalul a retinut ca, potrivit art.22 alin.(1) din Legea nr.10/2001, persoana indreptatita tebuie sa notifice, in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a legii, persoana juridica detinatoare, iar, conform art.22 alin.(5) din Legea nr.10/2001, nerespectarea termenului prevazut pentru trimiterea notificarii atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii.

Termenul prevazut de art.22 din lege este de decadere, iar petentii au formulat cele doua notificari cu depasirea acestui termen.
Deasemenea s-a retinut, ca cererile formulate de petenti in cursul anilor 1996 si 1998 „nu pot fi asimilate in sensul indeplinirii procedurii prealabile obligatorii prevazute de Legea nr.10/2001, intrucat aplicarea ei este prioritara”.

Curtea de Apel Constanta, prin decizia civila nr.220/C din 20 iunie 2007, a respins apelul declarat de reclamante impotriva acestei sentinte, retinand ca prin Legea nr.10/2001 s-a stabilit o procedura prealabila, in cadrul careia persoana indreptatita are obligatia sa se adreseze direct unitatii detinatoare, cu notificare, in termenul prevazut de art.22 alin.(1) din Legea nr.10/2001, republicata.

Instanta de apel a retinut ca recunoasterea sine die a posibilitatii persoanei indreptatite de a declansa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv, era de natura sa genereze un climat de insecuritate juridica in domeniul proprietatii si ca, investita cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor privitoare la termenul in care se poate formula notificarea, Curtea Constitutionala a retinut ca instituirea unui termen de decadere nu este de natura sa impiedice liberul acces la justitie.

Reclamantele nu au formulat notificare in termenul prevazut de lege, iar dupa intrarea in vigoare a Legii nr.247/2005 nu a intervenit o noua prelungire a termenului pentru formularea notificarii, pentru ca art.22 alin.(1) din Legea nr.10/2001, republicata, reia continutul art.21 alin.(1) din lege.

Acolo unde legiuitorul a dorit sa prelungeasca termenul pentru depunerea cererilor, a prevazut-o in mod expres (art.33 alin.(1) din Legea nr.247/2005), iar Legea nr.10/2001 are caracter de complinire, dar numai daca persoana indreptatita a urmat procedura in termenele prevazute de lege.

Or, reclamantele, ale caror cereri, adresate Comisiei locale a comunei Nicolae Balcescu de aplicare a Legii nr.18/1991, au fost solutionate conform adresei nr.110 din 4 aprilie 2002, prin respingerea lor, au formulat notificari in anul 2005, iar cererile formulate in anii 1996 si 1998 nu pot fi asimilate procedurii administrative reglementata de Legea nr.10/2001.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele care, fara sa invoce vreun motiv de recurs, au sustinut ca in mod gresit instanta de apel a retinut ca cererile inregistrate cu nr.19 din 26 iunie 1996 si nr.110 din 14 ianuarie 1998 au fost adresate Comisiei locale Nicolae Balcescu de aplicare a Legii nr.18/1991, desi din continutul cererii nr.19/1996 rezulta ca aceasta a fost adresata Comisiei judetene Constanta pentru aplicarea Legii nr.112/1995, care a emis  hotararea nr.217 din 6 decembrie 2006. In baza Legii nr.18/1991, s-a formulat cererea nr.227/1991 de catre autorul recurentelor care, asa cum s-a comunicat cu adresa nr.825/1992, a fost respinsa.

Au mai sustinut recurentele, ca cererea nr.19/S din 26 iunie 1996 a fost solutionata partial, iar cererea nr.110 din 14 ianuarie 1998 nu a fost rezolvata pana la data de 14 februarie 2002, respingerea acestei cereri fiind comunicata la 4 aprilie 2002.
La contestatia nr.1283 din 22 aprilie 2002, formulata impotriva solutiei de respingere a cererii de revenire nr.110 din 14 ianuarie 1998, nu s-a primit raspuns, iar recurentele au considerat ca cererea initiala (din 26 iunie 1996) a fost luata in evidenta de primarie sub incidenta Legii nr.10/2001, cel putin pentru terenul in suprafata  de 6400 mp.
Au mai sustinut recurentele ca, cererea initiala si revenirea nr.110 din 14 ianuarie 1998 indeplinesc rolul notificarii prevazuta de Legea nr.10/2001, chiar daca nu au fost denumite expres notificari. Neprimind raspuns la contestatia nr.1283 din 22 aprilie 2002, au revenit cu cele doua notificari nr.173 si nr.174 din 7 noiembrie 2005, care reprezinta o revenire la cererea initiala de restituire.

