Tranzactie judiciara. Neindeplinirea conditiilor pentru incheierea valabila a unui asemenea act juridicmenea act juridic

Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 27-Sep-2011

Tags: acte de dispozitie, tranzactie, conditii de valabilitate



In limitele dreptului procesual civil, tranzactia este invoiala sau contractul judiciar al partilor, in scopul de a pune capat unui proces  existent, prin care ele isi fac concesii reciproce, renuntand la anumite drepturi ori stipuland pretentii noi.
Cu alte cuvinte, tranzactia este acordul intervenit intre toate partile, in
prezenta instantei si constatata de ea.
Prin urmare, pentru ca instanta sa ia act de tranzactia partilor este necesar ca aceasta sa intervina intre toate partile care trebuie sa se  infatiseze in fata instantei, sa prezinte inscrisul sub semnatura privata in care este consemnata invoiala lor privind incetarea procesului existent si sa solicite pronuntarea unei hotarari de expedient, fiind fara relevanta ca unele dintre acestea nu au exercitat calea de atac, in speta, a apelului.
I.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 3256 din 22 mai 2008.

C.proc.civ.,  art. 271-273
C.civ., art. 1704 – 1714

Prin sentinta  nr. 129/2005, Tribunalul Bucuresti a admis in parte cererea principala formulata de reclamanta S.C. K. S.R.L. si a obligat paratii K.K. si K.G. sa lase reclamantei in deplina proprietate si  posesie terenul in suprafata de 2.000 m.p., situat in Bucuresti; a admis cererea de chemare in garantie formulata impotriva numitei C.M. pe care a obligat-o la plata catre paratii  K.K. si K.G.  a sumelor de 46.000 USD, in echivalent lei la data platii daunelor interese, 32.255.000 lei taxe notariale pentru contractele nr. 2044 din 10 iulie 2002 si nr. 2236 din 25 iulie 2002 si 6.882.306 lei impozit platit de parati.

Tribunalul a retinut ca dreptul de proprietate pentru terenul de 2.000 m.p. situat in Bucuresti, a fost constituit  in favoarea numitei C.E. in baza Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate nr. 6539/1994 transcris sub nr.  7399/1994.
C.E. si C.A. au donat terenul fiului lor C.A. prin actul de donatie autentificat sub nr. 15254/1997 la Notariatul de Stat sector 1. C.A. a vandut terenul catre reclamanta S.C. K.S.R.L., conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 10420 din 18 mai 1995, transcris la pozitia 5741/1995.

C.A. a mai vandut inca o data terenul in cauza catre C.M., conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.558/2002 la B.N.P. I.N., teren dezmembrat in doua loturi, din care lotul nr. 1, de 1000,35 m.p., a fost vandut catre paratul K.K., conform contractului autentificat sub nr. 2044/2002 la B.N.P. E.M.S., iar lotul nr. 2 de 996,50 m.p. a fost vandut de C.M. catre  K.G., conform actului de vanzare-cumparare autentificat  sub nr. 2236 din 25 iulie 2002, rectificat prin incheierea nr. 6456 din 30 iulie 2002 de B.N.P. E.M.S.
  Procedand la compararea titlurilor de proprietate, tribunalul a dat preferinta titlului reclamantei, ca fiind mai  intai transcris, conform principiului „qui prior tempore, potior jure”.

S-a mai retinut ca, chemata in garantie va raspunde pentru  evictiune si va fi obligata la restituirea pretului, a daunelor interese reprezentand diferenta de pret si sporul de valoare, precum si la restituirea tuturor cheltuielilor efectuate cu autentificarea actelor si plata impozitelor pentru terenul in litigiu.  

Prin decizia nr. 498 din 5 iulie 2007, Curtea de Apel Bucuresti a respins cererea de a lua act de tranzactia partilor si a respins, ca nefondat, apelul declarat de paratii K.K. si K.G., retinand, in esenta, urmatoarele:

Partile au depus la 21 iunie 2007, in dosarul Curtii de Apel  Bucuresti, o „tranzactie”.

S-a apreciat de catre instanta de apel ca nu se poate pronunta o hotarare care sa consfinteasca  invoiala partilor, deoarece in raport de dispozitiile art. 1704 – 1714 Cod civil si art. 271-273 C.proc.civ., tranzactia nu s-a incheiat cu toate partile, fiind exclusa de la invoiala chemata in garantie C.M.
 
Pe de alta parte, s-a constatat ca prin incheierea tranzactiei se urmareste realizarea unor efecte, care, in drept, nu se pot produce. Astfel, fata de natura actiunii in revendicare, nu se poate lua act de o tranzactie prin care reclamantei si paratilor li se  atribuie cate un lot de teren, iar pentru egalizarea acestora se stabileste plata unei sume, cu titlu de  sulta.
In speta, reclamanta avea numai posibilitatea procedurala a renuntarii la judecata actiunii in revendicare, sau renuntarii la drept, daca ar fi formulat apel.

Mai mult, prin tranzactie se dispune asupra unei creante care nu este stabilit irevocabil, deci nu este certa, lichida si exigibila, iar debitorul creantei, C.M., nu participa la aceasta invoiala.

 Pe fond, apelul declarat de paratii K.K. si K.G. a fost respins, ca nefondat, apreciindu-se ca, in mod legal, tribunalul a dat preferabilitate titlului reclamantei ca mai intai transcris, realizandu-se astfel opozabilitatea sa fata de terti si consolidarea titlului sau.
 Chemata in garantie C.M. raspunde pentru evictiune si, in mod legal, a fost obligata sa restituie paratilor atat pretul incasat, daunele reprezentand diferenta dintre sporul de valoare actual si pretul initial, precum si restituirea spezelor contractelor si impozitului achitat de parati pentru teren.

 Impotriva acestei decizii civile au declarat recurs paratii K.K. si K.G., criticand-o pentru nelegalitate, in sensul ca instanta a respins cererea acestora de a se lua act de tranzactia partilor.

 Astfel, se arata ca nelegal instanta a considerat ca nu a fost indeplinita conditia ca tranzactia  sa intervina cu privire la toate partile din proces, desi nici dispozitiile art. 1704-1717 C.civ. si nici cele ale art.271-273 C.proc.civ., nu prevad aceasta cerinta.

 Se mai arata ca instanta a retinut gresit ca nu se poate lua act de tranzactia partilor, intrucat obiectul actiunii este in revendicare si nu iesirea din indiviziune pentru a se putea imparti terenul, desi, in speta, se opun doua titluri de proprietate, iar prin tranzactia incheiata nu se face altceva decat recunoasterea reciproca a  valabilitatii titlurilor partilor.

 Nici afirmatia instantei de apel cu privire la creanta privind-o pe debitoarea C.M. nu poate fi retinuta, intrucat aceasta nu a declarat apel si astfel, in ceea ce o priveste hotararea de fond a ramas definitiva si irevocabila.

Examinand decizia in limita criticilor formulate, ce permit incadrarea in art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea a constatat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Instanta de apel a respins cererea formulata de reclamanta S.C. K.T.S.R.L. si paratii K.K. si K.G. de a se lua act de tranzactia incheiata  intre acestia, in mod legal.

 Potrivit art. 271 alin. (1) Cod procedura civila, „partile se pot infatisa in cursul judecatii, chiar fara a fi fost citate, pentru a cere sa se dea o hotarare care sa consfinteasca invoiala lor”. Notiunea de „parte”, reglementata de acest text de lege, priveste toate partile si nu numai pe unele dintre acestea.

Or, in speta, tranzactia a fost incheiata numai intre reclamanta S.C. K. S.R.L. si paratii K.K. si K.G., nu si de chemata in garantie C.M., in sarcina careia s-au stabilit obligatii prin tranzactia prezentata in instanta, consemnata intr-un inscris sub semnatura privata.
Conform art. 1704 Cod civil, „tranzactia este un contract juridic prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce poate sa se nasca”.
   
In limitele dreptului procesual civil, tranzactia este invoiala sau contractul judiciar al partilor, in scopul de a pune capat unui proces  existent, prin care ele isi fac concesii reciproce, renuntand la anumite drepturi ori stipuland pretentii noi.
   
Cu alte cuvinte, tranzactia este acordul intervenit intre toate partile, in prezenta instantei si constatata de ea.
   
Prin urmare, pentru ca instanta sa ia act de tranzactia partilor este necesar ca aceasta sa intervina intre toate partile care trebuie sa se  infatiseze in fata instantei, sa prezinte inscrisul sub semnatura privata in care este consemnata invoiala lor privind incetarea procesului existent si sa solicite pronuntarea unei hotarari de expedient, fiind fara relevanta ca unele dintre acestea nu au exercitat calea de atac, in speta, a apelului.
  
Or, aceste conditii nu au fost indeplinite, deoarece invoiala de a stinge litigiul nu s-a realizat intre toate partile, asa cum rezulta din inscrisul sub semnatura privata in care s-a consemnat tranzactia, iar in fata instantei nu s-au prezentat toate partile pentru aplicarea ori  recunoasterea semnaturii de pe acest inscris.
 
Pentru aceste considerente, instanta, in baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins recursul declarat de paratii K.K. si K.G.

---

     » Neindeplinirea obligatiei de plata a taxei de timbru. Invocarea fortei majore. Conditii 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 10-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Partajul bunurilor in conditiile existentei unei incheieri de admitere in principiu. Obligatia instantei de a se raporta la o asemenea incheiere 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 08-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Neindeplinirea obligatiei de plata a taxei de timbru. Invocarea fortei majore. Conditii 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 07-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Demisie. Valabilitatea consimtamantului. Caracterul irevocabil al manifestarii de vointa al salariatului privind incetarea, din initiativa sa, a contractului individual de munca. 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 07-Nov-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil

     » Acte procedurale indeplinite din oficiu de instanta pe durata suspendarii cauzei 
     de Colectivul de avocati al AvocatulRoman.ro, 28-Sep-2011
     » Jurisprudenta » Alte categorii » Jurisprudenta - civil