Statul Roman. Lipsa calitatii procesuale pasive in litigiile de contencios administrativ

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Aug-2011

Tags: calitate procesuala, actiunea in contencios, litigii



Actiunea in contencios administrativ, avand ca obiect raspunderea Statului, pentru lipsa de eficacitate a serviciilor publice este inadmisibila.
 In conditiile actualei reglementari, Statul nu este considerat subiect al raportului juridic de contencios administrativ in mod direct, actiunea putand fi exercitata fata de orice organ al sau, sau al unitatilor administrativ teritoriale care actioneaza in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public. 
 
I.C.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal,
Decizia nr. 3268 din 5 octombrie 2006
 

Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. b)
Codul de procedura civila

 Prin actiunea inregistrata la data de 29 iulie 2005, reclamantii MV si MA au solicitat ca, in contradictoriu cu Statul Roman reprezentat de Ministerul Finantelor, sa se pronunte o hotarare judecatoreasca prin care sa fie obligat paratul pentru reaua functionare a serviciilor publice, la plata sumei de  600 euro/luna in echivalent in lei, incepand cu data de 15 aprilie 2004 si pana la eliberarea efectiva a apartamentelor situate in Cluj-Napoca, care sunt ocupate in mod abuziv de persoane care nu au nici un drept asupra acestora.
           
In motivarea actiunii lor, reclamantii au aratat ca desi sunt proprietarii celor trei apartamente si au facut  nenumarate demersuri cum ar fi: actiuni in evacuare, plangeri penale, memorii la diferite institutii ale statului; totusi, persoanele care ocupa fara drept aceste spatii refuza sa le paraseasca si astfel sunt privati de aproape 7 ani de dreptul lor de proprietate imobiliara, drept care este garantat de art.44 din Constitutia Romaniei si este inviolabil  conform art.136 din  asezamantul juridic fundamental.
           
Reclamantii au mai aratat ca in aceste conditii nu ne aflam in prezenta functionarii normale a serviciilor publice de interes national, Statul Roman neindeplinindu-si obligatia de rezultat, respectiv obligatia pozitiva de a garanta proprietatea in sensul dispozitiilor constitutionale si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului. Aceasta, intrucat atat activitatea legislativa cat si cea executiva trebuie puse in concordanta cu principiile fundamentale ale democratiei, in caz contrar fiind intr-o situatie de violare a Conventiei Europene a Drepturilor Omului, respectiv a art.1 Protocol 1 al acesteia.
           
Astfel, in opinia reclamantilor, fie autoritatile judiciare si cele administrative au respectat legile ad litteram, de unde rezulta ca prejudiciul suferit este cauzat de activitatea legislativa a Statului, fie autoritatile judiciare ori cele administrative nu     si-au desfasurat activitatea in mod legal, situatie in care se poate vorbi de „erori judiciare” in sens larg, ori de reaua functionare a serviciilor publice.
           
Totodata, arata reclamantii, prin actiunea lor nu urmaresc tragerea la raspundere a unei anumite persoane fizice, agent al serviciilor publice incriminate, nefiind dovedita culpa personala a unei asemenea persoane, dar pentru lipsa de eficienta a serviciilor publice ca structuri publice trebuie sa raspunda Statul Roman, fiind indeplinite toate conditiile: prejudiciul, fapta „ilicita”, raportul de cauzalitate si culpa Statului care se prezuma din fapta ilicita, doar ca se impune distinctia intre raspunderea delictuala prevazuta de Codul civil si raspunderea autonoma de drept administrativ, ce poarta denumirea de „raspundere  publica” in doctrina si practica franceza.
           
Astfel Statul nu este un  comitent, ci un garant al respectarii legilor, garantie ce nu poate fi oferita decat prin serviciile publice specializate pentru a caror activitate trebuie sa raspunda.
           
Au mai aratat reclamantii ca Statul Roman are calitatea de parat in actiunea de contencios administrativ intrucat  refuza nejustificat de a proteja, prin forta sa de coercitie, dreptul de proprietate privata a reclamantilor, litigiul continand in el chiar esenta contenciosului administrativ in sensul ca autoritatea isi exercita puterea cu care a fost investita (puterea publica) in mod defectuos, astfel incat drepturile fundamentale ale particularilor nu sunt ocrotite.
          
  In plus, precizeaza reclamantii, au solicitat repararea prejudiciului de la Statul Roman si pe cale gratioasa, insa  raspunsul organelor competente a fost de-a dreptul hilar caci Legea nr.10/2001 nu are nici o legatura cu speta.
           
Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice a formulat intampinare, invocand inadmisibilitatea actiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevazuta de art.7 al Legii nr.554/2004 precum si lipsa calitatii procesuale pasive a paratului.
           
Aceeasi instanta, prin sentinta nr.707 din 31 octombrie 2005 a respins actiunea reclamantilor ca inadmisibila, retinand, in esenta, ca Statul Roman desi are calitatea de persoana juridica nu este considerat de dispozitiile Legii contenciosului administrativ, in actuala reglementare, ca subiect al acestui raport juridic in mod direct, acesta neputand fi actionat direct in  judecata, actiunea in contencios administrativ putand fi exercitata fata de orice organ al sau care actioneaza in regim de putere publica, cu exceptiile prevazute de art.5 din lege.
           
S-a mai retinut ca in aceste conditii nici procedura prealabila nu a fost si nu putea fi indeplinita, actiunea nefiind circumscrisa fata de o anumita autoritate publica.
           
Totodata, instanta de fond a retinut ca nefiind indeplinite conditiile pentru exercitarea unei actiuni judiciare in contenciosul administrativ  prevazute de art.8 alin.(1) din Legea nr.554/2004, pe baza dispozitiilor art.18 din  aceeasi lege, actiunea este inadmisibila, ceea ce nu inseamna insa, ca principiul constitutional prin care statul garanteaza proprietatea privata nu ar fi respectat, cat timp prin activitatea legislativa sunt create mijloacele de drept material  si procesual atat in materie civila cat si penala pentru apararea acestui drept si asigurarea posibilitatii de exercitare a acestuia. Totodata, mentioneaza instanta de fond, in plan executiv prin autoritatile administrative si judiciare sunt stabilite atributii cu ajutorul carora, in cazul incalcarii dreptului de proprietate se poate obtine tragerea la raspundere a persoanelor fizice vinovate.
         
Reclamantii au declarat recurs, invocand dispozitiile art.44 si 136 din Constitutia Romaniei, cele ale Legii nr.554/2004, ale art.1 Protocol  1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului precum si cele ale art.3041 si 313 Cod procedura civila au solicitat casarea sentintei atacate si trimiterea pricinii spre rejudecare aceleiasi instante.
           
In dezvoltarea motivelor de recurs se sustine, pe de o parte, ca instanta de fond a incalcat principiul contradictorialitatii si principiul garantarii dreptului la aparare, solutionand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman fara ca recurentii-reclamanti sa-si fi  prezentat punctul de vedere cu privire la aceasta problema de drept, incalcandu-se  astfel garantiile constitutionale ale unui proces echitabil.
           
Pe de alta parte, arata recurentii-reclamanti exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului  Roman trebuia respinsa ca nefondata, invocand ca argumente cele aratate si in actiunea introductiva si reiterate in motivarea recursului.
           
In plus, recurentii-reclamanti sustin ca Statul Roman, in calitate de persoana juridica de drept public, raspunde pentru activitatea defectuoasa a  serviciilor publice si are calitate procesuala pasiva.
           
Mai mult, arata recurentii-reclamanti alaturi de raporturile juridice existente intre Statul Roman si serviciile publice de interes national pentru a caror  activitate raspunde, exista si un raport juridic ce decurge din lege, de mandat, intre Statul Roman si Ministerul de Finante, conform art.25 din Decretul nr.31/1954, fara ca introducerea Ministerului Finantelor in proces sa aiba alta legatura cu fondul cauzei.
           
Recursul este nefondat.
           
Referitor la primul motiv de recurs Inalta Curte constata, contrar celor sustinute de recurentii-reclamanti ca acestia, prin raspunsul la intampinarea formulata in cauza in cadrul careia s-a  invocat  exceptia  lipsei calitatii procesuale a Statului Roman, si-au exprimat in scris, cu semnatura si stampila avocatului  imputernicit a le asigura asistenta de specialitate, punctul de vedere cu privire la fiecare exceptie invocata.
           
Raspunsul a fost inregistrat la dosar anterior  incheierii sedintei din 24 octombrie 2005 cand s-au discutat si exceptiile (care ulterior au fost examinate pe larg si solutionate prin sentinta atacata).
           
In aceste conditii, nu se poate retine incalcarea dreptului la un proces echitabil prevazut de art.21 alin. (3) din Constitutia Romaniei si de art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale amendata prin Protocolul nr.11.
           
Cu privire la motivul de recurs prin care se invoca gresita solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman, Inalta Curte constata ca si acesta este nefondat.
           
Astfel, conform dispozitiilor art.52 alin.(1) din Constitutia Romaniei „persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei, iar conform alin.(2) al aceluiasi articol  „conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica”.
           