Cele doua cereri pot fi asimilate cu notificarea prevazuta de art.22 din Legea nr.10/2001 si, ca atare, cererea de retrocedare a fost formulata in termenul legal.

Analizand recursul, in limita criticilor formulate care fac posibila incadrarea in art.304 pct.9 C.proc.civ., s-a constatat ca nu este fondat.
Prin dispozitiile contestate, nu au fost solutionate cererile formulate de reclamante anterior datei de 14 februarie 2001, cand a intrat in vigoare Legea nr.10/2001.

Intimatul s-a pronuntat asupra notificarilor nr.173 si nr.174, ambele          din 7 noiembrie 2005, care au continutul prevazut de art.22 alin.(3) din Legea nr.10/2001, republicata, si in cuprinsul carora nu s-a aratat ca pentru acelasi imobil (teren si constructii) notificatoarele au formulat si alte cereri.

Fata de continutul notificarilor, formulate in baza Legii nr.10/2001 si de data inregistrarii lor, corect s-a retinut prin sentinta tribunalului, pastrata prin decizia recurata, ca solutia respingerii cererilor, cu motivarea ca au fost formulate cu depasirea termenului prevazut de lege, pronuntata prin dispozitiile contestate, este legala.

Prin hotararea atacata au fost aplicate corect prevederile art.22 din Legea nr.10/2001, republicata.
Solicitand masuri reparatorii in baza Legii nr.10/2001, reclamantele erau obligate sa parcurga procedura prealabila, cu caracter obligatoriu, prevazuta de aceasta lege, care cuprinde ca prim element, sesizarea persoanei juridice detinatoare sau a entitatii obligate cu solutionarea notificarilor, printr-o cerere (notificare) formulata dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001.

Anterior datei de 14 februarie 2001 au fost adoptate unele legi speciale, prin care s-a creat posibilitatea fostilor proprietari sa redobandeasca imobilele terenuri si constructii, fiecare dintre ele stabilind procedura ce trebuia parcursa pentru redobandirea proprietatii.

Aceste  legi cuprind dispozitii exprese privind procedura de atribuire si modul de functionare a comisiilor constituite pentru solutionarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor sau retrocedare a locuintelor, iar cererile formulate in baza Legilor fondului funciar si a Legii nr.112/1995, solutionate definitiv sau in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001, nu pot fi „asimilate” cu notificarea prevazuta de art.21 din Legea nr.10/2001 (art.22 din legea republicata), asa cum sustin recurentele.

Cererile formulate de recurente la 26 iunie 1996  si 14 ianuarie 1998 nu puteau fi luate in evidenta de primarie dupa data intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001, ca notificari, in lipsa unei prevederi legale care sa stabileasca aceasta posibilitate.

De aceea, notificarile formulate la data de 7 noiembrie 2005, corect au fost solutionate in raport de prevederile art.22 din Legea nr.10/2001, republicata, care stabileste obligatia persoanei indreptatite de a formula notificare, termenul in care notificarea trebuie formulata, momentul de la care se calculeaza acest termen si sanctiunea nerespectarii termenului prevazut de art.22 alin.(1) din lege.
Conform art.22 alin.(1) din Legea nr.10/2001, republicata, persoana indreptatita are obligatia sa notifice persoana juridica detinatoare in termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a legii.

Prin urmare, termenul pentru inregistrarea notificarii se calculeaza incepand cu data de 14 februarie 2001, expirand la data de 14 februarie 2002, iar, in raport de art.22 alin.(5) din lege, care prevede ca nerespectarea termenului atrage „pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau echivalent”, acest termen este de decadere.

Astfel, notificarile fiind inregistrate la data de 7 noiembrie 2005, corect s-a retinut prin sentinta tribunalului, pastrata prin decizia atacata, ca dispozitiile contestate, prin care au fost respinse notificarile, sunt legale.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins.

---

     » Raspundere civila delictuala. Daune morale 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere de desbagubire pentru imobilul expropriat 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Actiune de divort. Instanta competenta in lipsa unui domiciliu comun al sotilor 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 06-Dec-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Solicitare pe cale de ordonant presidentiala.Suspendarea masurii complemetare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce  
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Cerere de aplicare amenda civila. Legea nr. 10/2001. Competenta 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil