Stingerea obligatiilor bugetare prin trecerea in proprietatea publica a statului a unor bunuri imobile ale debitorilor persoane juridice, supuse executarii silite. Conditii

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 25-Aug-2011

Tags: bunuri, imobilizare, executare silita, obligatie bugetara, stingere, proprietate publica.



Imobilizarea mai multor bunuri din patrimoniu in vederea  executarii silite a obligatiilor bugetare, nu presupune in mod automat obligatia autoritatilor fiscale de a stinge respectiva datorie prin trecerea in proprietatea statului a bunurilor sechestrate. Norma aprobata prin H.G. nr.862/2001 conditioneaza stingerea creantelor bugetare de existenta unei solicitari concrete a unei institutii publice de a lua in administrare imobilele. Cum actul normativ nu stabileste  in sarcina organelor fiscale implicate in procedura si obligatia de a gasi solicitanti, cererea debitoarei privind obligarea acestor organe la stingerea datoriei sale bugetare, prin trecerea in proprietatea statului a imobilelor sechestrate, este neintemeiata, fiind in mod corect respinsa de catre instanta de fond.

I.C.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal,
Decizia nr. 861 din 14 martie 2006

H.G. 682/2001

Curtea de Apel Galati, a respins ca nefondata actiunea S.C. „P” S.A.Galati, formulata in contradictoriu cu Ministerul Finantelor Publice Agentia Nationala de Administrare Fiscala si Directia Generala a Finantelor Publice Galati avand ca obiect: obligarea paratelor sa treaca in proprietatea publica a statului imobilele supuse sechestrului conform H.G. nr. 682/2001 si recunoasterea dreptului pretins prin cererea nr. 20/10 ianuarie 2005  solutionata nefavorabil de catre Ministerul Finantelor Publice prin adresa nr. 280154/24 ianuarie 2005.
           
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut in fapt ca reclamantei i-au fost indisponibilizate mai multe bunuri din patrimoniu (proces verbal de sechestru nr. 2632/22 februarie 1999) pentru executarea silita a obligatiilor bugetare fata de debitoarea reclamanta; ca, dupa instituirea sechestrului, societatea debitoare a solicitat, la 7 noiembrie 2001, ca imobilele sechestrare sa fie trecute in proprietatea statului, in contul datoriilor bugetare, trimitand (organelor fiscale) documentatia care i-a fost solicitata, dar nu a primit un raspuns favorabil; ca, urmare a acestei situatii, reclamanta a formulat o actiune in contencios administrativ, prin sentinta civila nr. 19/26 ianuarie 2004, Curtea de Apel Galati obligand aceleasi parate sa rezolve cererea solicitantei, dar nici acest demers nu a fost finalizat; si ca, prin actiunea de fata, reclamanta a solicitat obligarea paratelor sa preia imobilele sechestrate;
           
In drept instanta a retinut ca, in raport cu dispozitiile art.1 din Legea nr. 29/1990, reclamanta nu a facut dovada existentei unui drept protejat de lege, asa incat se impune respingerea actiunii ca atare; ca, desi bunurile reclamantei au fost sechestrate pentru asigurarea executarii silite a datoriilor sale bugetare, dreptului sau de a i se compensa valoarea bunurilor cu datoriile nu ii corespunde intru totul obligatia autoritatilor parate de a le prelua; ca, potrivit principiului stabilit de art.1073 Cod civil, creditorul obligatiei este indreptatit sa pretinda executarea ei astfel cum ea s-a nascut, neputand fi obligat a primi o alta prestatie decat cea care i se datoreaza; ca, potrivit dispozitiilor art.5 alin.3  lit.b)  din H.G. nr. 682/2001, trecerea unor bunuri in proprietatea statului este conditionata de existenta unor solicitari pentru obtinerea in administrare a unor bunuri care au soarta juridica a celor la care s-a referit reclamanta, dar in speta nu au existat astfel de solicitari; ca sentinta nr. 19/2004 a Curtii de Apel Galati nu poate constitui izvorul unei obligatii de rezultat pentru parate (preluarea in proprietatea statului), intrucat ea a stabilit doar o obligatie de diligenta pentru ele (sa rezolve chestiunea pusa in discutie de reclamanta).
           
Impotriva acestei hotarari, reclamanta a declarat recurs, aratand ca ca cererii sale, formulata in temeiul H.G.nr.682/2001, Ministerul Finantelor Publice nu i-a raspuns printr-o decizie motivata, desi avea obligatia legala si nu a indeplinit aceasta obligatie nici chiar dupa ce, prin sentinta civila nr. 19/2004, a fost obligata sa raspunda. A mai sustinut ca nu ea avea obligatia de a dovedi ca nu exista solicitari de preluare a bunurilor pentru a opera trecerea in proprietatea publica a statului, conform art. 5 alin.3 lit. b) din  H.G.nr.  682/2001 si ca actiunea din cauza de fata a fost formulata pentru ca, nici dupa punerea in executare a sentintei 20/2004, paratele nu si-au respectat obligatia de a solutiona cererea si nu a emis o decizie motivata.
           
Recursul nu se fondeaza.
           
Reclamanta, contribuabil – debitor al bugetului de stat a formulat prima cerere de trecere in proprietatea statului a imobilelor sale sechestrate, cerere intemeiata pe dispozitiile H.G.nr.  682/2001 (M.Of. nr.440/6 august 2001), la data de 7 noiembrie 2001.
           
Neprimind un raspuns la aceasta solicitare, reclamanta a formulat prima actiune la instanta de contencios administrativ, obtinand sentinta civila nr.19/26 ianuarie 2004, prin care Ministerul Finantelor Publice era obligat sa solutioneze cererea.
           
In executarea acelei sentinte, Ministerul Finantelor Publice a reluat analiza cererii, dupa data de 17 iunie 2004.
           
La randul ei, Directia Generala a Finantelor Publice Galati se conformeaza , solicitand debitoarei, la 5 iulie 2004, transmiterea unei noi documentatii.
           
Recurenta este nemultumita ca, dupa trimiterea din nou a documentatiei, Ministerul Finantelor Publice nu a raspuns solicitarii, iar pentru creanta bugetara a carei stingere se solicita- prin darea in plata a imobilelor sechestrate se calculau in continuare dobanzi si penalitati a caror valoare a ajuns sa depaseasca insasi creanta de baza.
           
La 16 noiembrie 2004, Directia Generala a Finantelor Publice Galati a restituit documentatia debitoarei, indicandu-i ca, dupa primirea unei solicitari, sa o depuna din nou pentru a fi inaintata Comisiei speciale din cadrul Ministerului Finantelor Publice.
           
Nemultumita de aceasta restituire, debitoarea formuleaza o noua actiune in contencios administrativ la 3 decembrie 2004 inregistrata initial sub nr. 1457/2004 la sectia comerciala a Curtii de Apel Galati, iar ulterior sub nr. 102/2005 la sectia de contencios administrativ si fiscal a aceleiasi instante.
           
La acest din urma dosar a fost conexata actiunea formulata la 4 martie 2005 si inregistrata sub nr. 235/2005 la aceeasi instanta.
           
In maniera in care au fost formulate, ambele actiuni se circumscriu proceduri stabilite de Norma aprobata prin H.G.nr. 682/2001, si, in esenta, reclama:
           
- dreptul societatii la stingerea obligatiilor fiscale prin darea in plata a unor imobile din proprietatea sa  care sa treaca in proprietatea publica a statului;
           
- exonerarea societatii de la plata majorarilor si a penalitatilor calculate de Directia Generala a Finantelor Publice Galati la obligatiile fiscale, incepand cu data de 7 noiembrie 2001;
           
- obligarea paratelor de a recunoaste cele doua drepturi mai sus pretinse ale reclamantei si de a decide in consecinta, inclusiv de a gasi, in prealabil, solicitantul care sa ia in administrare imobilele preluate in proprietatea publica a statului;
           
- refuzul nejustificat al paratei Ministerul Finantelor Publice de a raspunde cererilor debitoarei printr-o decizie motivata.
           
Prima instanta s-a pronuntat, in principiu, asupra tuturor capetelor de cerere din ambele actiuni intrucat, raportat la dispozitiile H.G.nr. 682/2001, a apreciat, in mod corect, ca trecerea in proprietatea statului a bunurilor debitoarei este conditionata de existenta unor solicitari de luare in administrare a acelor bunuri.
           
Din analiza dispozitiilor art.5 alin.(1) si (3) coroborate cu dispozitiile art.7 alin.(1) din Norma aprobata prin H.G.nr. 682/2001, rezulta ca emiterea de catre Comisia speciala(numita prin ordin al ministrului finantelor publice) a unei decizii exista numai in situatia in care s-a constatat ca cererea se poate solutiona favorabil si ea se comunica numai organului competent sa aplice procedura de executare silita (art.7 alin.1).
           
La randul sau, acest organ intocmeste  procesul – verbal de trecere in proprietatea statului a bunului imobil, iar acest act, abia, se comunica debitorului si  institutiei publice solicitante.
            
Asupra fondului cererilor reclamantei se constata ca Norma aprobata de H.G.nr. 682/2001nu prevede obligatia neconditionata a autoritatilor fiscale abilitate a aplica procedura (Directia Generala a Finantelor Publice Judetene, Comisia speciala din cadrul Ministerului Finantelor Publice  si Ministerul Finantelor Publice insusi) de a dispune preluarea bunurilor debitoarei in contul obligatiilor sale fiscale.
           
Comisia speciala poate decide stingerea creantelor bugetare prin preluare numai daca exista o solicitare concreta a unei institutii publice de a lua in administrare acele imobile.
           
Norma nu prevede ca organele fiscale implicate in procedura au si obligatia de a gasi solicitanti, astfel cum pretinde debitoarea prin motivele de recurs.
            
In ceea ce priveste efectele unei cereri de preluare formulate de debitoare asupra dobanzilor si penalitatilor care se calculeaza pentru intarzierea in plata obligatiei la bugetul statului, in Norma nu se prevede ca, de la data depunerii cererii, asemenea obligatii accesorii nu se mai calculeaza. Dimpotriva, potrivit art.7 alin.(5) din Norme, la data intocmirii procesului – verbal pentru trecerea in proprietatea statului a imobilului supus executarii silite, organul competent trebuie sa actualizeze nivelul majorarilor de intarziere.
       

---

     » Titlu de creanta si titlu executoriu. Diferenta de regim juridic. Procedura de contestare 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ

     » Exceptie de nelegalitate a art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului aprobate prin H.G. nr. 20/1996 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 26-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ

     » Expropriere pentru motive de utilitate publica. Lipsa motivarii hotararii Comisiei instituite in temeiul art. 15 din Legea nr. 33/1994. Nulitate 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 25-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ

     » Asociatie. Recunoasterea caracterului de utilitate publica. Refuz. Legalitate 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 24-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ

     » Fond pentru mediu. Calcularea cotelor datorate de agentii economici pentru constituirea fondului 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 24-Aug-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - Contencios Administrativ