Potrivit dispozitiilor art.1 alin.(1) din Legea nr.554/2004, lege organica „orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public”, iar conform alin.(2) al aceluiasi articol „se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”.
           
Totodata, conform dispozitiilor art.2 alin.(1) lit.b) din Legea nr.554/2004,  notiunea de autoritate publica semnifica „orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autoritatilor publice, in sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public”.
           
De asemenea, potrivit art.2 alin.(1) lit.k) din Legea nr.554/2004, notiunea de serviciu public este definita ca fiind activitatea organizata sau autorizata de o autoritate publica, in scopul satisfacerii, dupa caz, a unui interes public.
           
Conform art.2 alin.(1) lit.e) din Legea nr.554/2004 interesul public este definit ca fiind interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea  nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice, iar interesul legitim privat, conform art.2 alin.(1) lit.a) din aceeasi lege releva posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat.
           
Este cunoscut ca in conformitate cu dispozitiile art.44 din Constitutia Romaniei dreptul de proprietate este garantat, continutul si limitele acestuia fiind subiect de lege, iar potrivit dispozitiilor art.136 alin.(5), (text constitutional), proprietatea privata este irevocabila in conditiile legii organice.
           
De asemenea, sunt cunoscute si principiile statuate de art.20 din Constitutia Romaniei referitoare la aplicarea tratatelor internationale la care Romania este parte precum si dispozitiile art.1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificat de Romania prin Legea nr.30/1994, publicata in Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai 1994.
           
Astfel, potrivit dispozitiilor paragrafului 1 al art.1 din Protocol („Protectia proprietatii) „orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international”, iar conform alin. (2) al aceluiasi articol „dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
           
Mai mult, este de necontestat ca potrivit dispozitiilor art.25 alin.(1) din Decretul nr.31/1954 Statul este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drept si obligatii, iar conform prevederilor alin. (2) al aceluiasi articol  el participa in astfel de raporturi prin Ministerul Finantelor, afara de cazurile in care legea stabileste anumite organe in acest scop.
           
Prin urmare, din coroborarea tuturor textelor aratate in cele ce preced, rezulta, astfel cum corect a retinut si instanta de fond, ca Statul Roman nu poate avea calitate procesuala pasiva in litigiile de contencios administrativ atunci cand nu participa nemijlocit la un raport juridic sau cand nu este prevazut expres de lege, (in sensul prevazut de art.19 din Cap.VI al Titlului VII din Legea nr.247/2004).
           
In cauza, astfel cum corect a retinut instanta de fond, in conditiile in care dupa ce s-au obtinut hotarari judecatoresti irevocabile in privinta persoanelor care ocupa fara drept apartamentele aflate in proprietatea reclamantilor si aceste persoane au revenit dupa punerea in executare silita a acestor hotarari, recurentii-reclamanti au posibilitatea sa promoveze in conditiile legii actiuni atat in evacuare cat si despagubiri, ori, dupa caz, plangeri penale.
           
In plus, referintele la doctrina si practica franceza in materie se constata a fi materializarea constientizarii fragilitatii argumentelor invocate in actiune si recurs, respectiv a aspectelor nevralgice ale acestora.
           
De altfel, si in ipoteza extrema in care s-ar admite ca in cauza Statul Roman are calitate procesuala pasiva se impune examinarea respectarii dispozitiilor art.7 din Legea nr.554/2004, or, recurentii-reclamanti nu au facut dovezi in sensul parcurgerii procedurii prealabile prevazute de lege. Lipsa procedurii prealabile are astfel tot consecinta respingerii actiunii. Aceasta intrucat legea organica prevede obligativitatea acestei proceduri si nici o dispozitie constitutionala nu interzice ca prin lege sa se instituie o procedura administrativa prealabila, fara caracter jurisdictional, cum este procedura recursului administrativ gratios sau al celui ierarhic, iar liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justitia se infaptuieste.
           
Prin urmare, constatandu-se ca sentinta atacata este legala si temeinica, iar criticile formulate acesteia nefondate, recursul a fost respins.
 

---

     » Competenta instantei de contencios administrativ de a solutiona o cerere cu caracter exclusiv patrimonial 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ

     » Adoptie internationala. Refuzul de solutionare a cererii de adoptie. Competenta instantei de contencios administrativ de a analiza caracterul refuzului 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 24-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ

     » Recurs gratios. Sesizarea instantei anterior primirii raspunsului din partea autoritatii emitente 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 24-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ

     » Principiul disponibilitatii procesului civil. Exceptia lipsei calitatii pasive 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 24-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ

     » Cerere ramasa fara obiect. Cheltuieli de judecata. Temeinicia acordarii 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 23-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